Vineri dimineață, 28 august 2026, pe platformele de socializare a fost anunțat decesul lui Nae Ungureanu, fotbalist de legendă al Universității Craiova.
Vestea a fost împărtășită publicului larg de Silviu Bogdan, fost angajat la Universitatea Craiova și un apropiat al fotbaliștilor de legendă din Bănie. Nae Ungureanu avea 69 de ani.
O veste extrem de tristă a luat prin surprindere fotbalul românesc, vineri dimineață, când Silviu Bogdan, fost angajat al Universității Craiova și apropiat al jucătorilor de legendă din Oltenia, a anunțat decesul marelui Nae Ungureanu.
Prin intermediul unei postări pe care a realizat-o pe pagina sa de Facebook, Silviu Bogdan doar a informat publicul, însă nu a oferit și detalii suplimentare cu privire la cauza decesului:
„Incredibil! A încetat din viață legenda Nae Ungureanu! Dumnezeu să te odihnească în pace, nea Nae”, a scris Silviu Bogdan, alături de două fotografii memorabile cu Nae Ungureanu, fost jucător în două echipe istorice pentru fotbalul românesc, Craiova Maxima și Steaua ’89.
Din păcate, problemele de sănătate nu l-au ocolit pe Nae Ungureanu de-a lungul ultimilor ani, iar în 2021 a suferit un accident vascular cerebral. Atunci a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova și ținut sub supravegherea medicilor mai multe zile.
„Da, e adevărat! M-a sunat acum Negrilă, abia pot să vorbesc. Fotbalul ăsta te duce sus, tot ăsta l-a băgat în pământ. E groaznic, a fost un om deosebit și un mare fotbalist. Nu-mi vine să cred, abia vorbesc”, a declarat Silviu Bogdan, pentru ProSport.
Nae Ungureanu nu a impresionat doar la nivel de club, ci și în tricoul echipei naționale, alături de care a jucat la Campionatul European din 1984.
„Vă mulțumesc din suflet pentru telefon, deși vă spun sincer că mă uit în continuare pe ecranului telefonului la apel să văd dacă mă sună Iliuță Balaci, dar nu mă mai sună el. Iliuță era sufletul nostru, atât pe terenul de joc cât și în viața de zi cu zi.
Iliuță avea grijă de noi, iar el avea grijă să ne strângem în continuare la un pahar de vin și să ne amintim de viața noastră de fotbaliști, dar asta e viața, eu merg în continuare mai departe și am mai adăugat încă un an din viața mea. Să știți că uneori noaptea mai visez secvențe din meciurile în care am jucat. Am ajuns acum la 69 și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă ține în viață.
Știți și voi că în trecut am avut și eu acele probleme de sănătate. Cum petrec azi? Azi voi sta în familie, iar mâine îmi sun gașca să ne vedem să le dau o bere la băieți. Îi strâng și eu pe ăștia care mai suntem prin viață și pe aici prin Craiova. A noastră Craiova Maxima s-a cam destrămat. Zoli Crișan, Iliuță Balaci, Nae Tilihoi și Costică Ștefănescu nu mai sunt printre noi, alți sunt pe la București, dar mâine îi dau primul deșteptarea lui Negrilă, iar apoi celor pe care îi mai am pe aici prin Craiova.
Mă întrebi dacă în viața de fotbalist am avut și regrete? Normal! O viață de fotbalist nu e făcută doar din trofee câștigate, iar eu am rămas cu trei regrete. Două sunt mari de tot. Primul regret este că nu am eliminat Benfica în 83, deoarece dacă o eliminam, iar noi nu am fost învinși de Benfica după 0-0 pe Da Luz și 1-1 în Bănie, sigur aveam forța și câștigam Cupa UEFA. Apoi am rămas că acel mare regret că nu am fost convocat în lotul României pentru Campionatul Mondial din Italia 90, deși jucasem în preliminarii.
De ce nu am fost luat în Italia? Dinu cu Emeric Ienei au considerat că la 34 de ani sunt prea bătrân să mai fac față la echipa națională. Iar un al treilea regret este, dar cu ăsta chiar sunt împăcat, că nu am putut să câștig Cupa Campionilor cu Steaua în finala aia din 89 împotriva lui AC Milan. Dar știți de sunt împăcat cu acest regret? Pentru că pe Milan ăla din 89, Milanul ăla cu Ruud Gullit, Van Basten, Frank Rijkaard și Baresi nu o putea bate nimeni atunci în Europa, iar după părerea mea nu o putea bate nici PSG de azi, cu tot cu Luis Enrique și Dembele ăștia ai lor.
Iar după părerea mea Steaua din 89 a fost mai puternică față de Steaua din 86. Steaua din 89 îl avea atunci și pe Gică Hagi în echipă, apăruse și Dan Petrescu, iar Lăcă nu mai era puștiul de 21-22 de ani din 86. Ajunsese și el pe la 25 de ani. Dar asta e viața. Milanul ne-a dat un 4-0 de nu ne-am văzut”, declara Nae Ungureanu, pentru ProSport, la ultima sa aniversare.