EXCLUSIV Ce face acum Diana Belbiță în America! Fosta luptătoare MMA, carieră inedită. „Sunt curioasă unde mă va duce drumul ăsta”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Plecată din Strehaia, județul Mehedinți, fosta judoka Diana Belbiță a performat în MMA, după ce a ajuns la academia lui Sandu Lungu, din Oradea. A luptat în mai multe gale în România, după care și-a continuat cariera în Canada, unde a activat timp de 6 ani.

După ce a suferit o accidentare, de aproape un an, Diana Belbiță a devenit jurnalist și analist UFC pentru o televiziune din Toronto. Tot din 2025, după ce s-a măritat cu un american, și el fost luptător, olteanca a părăsit Canada și s-a mutat în orașul Indianapolis, a cărui populație este de peste 2 milioane de locuitori, incluzând suburbiile. Este cel mai mare municipiul din Statul Indiana, SUA.

Diana Belbiță a ajuns jurnalist în America: „Abordez fiecare interviu ca pe un plan de meci!”

ProSport a luat legătura cu fosta campioană națională de judo de la juniori, supranumită, în perioada în care lupta în MMA, „Prințesa războinică”, și vă prezintă detaliile acestei tranziții: de la Judo, Kempo, Unifight, Kickboxing, lupte în cușcă și mass-media.

Vezi galeria foto
12 poze

ProSport: Cum am ajuns Diana Belbiță jurnalist în SUA?

Diana Belbiță: După ultima mea luptă, am decis să fac un pas în spate din cauza accidentărilor. Sincer, la început m-am simțit pierdută. Eram obișnuită cu rutina de sportiv, să mă trezesc dimineața și să merg la antrenament, iar brusc totul s-a schimbat.

La aproximativ o lună după ce am anunțat că nu mai lupt, am fost contactată de Sportsnet din Canada, care transmite UFC acolo, pentru un rol de jurnalist și analist. Chiar dacă am un accent puternic, asta a fost un avantaj. Le-a plăcut faptul că sunt diferită.

Revelația din La Liga unde poate străluci proaspătul campion al României: „El să cânte la pian și ceilalți să îl care! Și el ar face față!”

11:00

A câştigat eventul cu Universitatea Craiova, dar şi-a anunţat plecarea!

10:44

După ce am început interviurile, echipa de producție a observat rapid că luptătorii sunt mult mai relaxați cu mine. De multe ori îmi spun după interviu că le plac întrebările mele.

Cum te-ai adaptat la noua meserie?

Cred că vine și din modul în care mă pregătesc. Abordez fiecare interviu ca pe un plan de meci. Mă gândesc ce aș vrea eu, ca luptătoare, să fiu întrebată și construiesc totul de acolo.

Lucrez deja de un an la Sportsnet și m-am adaptat foarte repede. A fost un talent natural, dar și multă muncă. Înainte de fiecare interviu studiez foarte mult, uneori zeci de ore, urmărind podcasturi și apariții recente ale luptătorilor.

Practic, în mass-media, te-a ajutat faptul că ai luptat în UFC? Cu ce amintiri ai rămas?

Din UFC am rămas cu amintiri foarte puternice, atât bune, cât și unele poate mai puțin plăcute. În primul rând, mi-a plăcut atmosfera.

Nu o uiți niciodată, sala, fanii, energia din culise, momentul în care intri în cușcă. E ceva unic, nu se compară cu nimic altceva.

Am rămas și cu momentele de presiune extremă, emoțiile din fight week, cântarul și tot stresul de dinainte de luptă. Dar și cu sentimentul acela că pentru câteva minute ești exact unde trebuie să fii, fără altceva în jur.

Și cel mai important, am rămas cu oamenii. Mi-am făcut prieteni și cunoștințe în acest domeniu, oameni pe care îi respect și cu care am împărțit experiențe care te leagă pe viață.

