Îl recunoști de la o poștă pentru că este aproape neschimbat față de perioada în care juca, chiar dacă au trecut 20 de ani de atunci. Tot filiform, dar aceeași vână și aceiași ochi de un albastru tăios, gata să muște din adversar. La fiecare sută de pași este oprit măcar o dată pe stradă de vreun suporter. Cum să-l uiți pe Tudorel Stoica, marele căpitan al celei mai bune echipe de club care a fost vreodată în România, Steaua