Dan Grecu renunță la lotul olimpic

Pregătirea a început de câteva minute. Antrenorul lotului olimpic de seniori, Dan Grecu, privește îngândurat în sală. Frământă nervos fermoarul hanoracului și tresare. „Încălzește bine acolo”, strigă către unul dintre băieți. Mai zăbovește un pic, se întoarce, își pune geanta pe umăr și pleacă: „Asta a fost tot!”. Pentru el, începe o altă provocare: antrenor coordonator al loturilor masculine, în fapt, un căutător de talente. De aur!
În urmă rămân elevii săi. Și 24 de ani de muncă. De rezultate și performanțe. De medalii europene, mondiale și olimpice pe care gimnaștii pregătiți de el le-au adus României. Rămâne o viață de om. „Este o predare de ștafetă, un început pentru fiecare dintre noi. Alte speranțe, alte visuri. Ale mele, legate tot de lumea gimnasticii. Este o a doua tinerețe a mea”, mărturisește, la cei 58 de ani, Dan Grecu.

Visul merge mai departe

„Aș vrea ca la următoarele ediții ale JO visul meu (n.r cucerirea unui titlu olimpic) – risipit la Moscova din cauza unui accident stupid – să fie împlinit de elevii mei”, spunea Dan Grecu, pe 29 iulie 1980, gazetarului Hristache Naum de la Sportul. De la acestă declarație, care parafa debutul lui în antrenorat, au trecut 28 ani. Au urmat mii de zile de muncă, de sacrificii și speranță. După 20 de ani, visul lui a prins viață la JO de la Sydney, Dan Grecu simțea gustul primului titlu olimpic prin Marius Urzică la cal cu mânere. „Am avut de așteptat, nu glumă! Voi căuta în continuare alți copii, juniori, cărora să nu le fie frică să creadă”, oftează maestrul.

Familia Grecu, 48 de ani în sală

Cariera de antrenor a început-o în 1980, la Clubul Dinamo, patru ani mai târziu fiind cooptat în stafful lotului național. Nu singur, ci împreună cu soția lui, Elena, care s-a ocupat de latura artistică a exercițiilor. Au pășit în aceeași zi de martie ’84 în sala Centrului de gimnastică masculină de la Reșița și au făcut echipă timp de 24 de ani. Au plecat acum, tot împreună. „Avem în total 48 de ani de stat în sală… (zâmbește). Vom continua în formula asta. Vom face naveta între București, Reșița și Bistrița. Vreau să fiu aproape de juniori, să lucrez mai mult cu ei, pentru că acolo este baza”, spune el.
Nimic nu pare să-l sperie și este mai plin de viață ca oricând. „O să îmi fac treaba până la capăt. O să rămân aproape de seniori, sunt sufletul meu, dar îi voi ajuta mai mult și pe copii și juniori”, cad vorbele lui. Privește îngândurat în depărtare și zâmbește. „Vor mai fi campioni olimpici printre ei….”

 

S-a retras la 30 de ani

 

După ce la JO de la Montreal din 1976 obținuse medalia de bronz la inele, patru ani mai târziu, după Olimpiada de la Moscova, multiplul medaliat mondial și european, Dan Grecu (foto alături de soția sa și de nepoata Aniana), își anunță retragerea, la 30 de ani, din sportul de performanță.

 

Seria superlativelor lui Grecu

 

Dan Grecu va rămâne în istoria gimnasticii românești ca un deschizător de succese. În 27 octombrie 1974, la CM de la Varna, la 24 de ani, cucerea titlul mondial la inele, devenind primul campion autohton al lumii. Performanțele lui ca sportiv le-a adus și în antrenorat. A preluat un lot care nu emitea pretenții la podium și rezultatele au apărut.

 

Una din marile reușite s-a înregistrat la CE din 2002, de la Patras, când echipa masculină cucerea, pentru prima oară în istorie, titlul european. Palmaresul de atunci a inclus șase medalii, din care patru de aur. Mai mult, în 2004, la CE de la Ljubljana, băieții obțineau cinci titluri continentale din opt posibile.

 

 

6 generații de gimnaști au fost pregătite de către Dan Grecu