Care a fost cea mai mare performanță a ta ca sportiv?

Cred că cea mai mare performanță a mea nu este neapărat un titlu anume, ci tot parcursul meu. Am plecat din România, în Canada, fără să vorbesc engleză sau franceză, și am ajuns să lupt la cel mai înalt nivel, în UFC.

Apoi, după ce am făcut un pas în spate din cauza accidentărilor, am reușit să mă reinventez și să rămân în acest sport, dar dintr-o altă perspectivă, ca jurnalist și analist. Sincer, faptul că am reușit să mă adaptez, să o iau de la zero de mai multe ori și să-mi găsesc locul de fiecare dată, asta mi se pare cea mai mare realizare.

„Sunt curioasă unde mă va duce drumul ăsta”

Ne poți, totuși, prezenta câteva dintre performanțele tale?

Lupt de la 12 ani și, sincer, nu mai țin minte exact palmaresul din perioada de juniori și amatori. Știu doar că am avut peste 150 de meciuri în kick-boxing, Unifight și Kempo. Ce îmi amintesc clar este că am câștigat aurul la Cupa Mondială de Kick-boxing, cred că în 2012.

Am devenit campioană mondială la Kempo Full Contact în 2018 și campioană europeană la aceeași disciplină în 2017 și 2018. Am mai fost campioană europeană la Unifight, în jurul anului 2010, când competiția s-a organizat la Reșița.

La nivel național, am câștigat titluri de campioană de mai multe ori, probabil în fiecare an, dar fiind mai multe competiții și discipline diferite, nu mai știu exact când și unde. Cam asta este tot ce îmi amintesc din palmares.

Puteai face mai mult, ca sportiv? Ai regrete?

Nu multe, dar sunt câteva lucruri pe care, privind înapoi, le-aș face diferit. Poate cel mai important este că nu mi-am dat pauzele de care aveam nevoie. Am mers mai departe prin accidentări și prin dureri, fără să mă opresc suficient cât să-mi las corpul să se refacă complet.

Și cred că uneori ar fi trebuit să fiu mai strategică cu luptele mele. Am acceptat orice meci, orice adversar, fără să mă gândesc prea mult dacă era momentul potrivit sau dacă eram 100% pregătită. Dar, în același timp, asta face parte din cine am fost ca luptătoare. Am spus da la orice provocare.

Din păcate, am probleme la genunchi. E o gaură în cartilajul genunchiului, în punctul de susținere al greutății. Am avut probleme destul de urâte înaintea ultimelor două meciuri. Era clar ca nu mai puteam lupta la capacitatea maximă. Am preferat să mă opresc, decât să se agraveze.

Ce îți propui în cariera de jurnalist?

În noua mea carieră îmi propun în primul rând să rămân aproape de lumea luptelor, dar dintr-o perspectivă diferită. Vreau să cresc ca jurnalist și analist și să devin din ce în ce mai bună în a înțelege și a transmite poveștile din acest sport.

Îmi doresc să mă bucur de meseria asta și, sincer, considerând că am ajuns aici fără să îmi doresc asta de la început, sunt și eu curioasă unde mă va duce drumul ăsta. Pe termen lung, vreau să fiu recunoscută nu doar ca fostă luptătoare, ci ca cineva care chiar aduce valoare în media MMA, prin întrebări bune, pregătire și înțelegerea reală a sportului.

Americanii iubesc luptele? Cum este văzut fotbalul? Soccer-ul, cum zic ei.

Soccer-ul nu este prea iubit aici! Ei sunt cu fotbalul american, baseball-ul, hocheiul sau baschetul, cu luptele… Știu că urmează să fie gazda Campionatului Mondial de Fotbal și clar va fi un eveniment important pentru America.

Vei merge la meciuri?

Nu cred că voi avea timp, mai ales că meseria mea este să comentez meciurile din UFC, nu din fotbal.

Foto: facebook Diana Belbiță