Adunare Generală pe repede-înainte! Caragiale ar fi făcut piesă de teatru după ultima şedinţă şi rezultatele recente ale echipelor naţionale. Băieţii au făcut ”progrese” după analiza lui Montoya

20 iun 2019 1387 afişări Handbal
Adunare Generală pe repede-înainte! Caragiale ar fi făcut piesă de teatru după ultima şedinţă şi rezultatele recente ale echipelor naţionale. Băieţii au făcut ”progrese” după analiza lui Montoya ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

Adunarea Generală Ordinară a Federaţiei Română de Handbal din 2019 a început cu o întârziere de aproximativ 80 de minute, iar şedinţa a durat mai puţin de o oră. În această perioadă, au fost votate inclusiv modificări la Statut. În schimb, niciun membru al AG nu a primit acceptul de a lua cuvântul. Totul a mers pe repede-înainte!

Remus Drăgănescu, membru în Consiliul de Administraţie, a susţinut că, în cei 42 de ani de când participă la Adunările Generale, niciodată nu a asistat la o şedinţă precum cea de ieri după-amiază. La ora la care trebuia să înceapă şedinţa nu a existat cvorum, astfel că au început să se dea telefoane prin ţară, astfel încât cluburile să trimită delegaţii pe mail. Pe post de „masa de manevră” au fost utilizaţi antrenorii  de la copii şi juniori, aflaţi la Cursurile FRH, dar care nu au venit pregătiţi la Bucureşti şi cu delegaţii pentru a participa la Adunarea Generală!

„La ora 14:00 trebuia să înceapă Adunarea Generală, dar acest lucru a fost imposibil, pentru că nu avea cvorumul necesar. O parte din oamenii din federaţie s-au luptat eroic pentru a realiza cvorumul, mult interes în acest sens a prezentat chiar şi delegatul de la Ministerul Tineretului şi Sportului. Cea care plimba procesul verbal era jurista federaţiei. Adunarea Generală a început după o oră şi 20 de minute, s-a reuşit să se strângă efectiv delegaţiile transmise prin fax, prin mail, în orice caz nu originale. La 15:20 a început şedinţa propriu-zisă, iar la 16:10 s-a terminat. Nu s-a dat cuvântul la nicio persoană, nici nu s-a încercat asta. S-a trecut rapid peste modificările Statutului, cu 1-2 voturi împotriva. În 50 de minute, s-a rezolvat practic totul, alocuţiunea preşedintelui, s-a prezentat situaţia economică, s-au dezafiliat nişte cluburi şi au fost afiliate altele în grup, s-a trecut rapid la Statut şi asta a fost tot. După care s-a trecut la tragerea la sorţi pentru sezonul 2019-2020”. În viaţa mea nu am mai fost la o astfel de Adunare Generală”.

Remus Drăgănescu a făcut şi o scurtă caracterizare la tot ce s-a întâmplat cu această ocazie: „A fost o lipsă de maturitate ori o strategie diabolică de a nu da cuvântul nimănui, să nu zică nimic, ori o lipsă de interes”.    

Aşadar, nimic în această săptămână despre rezultatele echipei naţionale masculine. Sigur, nu în Adunarea Gnereală s-ar fi reglat problemele, deşi poate o dezbatere în Ceasul al 12-lea în cadrul acesteia n-ar fi avut ce să mai strice, având în vedere situaţia jalnică în care a ajuns sectorul masculin la nivel de echipe naţionale. Cu o zi mai devreme a fost şi şedinţa Consiliului de Administraţie... O singură luare de poziţie oficială avem după ce România a ratat o nouă calificare la un turneu final, analiza selecţionerului Montoya, prezentată pe site-ul oficial al FR de Handbal:

Montoya spune că a fost necesar ca naţionala să înceapă reconstrucţia. El a venit la lot după 2 ani de mandat al lui Xavier Pascual

"În primul rând trebuie să regretăm că obiectivul naţionalei masculine de handbal a României de a se califica la una din marile competiţii nu a fost îndeplinit. Aş dori să analizez munca depusă începând din octombrie până acum şi cele 6 meciuri oficiale pe care le-am disputat. Este evident că rezultatele nu au fost bune, însă în ceea ce priveşte construirea unei echipe pentru viitorul apropiat consider că am făcut progrese. Din punctul meu de vedere, a fost necesar să începem un proces de reconstrucţie al echipei naţionale. Personal, mi-ar fi plăcut să putem face asta la un ritm mai lent, însă accidentările şi deciziile unor jucători de a se retrage din echipa naţională precum şi alte cazuri, pe lângă preferinţele mele în calitate de antrenor, ne-au făcut să lucrăm cu un grup nu foarte echilibrat, iar lucrul acesta este tot timpul un handicap, în special pentru o echipă naţională, când timpul de muncă efectiv este limitat.

