Aventura de sub roțile bmx-ului

Bmx-ul, o întreagă enigmă pentru început, dar un proces complet de clătire a ochilor cu un gram de aventură. Demian Barnabas – aka Barni, rider al echipei Burn Energy România, ne povestește despre obiectivul cel mai măreț: acela de a arăta că există creativitate, răbdare și optimism în ceea ce fac ei, și că saltul de pe o clădire înaltă sau peste un obstacol nu este, așa cum ar părea, cireașa de pe tort. Ce presupune asta, de fapt?

BMX – bicicleta cu ,,avânt„

Scândurile, betonul, scările, clădirile sau orice alt tip de obstacole nu au mai avut niciodată un sens atât de precis! De reținut: nu contează înălțimea. La o primă vedere, ai de-a face cu niște băieți îmbrăcați în haine largi, viu colorate, și o bicicletă. Însă nu una normală. Forma ei, ciudată și mică, îi ajută să sară. Nu numai asta, ci să se și rotească, precum niște bulgări de foc. Trick-urile nu au mai părut a fi niciodată atât de interesante ca acum, cel puțin pentru cei mai pasionați în ale bmx-ului, o bicicletă modificată special pentru curse de teren cu obstacole. Ce nu trebuie să lipsească din peisajul parcă pictat? Câțiva rideri care dau viață și celor mai gri pereți, asta datorită creativității lor în a sări cât mai sus cu putință. Așa se întâmpla că cele câteva rampe prind viață în câteva secunde. Au nevoie doar de un teren special amenajat, ceva curaj și multe, multe obstacole, de preferat cât mai înalte: scări sau borduri. De unde curajul pentru a face scările să scârțâie?

,,Trick-urile se învață în ani de zile”

Cuvintele nu par a fi de ajuns pentru Barni, care ar vrea să spună tot despre ce presupune cea mai mare pasiune a lui, de fapt. Au trecut opt ani de când nu se desparte de prima lui iubire, bmx-ul: ,,Pentru riderul curajos din noi, tot efortul acestor mișcări este format din mișcări chiar mici, reflexe instinctuale, toate acestea îmbrățișate de o minte limpede. Practicăm asta de mult timp, avem exercițiu, iar accidentările din timpul trick-urilor pot fi controlate”. Numește acest tip de sport ca fiind unic pentru ei, iar propriul stil este ceea ce contează atunci când învață să sară de pe pământ… la propriu! ,,Fiecare învață același trick, dar diferit, condimentat de propriul stil. Ca să legi, spre exemplu, două trick-uri simple, un tailwhip (sari și rotești bicicleta sub tine o dată, ținându-te de ghidon) și un 360 (sari împreună cu bicicleta sub tine și te rotești o singură dată), ai nevoie de mult prea multă răbdare… ca să poți privi fiecare mișcare, cu o minte clară, ca să poți controla totul ca la carte”. Totul capătă sens apoi. ,,Vreau să-ți spun că e o muncă enormă să înveți să faci bine toate astea, poate dura ani de zile.”

,,Sar și peste 12 trepte deodată”

Entuziasmul din privire ți-ar spune că e mândru de asta. Și chiar e, pentru că nu vine vorba nicidecum de teamă, spune el. Însă pe lângă curaj și mulți ani de antrenament, ai nevoie de o bicicletă serioasă, mică, dar puternică, în același timp: ,,Pot să sar și peste 12 trepte cu bicicleta, asta fără nici cea mai mică grijă”. Deși nu ai crede că au nevoie de un echipament special, Barni ne clarifică îndoielile: ,,Încălțămintea specială este foarte importantă pentru noi, asta pentru că există un contact dur cu pedala, ori cu asfaltul. Și îmbrăcămintea contează. Cu cât mai larg, cu atât mai bine.”

,,Motivație, satisfacție, libertate”

În timp ce nu se desparte de bicicleta sa, Barni zâmbește și descrie bmx-ul în trei cuvinte: motivație, satisfacție și libertate. Stilul său de viață nu mai poate fi schimbat, pentru că riderii așa numesc acest sport: stil de a trăi. Pare de înțeles, din moment ce nu-și desparte privirea de tot ce se ,,învârte” în jurul său.  Și se simte mândru că sportul acesta începe să fie iubit și de cei mai mici. ,,Văd copii care, zi de zi, vin fuga la tine și-ți cer bicicleta. Și te roagă să-i înveți și pe ei un pic. Apoi îți dai seama că au trecut ore bune în care i-ai explicat ceva unui pitic, iar lui i-a plăcut.” Și sensul revine, iar și iar…

,,Concursurile de bmx din țară pot fi numărate pe degete”

Nu le înțelegi pasiunea din prima clipă și nu înțelegi, mai exact, de ce se încăpățânează să lucreze atât de mult. De ce sar? De ce ar risca atât, dacă aprecierile nu sunt atât de numeroase precum și-ar dori? Însă entuziasmul și dorința lor de a face cât mai mult îți schimbă, dintr-o dată, modul de a-i privi. Și îți clătește ochii, la propriu, cu puțină aventură. Iar primii care au făcut asta au fost cei de peste hotare, oameni care au promovat scena fabuloasă a bicicletelor. Din cauza asta. Pentru că sunt apreciați și iar apreciați în alte țări, unde bmx-ul este un sport de masă, cu evenimentele și atleți deveniți rockstars. Barni ne explică diferențele de executare trick-urilor în celelalte țări: ,,Riderii de acolo mi s-au părut mai consecvenți, mai perseverenți, cum nu am mai văzut în România până la prima participare într-un concurs străin.”

Demian Barnabas a participat la OSG (Offline Sport Games) – 2011 și 2012 (Ungaria) și la LKXA (Extreme Sports Festival) – 2011 (Barcelona, Spania)

,,Acest sport a devenit un stil de viață pentru noi” – Demian Barnabas, rider al Burn Energy România

,,Iubesc scânteia din ochii celor care sunt uimiți, în bine, de ceea ce facem noi” – Demian Barnabas
 

---

Articol scris de Mădălina TĂ‚TARU