Antrenează gratis!

Cel mai titrat sabrer român, Mihai Covaliu, continuă să dea asalt după asalt, însă din postura de antrenor, elevii lui urcând pe podium la fiecare concurs la care au participat de la începutul anului.

Deși poate oricând să-și găsească un contract la un club de scrimă din străinătate, el nu acceptă ideea plecării și speră ca situația de criză din sportul românesc să ia sfârșit. „De ce rămân? Poate și dintr-o doză de nebunie, îmi place ce fac. Apoi, dacă plec, ce se întâmplă cu băieții, închid taraba și se duc acasă? Nu pot să întorc spatele sportului care mi-a oferit atâtea“, oftează Covaliu, care pregătește lotul din decembrie.

Asaltat de oferte, ultima venind din Italia, nu se simte tentat de a pregăti alți sportivi în afara foștilor colegi: „Nu mă gândesc la plecarea afară ca la o soluție, nici nu am luat în considerare asta, vreau să ajut aici, în țară. Când voi ajunge la capăt și când nu va mai fi nimic de făcut aici, sunt sigur că va mai exista totuși ceva, o speranță“. 

Psiholog, medic și antrenor

În sala de scrimă de la Floreasca, el se mișcă încontinuu printre băieți. Dă indicații, corectează, vorbește cu fiecare. Recunoaște însă că, de când a început munca la lotul național, a făcut voluntariat: „Sunt și antrenor, și psiholog, și medic, și tot ce poate fi. Fac de toate și nu sunt plătit pentru niciuna dintre ele. Însă m-am obișnuit deja și cu asta“.

Exagerat de modest, cu un palmares excepțional încununat de un titlu olimpic (Sydney 2000)  și unul mondial (2005) și finalizat cu bronzul olimpic la Beijing, Covaliu i-a convins pe foștii colegi să nu renunțe și să continue pregătirea. Acum luptă, pe altă planșă, cu lipsa banilor de la buget. „Au mai fost situații de criză, dar de când fac eu sport, de mic copil, ca acum nu a mai fost. E o situație tristă și e greu“, spune el.

"Le-am spus băieților că adversarii lor nu sunt nici mai înalți, nici mai grași, nici mai frumoși sau mai deștepți ca ei. Șansele sunt aceleași pentru toți" – Mihai Covaliu, antrenor sabie