Îl recunoști de la o poștă pentru că este aproape neschimbat față de perioada în care juca, chiar dacă au trecut 20 de ani de atunci. Tot filiform, dar aceeași vână și aceiași ochi de un albastru tăios, gata să muște din adversar. La fiecare sută de pași este oprit măcar o dată pe stradă de vreun suporter. Cum să-l uiți pe Tudorel Stoica, marele căpitan al celei mai bune echipe de club care a fost vreodată în România, Steaua 1985-1989?
La 56 de ani, Tudorel Stoica a ieșit la pensie din Armată. N-a trecut nici măcar o singură zi pe la unitate, dar asta este altă poveste. Are 56, dar arată de 36. Rezultatul a trei zile pe săptămână în care joacă fotbal cel puțin o oră și jumătate și a altor trei în care aleargă măcar un ceas. „Nici când eram fotbalist nu mă pregăteam așa”, glumește el. Ion Alecsandrescu și Valentin Ceaușescu, oamenii-cheie
Inevitabil, discuția merge spre Steaua 1986, spre Cupa Campionilor și spre cine a avut meritul formării acelei echipe, subiect asupra căruia au existat mereu păreri diferite. Fostul căpitan din Ghencea spune că știe mai bine ca nimeni altul care a fost meritul fiecăruia și în ce a constat acesta. „În primul rând, au fost aduși fotbaliști pe stilul Stelei, adică foarte tehnici și capabili să gândească repede în teren, iar aici meritul principal este al lui Ion Alecsandrescu, care a fost și fotbalist și care a crescut ca și conducător la Steaua. Apoi, un mare merit în crearea unei atmosfere formidabile la echipă l-a avut Valentin Ceaușescu (n.r. – fiul lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist al României între 1965 și 1989). El a fost platoșă între conducerea clubului, pe de o parte, și conducerea ministerului, pe de altă parte, pentru că ăștia din urmă nu se prea pricepeau la fotbal, dar ne-a și protejat de arbitrajele ostile, a anihilat practic avantajul lui Dinamo la acest capitol, pentru că eu am jucat mult la Steaua și știu foarte bine ce făceau cei de la Dinamo!”. „Dacă rămânea Halagian, se alegea praful!”
Când ajunge la antrenor, Tudorel este ferm: „Ienei este cel care are meritul acelei performanțe. Mulți spun că Halagian a făcut echipa, dar întreb și eu, dacă îți pun șapte piese excepționale la dispoziție și tu nu știi să le asamblezi, atunci unde e meritul tău? Nu vreau să vorbesc acum cu păcat, dar cred că, dacă rămânea Halagian, se alegea praful! E drept, nu m-am avut prea bine cu el, pentru că, atunci când a venit, avea impresia că eu tai și spânzur la echipă și atunci a început să mă șicaneze. Mă ținea rezervă, nu mă băga, doar-doar voi riposta și atunci ar fi avut motiv să mă dea afară. Sincer, m-am bucurat când l-a dat afară ministrul Olteanu, că îl iritase și pe el cu pretențiile și cu gura aia mare pe care o avea!”.
Cu echipa aia din 1986, azi ne băteam la Champions League fără nicio exagerare! Fiecare echipă avea măcar doi-trei jucători de mare calitate. O formație de Divizia B de pe vremea aia ar fi făcut acum față fără probleme în Liga I Tudorel Stoica
Seria aia de 104 jocuri fără înfrângere în campionat a fost pe bune! Aveam valoare, nu degeaba am jucat două finale de Cupa Campionilor. Tot se amintește de meciul acela de la Bihor, dar dacă ăia dădeau mingea numai prin tribună, nu era normal ca arbitrul să prelungească meciul? Tudorel Stoica
„Cu Gigi Becali n-am cum să lucrez!”
Ex-căpitanul Stelei n-a ascuns niciodată faptul că se află în relații bune cu frații Ioan și Victor Becali. În ceea ce-l privește însă pe actualul finanțator din Ghencea, lucrurile nu stau la fel. „N-am avut niciun diferend, ne salutăm când ne vedem, dar atât. Nu cred că aș putea să lucrez vreodată cu el, pentru că nu sunt genul de om care să accepte anumite lucruri sau un anumit comportament. Cine vrea s-o facă, e treaba lui, eu umilit n-am acceptat și n-o să accept să fiu niciodată”.
„Nu știau cum să scape de mine!”
Chiar dacă a jucat o viață la Steaua, Tudorel Stoica spune că probabil astăzi ar fi fost mult mai sărac din punct de vedere financiar dacă nu ar fi jucat un an la Lens, dar și că nu poate uita cum a fost îndepărtat din club la începutul anilor 90.
