Fata de cristal

Utimul cristal intrat în vitrina atletismului e Ionela. O piesă unică, născută în urmă cu 33 de ani, într-o zi geroasă de februarie…

…la 43 de km de Râmnicu Vâlcea, la Tomșani, o fetiță zglobie, blondă, cu ochi verzi, tunsă „militărește“, făcea „toate prostiile din lume“, după cum își amintesc apropiații. I se spunea „Băiețelul“ și o necăjea mai tot timpul pe sora ei mai mare cu 11 luni, Alina, ba chiar o mai și „altoia“ din când în când. Olteanca zburdalnică o ținea într-o fugă, visând să devină pilot de curse, „pentru că suna bine titlul profesiei“. Dar la câțiva ani distanță, avea să intre tot în zodia vitezei, convinsă de un succes repurtat la un concurs școlar. Abia împlinise 11 ani, iar premiul cucerit, doi pepeni, i-a netezit culoarul spre sport, deși mama îi calculase pașii către liceul economic. N-a fost să fie realul și a făcut stânga-mprejur, optând pentru liceul sportiv, fără știrea părinților și fără visuri de preamărire. Alegerea n-a fost perdantă, iar șampania victoriilor a savurat-o din plin, din cupe de cristal.

Viteză de 180km/h!

În spatele campioanei se află o persoană cu un suflet mare, ce frapează prin sinceritate, își oferă  la nevoie și haina de pe ea, sau uimește prin acțiunile inițiate. și-a făcut o operație de mărire a sânilor, care i-a sporit capitalul de popularitate conferit de performanțe și trofee, printre care și un pantof de cristal cu fir de aur la care ține cel mai mult. A uimit prin acuratețea interpretării unor cântece din folclor și a rupt ringul de dans când a avut chef. A fost fidelă ani buni parfumului „Crystal noir“, iar în timpul nopții, atunci când era singură, obișnuia să doarmă fie cu lumina aprinsă, fie cu televizorul deschis. De frică. Mai mereu, între Vâlcea și București, obișnuia să gonească cu 180 km/h la bordul bolidului său Audi, în portbagajul căruia își ordona simetric „Cuiele“ (n.r. – pantofii de sport). Acum, și le-a scos definitiv. Pe unele le-a oferit unor micuțe viitoare „Ionela“, pe altele și le-a îndesat într-o cămară, după JO 2008, oraș unde plângea mai tot timpul de suferința provocată de călcâi. „Durerile nu mi-au dat pace, nu mai pot continua. Mă simt parcă aș fi din cristal“, spune Ionela. Azi, ea tocmai a început o nouă cursă…