„Aș spune despre mine că sunt un pic nebun. Nu am toate țiglele pe casă”, își face portretul Robert Vișoiu, singurul român care evoluează în Formula 2, urmând în mare parte calendarul de Formula 1. Sezonul competițional din Formula 2 are 11 curse – jumătate față de programul din Marele Circ, iar pe circuite precum Monza, programul unui weekend este deschis de cursele monoposturilor de F2, mai ieftine, cu volan mult mai puțin încărcat, dar mult mai zgomotoase decât bolizii din competiția regină a motorsportului. Îi place să meargă la sal, iar orele petrecute în sala de antrenament se văd clar chiar și prin maleta albă de sub combinezon. În timpul liber, mai învinge un meci de tenis cu tatăl său, cel care l-a dus și către pista curselor de mașini. Înoată, joacă tenis cu piciorul.
Culmea, deși pe circuit nu a avut niciun accident major, a pierdut un an și jumătate din cauza unui accident cu bicicleta. Și-a lovit umărul, iar asta și-a pus amprenta destul de zdravăn. Chiar dacă paddock-ul din Formula 1 este despărțit de cel din F2 doar de câțiva zeci de metri, un sistem de validare a passurilor complex, care înlocuiește tradiționalii turnicheți, o bretea de acces și un alt gard – de sârmă, contrastul nici că se putea să fie mai mare. Înghesuit, fără elemente de decor, zone de ospitalitate, totul pare o reproducere la scară micro. Sau o primă schiță. Un punct de plecare.
Robert, cum este lumea curselor, la 21 de ani? Este foarte grea. Mai ales în Formula 2. După un an și jumătate de pauză a fost și mai greu. Am avut și probleme la gât din cauza forțelor G, dar sper să fie mai bine de atât. Cât mai curând.
Care este momentul care îți dă cea mai mare satisfacție? Când câștig. Din păcate, nu am făcut-o în Formula 2. Însă îmi place foarte mult viteza și feeling-ul atunci când sunt în mașină. Pe viraje, senzația este unică.
Unde simți adrenalina mai mare, vibe-ul specific? Pe linia dreaptă acolo unde atingi viteza maxima, sau pe viraje, într-un ac de păr să spunem? În viraje. Îți dau un exemplu: îmi place Eau Rouge. Pe linia dreaptă de la Spa, la viteză maximă, nici nu îți dai seama că a trecut. La Monza, cea mai lungă linie dreaptă durează zece secunde. De aceea, cel mai interesant mi se pare în viraje.
Robert face o incursiune în trecut. „Tata era pasionat de cursele de mașini. El m-a dus la curse și, pentru că am avut și niște rezultate, am decis să încerc să văd cât de departe pot ajunge. Visul meu este să ajung în Formula 1. Orice pilot visează la Formula 1. Dar nu știu cât de realizabil este. Ce îmi amintesc, este prima cursă, de la 5-6 ani, la Bacău. Eram un fel de kamikadze. Mergeam foarte tare și ieșeam tot timpul afară. Nu aveam nicio șansă în viraje”, poveste;te Robert, cel care acum are un logo frumos, mare și vizibil pe eleronul față al echipei Campos, a fostului pilot de Formula 1, Adrian Campos.
Cum te-ai domolit? (N.r. – râde) Am învățat să merg. Mi-am dat seama că așa nu se poate.
„Dacă mă bate în calificări, mă uit unde am greșit, încerc să învăț unde a făcut mai bine. Dacă mă bate în cursă și nu suntem în puncte – nu este foarte relevant. Dacă ne-am fi bătut pentru primele două locuri sau ne-am fi bătut pentru campionat, cred că atunci ar fi fost competiția mult mai mare„
Cum arată o zi din viața unui pilot de Formula 2? Ca să fiu în formă, am trei antrenamente. Dimineața fac cardio. După masa de prânz am un antrenament de gât. Trebuie să fac masaj kineto-terapeutic ca să îmi relaxeze mușchii, iar seara merg la sală, ca să fac antrenamentul de forță. Din păcate, teste nu putem face teste pe pistă, pentru că timpul pe pistă este limitat de FIA, iar cei de la Pirelli nu dau cauciucuri.
Explică-ne cum arată un antrenament pentru gât? Am un ham pe care mi-l pun pe cap și agăț greutăți pe el. Fac față-spate, iar pentru laterale, mă ține antrenorul cu prosopoul și fac 20 de repetări, cu izometrie.
Fie că este Formula 1, fie că este Formula 2, sau orice altă competiție de monoposturi,automobilismul presupune o dublă concurență: mai întâi – contra coechipierului și apoi cea împotriva tuturor celorlalți piloți. „Într-adevăr, întotdeauna este o competiție între tine și coechipier, pentru că mașinile sunt relativ la fel și vrei să fii cel mai rapid. Îți dorești să fii liderul de echipă, cel care trage echipa în sus. Anul ăsta, am un coechipier foarte de treabă, cu care mă înțeleg foarte bine. Indiferent ce vom face, peste ani cu siguranță vom rămâne prieteni. Dacă mă bate în calificări, mă uit unde am greșit, încerc să învăț unde a făcut mai bine. Dacă mă bate în cursă și nu suntem în puncte – nu este foarte relevant. Dacă ne-am fi bătut pentru primele două locuri sau ne-am fi bătut pentru campionat, cred că atunci ar fi fost competiția mult mai mare. Până atunci nu este competiția foarte mare. Suntem prieteni„, își expune filosofia Robert Vișoiu.
