Căluțul sălbatic

România s-a făcut luntre și punte la București, câștigând ieri atât ultimul meci (8-7, cu Germania), cât și trofeul, un aport consistent avându-l stângaciul Andrei Iosep (32 de ani – 1,95 m – 95 kg). Fost jucător la Dinamo, Roma, Mataro, Mladost și Honved, el s-a individualizat în poloul mondial printr-o aruncare nemaintâlnită, o boltă răsucită! Procedeul a revoluționat sportul cu mingea pe apă, iar modul în care cel poreclit „Căluțul” se ține tare în șa,  indiferent de adversar sau de momentul jocului, i-a făcut pe specialiști să-l nominalizeze drept unul dintre cei mai tehnici jucători ai planetei. Iosep a acceptat să ieri să deconspire pentru cititorii ProSport secretele aruncărilor sale.

SCĂ‚RIȚA – CORESPONDENT ÎN FOTBAL  ADI MUTU
A început să o exerseze la antrenamente pe la vârsta de 16 ani și abia după șase ani a început să o pună în practică în timpul meciurilor. „Îmi asum un mare risc, dar mi-a plăcut mereu spectacolul. Doar la antrenamente izbuteam un procentaj de 95 % întrucât mă cunoșteau colegii portari. Într-un meci oficial n-am făcut-o niciodată încă, deși intervin elementele gen stres sau oboseală. Un goal-keeper spaniol, care mi-e prieten, mi-a spus mai demult că astefl de execuții îi fac să se simtă cel mai rău”, spune Andrei.

BOLTA RĂ‚SUCITĂ‚ – CORESPONDENT ÎN FOTBAL DIDI SAU PELE
Efectul e imprimat din degetul mare și din arătător, iar portarul nu poate desluși traiectoria. ”Impresia goalkeeperului e că mingea se duce peste poartă și nu are timp să reacționeze, dar balonul capătă o traiectorie descendentă pe final. Mișcarea pe care o fac e similară cu cea pe care o efectuez la o aruncare în forță – o mișcare rapidă, dar în momentul în care mingea e dirijată de degetele mele se transformă parcă într-o foglia seca”, explică Iosep. Prin acest procedeu, în care mingea nu capătă o viteză foarte mare, bucureșteanul i-a învins pe cei mai mari portari ai lumii: neamțul Tchigir, ungurul Szeczi sau sârbul Sefik.

BOLTA NORMALĂ‚ – CORESPONDENT ÎN FOTBAL ADI ILIE
Mingea nu capătă efect și poate fi valorificată în funcție de mai mulți factori: lipsa forței unui portar de a ieși cât mai mult din apă, precizia execuției, momentul în care mingea e trimisă (îndeosebi când atacul e pe final, iar alte soluții fie nu au fost identificate, fie sau dovedit perdante).