Am întâlnit Portugalia într-un prim meci al campaniei straniu, cu un rezultat care nu se vede foarte des în aceste vremuri (21-13). Am avut multe probleme, mai ales la atacul poziţional, probabil din cauza lipsei coordonării în urma a două zile de antrenament comun, apoi am întâlnit Franţa la Cluj, dominând partida în primele 25 de minute, pierzănd în final (21-31) în faţa uneia dintre cele mai bune echipe din lume atunci când am rămas fără forţă. Primul meci contra Lituaniei a fost prima minge de meci, un meci pe care trebuia să-l câştigăm, iar echipa a arătat stabilitate defensivă şi o muncă asiduă obţinând ce avea să fie singura victorie din campania de calificări (28-23). La prima noastră vizită în Lituania, cu Şimicu accidentat şi Negru bolnav am pierdut la un singur gol (24-23), trecând pe poziţia a treia şi păstrând numai şansa de calificare la CE de pe locul de cea mai bună echipă clasată pe locul trei în grupe în urma victoriei Portugaliei în faţa Franţei.

La Bucureşti, împotriva Portugaliei, am avut o primă repriză foarte bună, însă Portugalia şi-a pus în valoare experienţa jucătorilor săi, jucători obişnuiţi cu meciurile importante din Liga Campionilor sau cupa EHF, şi încetul cu încetul au preluat cârmele partidei şi au obţinut victoria (19-24). Un plus pentru noi este că am reuşit să ne păstrăm filosofia de antrenament asupra tipului de sistem ofensiv şi defensiv pe care dorim să-l propunem şi consider că acesta este un pas înainte în obiectivul nostru de a crea o echipă competitivă pas cu pas. Dacă luăm în considerare ultimul meci al campanie, contra Franţei, având o echipă cu media de vârstă de 23 de ani, o echipă în care nu mulţi au avut încredere, am reuşit să facem o partidă demnă, care anuntă încorporarea acestor jucători tineri în planurile de continuitate ale echipei naţionale. Pariul nostru de a-i lăsa acasă pe Şimicu şi Popescu, unii dintre cei mai buni jucători ai echipei, a fost unul riscant, însă ne-am gândit că ar fi mai bine să le dăm posibilitatea de a se odihni, după un sezon foarte lung, la o partidă fără miză petru clasamentul grupei şi să le oferim jucătorilor tineri posibilitatea de a juca un meci cu adevărat competitiv în faţa uneia dintre marile echipe ale handbalului şi pe terenul acesteia.

Sper ca aceşti jucători tineri să continue să îşi arate calitatea la echipele lor de club sezonul următor şi sper că, cu entuziasm şi muncă, vom putea lupta pentru următoarea provocare, de a ne califica la Campionatul Mondial. Sunt mândru de această echipă!".

CITEŞTE ŞI: Cât de mici am ajuns! România a avut cel puţin 20 de jucători absenţi la ultimele patru meciuri din preliminariile pentru Euro. Lista impresionantă a accidentaţilor, retraşilor şi ignoraţilor

Aşadar, absolut normale rezultatele, după 3 ani cu antrenori străini în care tot reconstruim! Dacă ar fi să dăm crezare celor care contestă, antrenori aduşi pe o grămadă de bani pentru nimic! Pentru cine nu ştie, România este singura naţională cu tradiţie în spate care nu s-a calificat la Campionatul European masculin din 2020! Au mai ratat calificarea Kosovo, Israel, Belgia, Turcia, Grecia, Estonia, Finlanda, Lituania, Slovacia şi I. Feroe. În rest, toată Europa va fi prezentă la turneu final!

Dar, la un asemenea tablou, atunci de ce ne-ar mai mira rezultatele? Nu există o demonstraţie azi că performanţa sportivă este pe primul plan. Mai degrabă pare a fi un handbal confiscat, la care majoritatea şi-a dat acceptul!

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.