ANALIZĂ‚ | Momentul în care handbalul feminin românesc s-a oprit! Înfrângerile echipelor CSM București, SCM Craiova și Măgura Cisnădie în Europa nu sunt întâmplătoare

CSM București a suferit în weekend-ul trecut o înfrângerea grea în Liga Campionilor, 27-36 cu Gyor. Rezultatul a venit însă să completeze un final de săptămână negru al handbalului feminin în Europa, pentru că SCM Craiova a cedat la Podravka cu 23-18, iar Măgura Cisnădie a pierdut la Storhamar cu 28-23, ambele eșecuri fiind consemnate în grupele Cupei EHF.

Sunt foarte multe voci care susțin că CSM București nu mai poate fără Cristina Neagu și Amanda Kurtovic, ambele fiind accidentate. Un astfel de curent vine chiar și din partea clubului, din moment ce nimeni nu mai vorbește de finala Ligii Campionilor, obiectiv declarat la începutul sezonului, ci mai nou targetul este încercarea de a ajunge în Final Four. La Craiova, problemele sunt similare, Cristina Zamfir și Ana Maria Țicu fiind jucătoarele accidentate. La Măgura Cisnădie, situația alarmantă este de altă natură, a ajuns să joace la meciurile din cupele europene doar cu 10 jucătoare!

S-a oprit handbalul românesc la accidentările Cristinei Neagu și Cristina Zamfir? Dacă privim evoluțiile echipelor, ai putea spune la prima vedere că DA! Dacă privim mai în profunzime lucrurile și adunăm numărul româncelor care activează în cele trei echipe de cupe europene, atunci se poate spune că sunt probleme în spatele cortinei

Strict pe cele trei czauri, nu s-a pregătit un Backup și pentru astfel de momente, accidentările fiind absolut inerente în viața unei echipe.

Dacă ne raportăm la vârf, avem exemplul echipei Gyor. Campioana Unagriei a având la rândul ei trei absențe majore în lot, poate la fel de importante ca și la CSM București, este vorba despre Amorim, Mork și Gorbicz. Dar campioana Europei, titlul la care CSM tinde să ajungă din nou după succesul din 2016, a avut soluții, astfel încât să nu se se vadă atât de tare absența trio-ului amintit.

Dacă mergem la Măgura Cisnădie, remarcăm, de fapt, că între cele 10 jucătoare care au făcut deplasarea la Storhamar patru fete sunt din străinătate, iar alte două fete, Moldovan și Gatzel, sunt trecute de 35 de ani. Dacă tot a fost compromisă participarea în cupele europene, pe cele șase locuri rămase libere pe foaia de joc ar fi avut loc și vreo 2-3 jucătoare tinere, care să fie testate? Dacă le-ar fi avut, probabil că Cisnădie le-ar fi ultilizat, dar… De partea cealaltă, Storhamar a avut tot un lot redus numeric, 11 fete, dar nouă au fost din Norvegia și în principiu majoritatea la o vârstă fragedă pentru marea performanță.

„Lucrul care m-a deranjat cel mai mult, CSM București a jucat fără o româncă în teren, decât atunci când era eliminată Cvijic sau Mehmedovic, intrau Oana Manea 30 de secunde, Curea 30 de secunde. Și în ultimele cinci minute, când erau minus zece pe tabelă, antrenorul a băgat și românce, adică umilința să fie și mai mare. Iar la interviuri, Udriștioiu și Curea. De ce fetele care au făcut diferența nu au venit să-și asume, cu antrenorul în frunte, pentru că trebuie să vorbești și la înfrângere și la victorie”, a fost reacția fostului selecționer Radu Voina la Telekom Sport.

Problemele celor trei cluburi este și faptul că nici nu prea au avut multe soluții din România pentru a ataca aceste meciuri din Europa cu mai mult material autohton. Din 48 de poziții pe foaia de joc, locuri teoretice, CSM București, SCM Craiova și Măgura Cisnădie au ocupat doar 21 cu jucătoare din țară, adică în proporție de 43,75%! Dar acest lucru scoate în evidență o problemă globală, lipsa fondului de jucătoare. Adunând toate româncele din Liga Națională, constatăm că nu sunt mai mult de 180 de legitimate la 13 echipe! Iar multe și dintre aceste handbaliste autohtone figurează doar cu numele, pentru că nu joacă.

De ce s-a ajuns aici? Răspunsurile sunt multiple, dar în primul rând aproape nimeni nu mai crește și jucătoare la nivelul primei ligi, cu 2-3 excepții. Un exemplu este chiar Bianca Bazaliu. S-au tot perindat antrenori pe la club, dar oare câți dintre cei care au fost au și lucrat individualizare cu handbalista. Atunci, nu este de mirare că în momentul în care intră în teren, și la o diferență de multe goluri, aruncă mingea la un metru peste poartă.

Pe lângă ideea de mare performanță, s-a uitat de ideea de a crește și jucătoare. Gyor, spre exemplu, o face, chiar dacă are patru titluri în ultimii șase ani și își permite să aducă, în principiu, orice jucătoare din lume. Fodor, Afentaler și Puhalak, toate jucătoare foarte tinere, au fost pe foaia de joc cu CSM București la acest meci. În trecut, au fost și altele, chiar și în finale de Liga Campionilor.

Iar dacă nu s-au mai crescut sportive, a scăzut și fondul de jucătoare autohtone. În aceste condiții, când se accidentează jucătoare precum Cristina Neagu și Cristina Zamfir, atunci nu mai pare deloc forțat să spui că handbalul românesc chiar s-a oprit! De fapt, o imagine bună din acest punct de vedere am avut-o și la Europene, după ce Cristina Neagu nu a mai făcut parte din echipă.