Ralph Boschung, coechipierul lui, îl contrazice, prin ceea ce face. Este atent la toate detaliile și orice detaliu. Pe pistă, l-a învins pe Robert de șapte ori, atunci când amândoi au terminat cursa. Vișoiu a alergat începând cu a treia cursă a sezonului de Formula 2, iar de atunci a înregistrat patru abandonuri – în timp ce elvețianul are trei în cont, în același interval. Robert a reușit o singură dată să termine în fața coechipierului său. Pentru că dialogul se poartă în motorhome-ul echipei Campos și pentru că, de la distanță, se vede că românul are parte de atenție din partea presei, puștiul care abia a împlinit 19 ani vine să afle ‘de la sursă” ce se petrece. Se prezintă, râde și glumește atunci când aude de prietenia dintre ei – ‘da, da. Rămânem prieteni orice-ar fi. Am făcut și legământul fraților de cruce”, glumește pilotul cu plete blonde ce aduce puțin cu Nico Rosberg. Apoi se retrage, luând-o pe scări spre mașini și echipa de ingineri.
Cea mai dragă amintire a lui Robert are în prim-plan piloți Red Bull. Unul trage acum în Formula 1, celălalt a trecut prin F1, dar a fost trecut pe linie moartă. „Am concurat împotriva piloților de la Red Bull, Daniil Kvyat și Carlos Sainz. :i i-am b[tut. A fost un eveniment promo’ional. Mi-am dovedit mie și celorlați că pot să scot timpi competitivi”.
În momentul acesta, celmai aproape de ‘model’ este Vettel. „Mi se pare foarte rapid”, spune Robert Vișoiu. Dar, spune el, pilotajul este unul standardizat în zilele astea. „În momentul acesta, este un singur stil de pilotaj, acela care face pneurile să reziste cel mai mult și te ajută să scoți timpi constant până la finalul cursei. Pentru că aici, gumele Pirelli se duc foarte repede și poți să pierzi și zece secunde pe cinci ture, dacă nu ai grijă de ele și mergi agresiv„
Locul unui pilot în Formula 2 costă. Două milioane de euro. Evită subiectul. Nu este grija lui, nu pierde nopți gândidu-se la asta, dar „este o presiune, pentru toți. Pentru că sunt destul de mulți bani”
Robert, în paddock, lumea se uită diferit la un pilot care vine dintr-o țară cu tradiție – la un Italian, la un german, – față de tine? Nu are nicio treabă. Dacă se uită, eu nu îi simt. Nu mă interesează. Eu alerg pentru mine.
„În karting, am avut un accident grav cu ‘antrenorul meu”. El era la volan și într-un viraj, cu 20 la oră am tras frâna de mână – la distracție. Era foarte mult praf și ne-am dus cu mașina în cap”
Care sunt satisfacțiile dincolo de pistă pe care le are un pilot de curse? Ce îți oferă lumea asta? Știi foarte bine să conduci mașina pe stradă.
Cum ești ca șofer? Destul de liniștit. Contrar așteptărilor celorlalți. Nu sunt teribilist. Dacă este o zonă unde se poate, da, pot să merg și tare, dar niciodată acolo unde nu este cazul. În zonele în care știu că ar putea exista pietoni întotdeauna mă asigur, sunt foarte atent. Nu am avut niciodată un accident, până acum. Nu confund niciodată șoseaua cu pista, pentru că, atunci când eram mic – în karting, am avut un accident grav cu ‘antrenorul meu”. El era la volan și într-un viraj, cu 20 la oră am tras frâna de mână – la distracție. Era foarte mult praf și ne-am dus cu mașina în cap. Atunci mi-am dat seama de ce se poate întâmpla pe stradă și am avut mereu grijă cu mașina.
Te-ai descurca cu volanul pe partea cealaltă – cum este în Anglia? Am condus în Anglia și a fost ok. În afară de faptul că am intrat de câteva ori invers pe sensul giratoriu… În rest, nicio problemă. A fost ok.
Care este cel mai bun tur pe care l-ai făcut? În 2014, în GP3. Eram coleg de echipă cu Daniil Kvyat și Carlos Sainz. Daniil a fost pe locul 1, eu am ieșit pe doi. Atunci am mers foarte bine, am avut un tur foarte rapid. Dar, dacă era turul perfect, eram locul unu, nu locul 2.
Cum e în cockpit pe ploaie? Se schimbă complet aderența și este o provocare pentru că toți avem puțini kilometri pe ploaie. Este foarte important să îți dai seama cât mai repede unde este limita, ca să poți fi rapid cât mai rapid.
Deși Formula 1 a stabilit un nou record de precocitate, semnând cu un pilot care avea doar 16 ani, Robert Vișoiu este convins că nu există scurtături și tăieri de șicane. Se pedepsesc, ca și în timpul cursei. „Să fii rapid pe pistă – se cultivă. Nu poți să spui – ‘intru în mașină, fac asta și voi fi mai rapid‘. Pur și simplu – simți cum trebuie să conduci mașina, și acolo poți îmbunătăți, la acel ‘cum simt mașina”, cum simt să o forțez. Dar nu poți spune – ‘fac asta, asta șI asta, schimb aici și aici și voi fi rapid pe pistă‘. Depinde cât de cultivat ai sportul ăsta în sânge„.
La Formula 1 visează. A plecat dintr-o formulă în alta. Însă nu are răspunsul clar la întrebarea ‘ce îți trebuie ca să ajungi la treapta următoare, a Marelui Circ?’. „Cu siguranță poți să ajungi cu bani, dar dacă nu ai și rezultate, degeaba te duci să dai banii. Ca să fii ultimul, nu are rost să dai banii. Eu am ales să fac Formula 2 alături de echipa Campos, care sunt foarte profesioniști. Am decis că mai bine fac Formula 2, decât GP3 ca și pregătire pentru la anul. 2016 am stat pe tușă, dar mi-au lipsit cursele. Mi-am dat seama că nu pot și nu vreau să trăiesc fără ele„.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER