Fetele de la Oltchim, mândria țării!** Vezi cum i-a primit un oraș întreg la Sebeș!

Deplasarea fetelor de peste 3 milioane de euro de la Oltchim în
micuța localitate din județul Alba a demonstrat încă o dată că
sportul creează o emulație fantastică și, în cazul de față, a
trezit practic la viață un orășel posac de provincie. Acțiunea s-a
desfășurat sâmbătă seara, când Vâlcea, fără Anja Andersen pe bancă,
a jucat în campionat, la Sebeș, cu CSM Cetate Deva (scor
33-20).
Sebeșul este un oraș de 27 de mii de locuitori din județul Alba.
Viață monotonă, aceleași activități cotidiene se reiau parcă la
infinit, alimentând banalul în care se scaldă cetățenii unei urbe
în care spectaculosul și ineditul sunt de domeniul fantasticului.
Faptul că CSM Deva s-a mutat la Sebeș pentru a-și disputa partidele
de campionat a produs un declic puternic în rândul cetățenilor. A
fost ceasul deșteptător, mai ales că fetele din Deva urmau să joace
împotriva galonatei Oltchim! Un simplu meci de campionat a devenit
pentru sebeșeni un motiv de mobilizare generală, de sărbătoare, de
mândrie. Dar cum să introduci 27 de mii de oameni într-o sală de
1.000 de locuri? Imposibil.

„Într-o
oră s-au epuizat biletele”

„Într-o oră s-au epuizat toate! Mă bucur că fiu-miu a apucat să-și
cumpere”, îmi mărturisește mândru paznicul de la intrare.
Vârstnici, tineri, copii, femei, fete, băieți, persoane de diferite
categorii sociale, un veritabil mozaic, au umplut sala. Aveai
impresia că tot orașul era prezent. Mirosul parchetului transpirat
de „euro-vâlcencele” noastre în finala cu Viborg, adus special
pentru această partidă de autorități, contrasta într-un fel ciudat
cu atmosfera din Sebeș. Apropo, unde mai vezi să scrie pe ușa de la
intrare în vestiarul oaspeților un generos „Oltchim, bine ați
venit!”? Sau cine mai oferă flori oaspeților în sportul de
astăzi?

Viceprimarul, vedeta serii

Viceprimarul Adrian Bogdan, ticluit, un soi de „șerif” al
Sebeșului, a fost un autentic „totum factum”. „Este evenimentul
anului în Alba! De altfel, niciodată nu am găzduit o formație de
calibrul Oltchimului, chiar dacă în urmă cu zece ani am avut echipă
în Liga I”, explică edilul odată ajuns în sală. A fost șef de
galerie. Îi impulsiona să cânte pe „Gladiatorii din Sebeș” sau le
spunea când să nu fluiere. A fost crainic. Ordona replicile și
momentele când muzica trebuia să se audă în boxe și ridica nivelul
decibelilor cu ajutorul palmelor. A fost dirijor de fanfară. Le-a
sugerat muzicanților ritmul și tonalitățile cu care trebuie să le
primească pe marile handbaliste. A fost ofițer de securitate.
Dojenea serios orice spectator indisciplinat. Să nu mai spunem că a
fost și coregraf pentru majorete…

Confuzie
totală la autografe

A supt parcă toată energia sebeșenilor prezenți la meci. Restul
priveau molcomi și fără prea multă implicare, dar fericirea li se
citea în priviri, reprezentația Oltchimului care s-a jucat pe
parchet cu gazdele de ocazie ale Sebeșului. Un fel de uimire
modestă a unui oraș ce nu a putut oferi niciodată până acum un
asemenea spectacol. Chiar și așa, din tribună răzbăteau comentarii
de cunoscători de handbal. „Sebeșul e un oraș cu tradiție în
handbal”, mă lămurește un bătrânel. Copiii au fost cei
entuziasmați. Au tăbărât pe vedetele Oltchimului pentru autografe
și poze, chiar dacă mulți dintre ei nu le cunoșteau pe fete. Un
băiețel mi-a cerut pixul pentru a lua câte-o semnătură de la
jucătoarele Devei. Mi-a spus că nu avea importanță cine-i dădea.
Asta a fost bucuria lor smerită.