Robert Licu a oferit detalii din interior despre decăderea bruscă a handbalului la nivel mondial. Soluţii de redresare? „Este vorba despre o viziune aici şi de faptul că trebuie să pui suflet în chestia asta. Nu merge cu poveşti!”

29 iun 2019 2546 afişări Handbal
Robert Licu a oferit detalii din interior despre decăderea bruscă a handbalului la nivel mondial. Soluţii de redresare? „Este vorba despre o viziune aici şi de faptul că trebuie să pui suflet în chestia asta. Nu merge cu poveşti!”

Robert Licu este unul dintre handbaliştii uriaşi pe care i-a avut România după 1990. Interul dreapta a făcut parte din echipa naţională care a câştigat ultima medalie la un turneu final, bronz la Campionatul Mondial din 1990. Fostul mare jucător, în prezent antrenor la Rapid Bucureşti (feminin), a trăit din interior şi decăderea handbalului românesc la masculin. Azi, naţionala masculină nu s-a calificat la Euro 2020 în condiţiile în care Federaţia Europeană a mărit numărul de participante la 24. Practic, România este singura mare naţională din trecut care nu a ajuns acolo.

Într-un interviu amplu pentru Pariurix.com, Robert Licu a povestit cum a ajuns România dintr-o naţiune de elită, care se bătea cu Suedia, Rusia şi ex-Iugoslavia pentru supremaţie, să nu mai conteze deloc la nivel internaţional: „Nu aş vrea să supăr pe nimeni, dar şi în '96-'97 au fost câteva decizii luate greşit. Antrenori care de multe ori nici nu ştiu cum erau numiţi. Mă intrigă faptul că de au trecut aproape 25 de ani şi exact problemele pe care Vali Ghionea le-a spus în urmă cu câteva săptămâni, bineînţeles mult mai grave, sunt şi azi actuale. Ce însemna bilete de avion, de fapt nu le primeam, ne întâlneam în aeroport. Cei din Germania ne-am întâlnit, de exemplu, la Frankfurt să luăm biletele şi nu erau. Şi noi trebuia să fim în cantonament, pentru că peste câteva zile aveam joc. Bilete de avion, de tren, neplătite şi aşa mai departe. Cazări în hoteluri modeste, frig în săli. Păi să vă mai spunem că la Campionatul Mondial din Islanda am ajuns noaptea pe la 2:00 şi a doua zi aveam meci la ora 14:00 cu Germania? Credeţi că este normal aşa ceva la un Campionat Mondial? Şi vârful a fost, dacă pot spune aşa, faptul că unii dintre noi s-au accidentat tocmai din cauza acestor condiţii de pregătire, de deplasare. Dedu - foarte grav cu genunchiul, Prisăcaru - operaţie la cot, eu - ruptură musculară.

I-am rugat (n.r. referire la federaţie) să îmbunătăţească condiţiile de joc, de antrenament, de cantonament, de deplasare şi în primul rând să ne ofere nişte asigurări de sănătate. Nefiind în Uniunea Europeană pe vremea aceea, nici asigurările din Germania nu puteau să ne suporte nouă problemele financiare. Când te accidentai pentru 3 luni, 6 luni, erai pe undeva la mila lor să-ţi dea şi ţie ceva bani. Asigurările de acolo nu puteau plăti că tu te accidentai la naţională. Noi am cerut ceva de genul acesta, federaţia a spus că aşa ceva nu se poate, nu a luat-o în serios. Astfel, principalii jucători de la echipa naţională am decis să nu mai venim...

Cu vreo doi ani înainte, au luat tot aşa o decizie, să schimbe toată generaţia, deşi la lot erau jucători încă tineri, de 26-27 ani. Au fost nişte decizii catastrofale. Îmi aduc aminte, tot aşa la o calificare, au spus că schimbă toată generaţia şi că vor juca doar cu sportivii din ţară. Au renunţat la Toacsen, la Prisăcaru, la Răduţă, la nume grele care activau în străinătate. De afară m-au mai chemat doar pe mine şi cred încă un jucător. Aşa ceva ni s-a părut aberant. Băieţii nu aveau 30 de ani sau mai mult, să spui că renunţi la ei, erau jucători tineri. Aşadar, atunci am renunţat în bloc la echipa naţională. Cinci-şase jucători din primul şapte, ei au spus că vor miza pe ceilalţi şi clar că nu aveau cum să mai facă rezultatele. Atunci, handbalul a avut o cădere şi mai mare”.

Robert Licu a vorbit şi despre modul cum România ar putea reveni în elită la masculin. Bineînţeles, nu acyum, ci peste vreo 10 ani: „Evident, era nevoie de o strategie, de o viziune, lucru pe care l-am spus acum, când am candidat a doua oară (n.r. - 2018, contra lui Alexandru Dedu şi a Narcisei Lecuşanu). Este vorba despre o viziune aici şi de faptul că trebuie să pui suflet în chestia asta. Nu merge cu poveşti! Pui suflet, pui cunoştinţele tale? Atunci, da, poţi! Nu pui suflet, nu pui cunoştinţele tale, nu-ţi vezi decât interesele scurte, alea până la vârful bocancului? Nu o să ajungi niciodată acolo unde eventual am putea să mai accedem!”

  • „Nu am nimic împotrivă, să vină antrenori şi de afară, dar să fie sută la sută conectaţi la ce înseamnă handbalul românesc. Dar asta este foarte greu, pentru că îţi ia foarte mult, trebuie să stai aici zi de zi. Şi atunci, trebuie să înţelegi mentalitatea, să înveţi limba. Am mai spus, în Germania nu te primeşte dacă nu ştii limba ca antrenor. Nu sunt antrenori în Germania care nu ştiu limba. Înveţi limba, înţelegi mentalitatea, înţelegi glumele, te încadrezi în societate. Nu merge să vii aici, iar după doi ani să nu ştii să spui nici mulţumesc în limba română”, Robert Licu
  • „Spuneţi-mi unii care au adus numai antrenori străini şi au ridicat handbalul doar cu respectivii. Care este naţiunea aceea? Ştiu cum au crescut egiptenii pe lângă noi. Îi băteam când şi cum voiam, iar acum ne bat ei cum vor. Au adus un antrenor neamţ, a stat până la 2-3 ani, după care au încercat uşor-uşor să-i bage pe antrenorii lor. Mai vedeţi acum la Egipt, la Tunisia că sunt antrenori de altă naţionalitate? Ai nevoie de o masă de antrenori pentru a ridica o naţiune. Cu un antrenor, cu doi, nu ai cum”, Robert Licu

Întreg interviul lui Robert Licu poate fi citit AICI

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.