La două luni după finala Cupei Campionilor 1989, pierdută cu 0-4 în fața celor de la AC Milan, Tudorel Stoica și Victor Pițurcă primeau aprobarea de a se transfera în liga a doua franceză, la Racing Club Lens, actuala formație a unui alt ex-stelist, Ladislau Bölöni. „Președinte era tot Gervais Martel, care este și acum! Echipa retrogradase, iar el a adus 20 de jucători și antrenor nou, în speranța că va promova imediat. Biniînțeles că n-a promovat, era greu să asamblezi o echipă cu atâția jucători noi, așa că la finalul campionatului ne-a dat pe toți afară! Altceva vreau însă să subliniez, anume că, dacă nu mergeam să joc în Franța, acum poate eram falit! E adevărat, strânsesem și cât am jucat la Steaua, poate câteva sute de mii de lei, bani mulți la vremea aia, dar care după Revoluție n-au mai însemnat aproape nimic. În schimb, cu banii primiți la Lens, în valută, mi-am clădit actuala situație financiară”.
Chiar dacă Tudorel n-a vrut să detalieze, apropiați ai fostului stelist spun că acesta a investit în terenuri în centrul orașului, pe care a scos apoi sume frumușele, de ordinul milioanelor de euro, sumă cu care a asigurat familiei sale liniștea financiară. „Trecutul meu stelist îi deranja”
Marea durere a celui care a purtat ani întregi banderola de căpitan în Ghencea o reprezintă însă modul în care clubul pe care l-a servit atâția ani l-a îndepărtat. „După Lens, am revenit la Steaua ca antrenor secund, împreună cu Piți și cu nea Imi principal. Tot timpul, însă, s-a dorit îndepărtarea mea de acolo. Se ajunsese la modul în care mi se spunea: «Tudorele, a venit primarul de la Galați. Nu vrei să te duci antrenor acolo!?», doar-doar voi pleca. Cred că îi deranja enorm trecutul meu atât de legat de Steaua. Nu vorbesc de nea Ion Alecsandrescu, altul m-a dorit plecat din Ghencea. Tot acela care mi-a cerut să-mi dau demisia din Armată ca să-mi primesc prima pentru finala Cupei Campionilor din 1989, 1.000 de dolari! (n.r. – se pare că este vorba despre generalul Cornel Oțelea, comandantul clubului Steaua la vremea respectivă). La un moment dat, prin 1992, dacă tot nu m-au putut da afară, m-au trimis la o grupă de copii. Acolo, numai piloși! Din 25 de copii, dacă erau cinci talentați! Am vrut să renunț la restul, dar Bujor Hălmăgeanu, care era șeful centrului de copii și juniori, mi-a zis că în felul ăsta desființăm grupa și că așa ceva nu se poate! Mi-am dat seama că n-are rost să continui, așa că am renunțat. De ce să ascund asta, financiar stăteam bine, îmi permiteam să spun totul în față și să nu-mi pese de consecințe”. „N-aș suporta să fiu bătaia de joc a patronilor”
Din 1993 și până acum – cu o scurtă experiență pe banca naționalei de tineret, în 1998 – Stoica n-a mai profesat ca antrenor. „Nu-mi pare rău, mă felicit că nu am mers în meseria asta, mai ales când văd că mulți colegi de-ai mei au ajuns bătaia de joc a patronilor și a celor cu bani. Decât să vorbească toți nepricepuții despre mine, mai bine lipsă! Eu sunt bucuros când mă opresc oamenii pe stradă, oameni pe care nu-i cunosc, și mă felicită și-mi mulțumesc pentru ce am făcut. Nu trofeele contează, deși am cucerit destule, ci asta, oamenii care m-au văzut jucând și amintirile pe care le lași. Până la urmă, cu asta rămâi, iar faptul că am rămas încă în sufletul suporterilor mă face să trec peste amărăciunea pe care mi-a lăsat-o în suflet modul în care am fost tratat la și de Steaua după 1990!”.
Când a spus Gigi Becali că are echipă de titlu, dar că nu știe dacă are și antrenor pentru acest obiectiv, Lăcătuș trebuia să-și facă bagajul și să plece! Fiecare știe însă ce e mai bine pentru el Tudorel Stoica N-am făcut multe afaceri cu terenuri, dar ce am făcut mi-a adus suficienți bani cât să trăim liniștiți eu și familia mea Tudorel Stoica
Tudorel Stoica – carte de vizită -născut pe 7 septembrie 1954 la Brăila -a jucat la: Politehnica Galați (1971-1972), CSU Galați (1972-1974), FCM Galați (1974-1975), Steaua (1975-1989 și 1990-1991), RC Lens (1989-1990) -15 meciuri la echipa națională în perioada 1979-1987 -370 de partide de campionat a jucat Tudorel Stoica la Steaua, cele mai multe ale unui jucător pentru clubul roș-albastru
articol scris de Ioan VIOREL
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER