Mondialul ProSport e singurul loc din România unde, prin conținut original, trăiești minut cu minut și în integralitate competiția supremă.
Mai jos, cronica britanică la Anglia – Argentina 1-2, semifinală de Cupa Mondială, scrisă de Cătălin Mureșanu. Iar aici ai cronica scrisă live în variantă sud-americană de Gabriel Berceanu.
Fotbalul englez s-a regenerat după Heysel. A trecut prin propria spuză apoi s-a ridicat și a strălucit. Azi, Premier League reprezintă hlamida Europei, campionatul care dă tonul și strânge crema mondială a banilor, trofeelor și fotbaliștilor. Și totuși englezii poartă în sertarul sufletului lor o mare frustrare.
Au trecut 60 de ani de la ultimul și singurul lor titlu Mondial. Chiar ei, inventatorii jocului, nu au mai atins trofeul. Nici măcar nu s-au mai îmbătat cu amăgirea vreunei finale!
Și englezii mai au ceva neîmpăcat printre hălcile lor de aduceri aminte. „Mâna lui Dumnezeu!”. Marea nedreptate pe care au trăit-o în 1986, atunci când falangele de pungaș ale lui Maradona au peticit poate cea mai autentică secvență din istoria unui Mondial.
Acum bântuie adierea răzbunării.
Anglia pare dependentă de Bellingham și Kane. Dar are cineva curaj să și-o închipuie pe Argentina fără Messi?
Hai să vedem dacă „e gata cu anii de suferință” sau lacrimile se întorc în șanțurile adânci ale generațiilor care cântă, neîncetat: „It’s coming home”.
E meci de fum și spadă la Atlanta. Se joacă având cotul armat la mandibulă, cu scântei pe tibie la orice turnir pentru minge. O luptă surdă pentru fiecare fir de iarbă. Elevii lui Tuchel par mai îndrăzneți, cu un pas mai ferm în jumătatea adversă. Impresia e firavă și, până la prima pauză de hidratare, ocaziile rămân în carantină.
Anderson semnează cel mai important moment al Angliei în prima repriză. Mijlocașul lui City i-a macetat încăpățânarea argentinianului care părea montat să rupă fortul defensiv englez. A achitat cu prețul unui galben care încleștat și mai rău maxilarele.
90 de metri de front, 45 de minute de sudalmă și fotbal leșios. Cu Kane dat dispărut și cu Bellingham departe de minge și aproape de răfuieli. Dar să nu uităm miza! Azi se joacă pentru finală și istorie. Plus o răzbunare care fermentează de 40 de ani.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2Fargentinienii-au-numit-vinovatul-de-la-golul-lui-gordon-din-anglia-argentina-i-a-luat-fata.jpg)
SURSĂ: Profimediaimages
După 10 minute din partea secundă, Albionul erupe. Rogers are timp pentru a-și calcula o centrare, trimite în careu, iar Gordon, parcă apărut din lampa fermecată a gazonului, reia din șase metri, de lângă insomnia lui Molina. Goool, Anglia! Goool. Din bere se nasc valuri!
Asaltul latino pare tardiv. Messi este peste tot, caută soluții și inventează o centrare în bretonul lui Gonzalez. Cap din careul mic, însă Pickford este mântuitor. Reflex! 20 de minute de rezistență pentru o finală la care au tânjit generații.
Tuchel trage echipa între ghimpii defensivei și-l scoate, spre nemulțumirea tuturor, pe Gordon. Știe el! E timp de cruci.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2Flive-anglia-argentina-start-exploziv-cu-imbranceli-pentru-finala-la-cupa-mondiala-bataile-inimii-lui-diego-picura-in-toate-tobele-din-atlanta.jpg)
FOTO: Joel Marklund / Bildbyran Photo Agency / Profimedia 15 iulie 2026
Rodrigo De Paul centrează din nou, Mac Allister se subtilizează din marcaj, dar bara, bara salvează de data asta și o ține pe Anglia în vis.
Însă Anglia nu rezistă tornadei celeste. Messi montează atacuri, elevii lui Tuchel sunt comprimați în garda propriului careu. Fernandez își rodează șutul când Pickford respinge peste transversală. Avea să fie amenințarea care pregătea pumnalul.
Același Fernandez cadrează poarta și, din afara careului, fără să fie blocat de mijlocașii defensivi, prinde poarta și aduce egalarea. 1-1. Ar mai fi fost cinci minute.
Și am zis că știe Tuchel? Pentru Anglia, schimbările germanului au avut efectul bombardamentelor de la Coventry! Un alt rău făcut nemți Angliei! Ai lui sunt derutați, Argentina hărțuiește în final, Messi centrează din nou (a câta oară!), Lautaro Martonez plutește și înscrie de la bara a doua.
Așa s-a mai frânt un vis, iar versul toarce, în continuare, în măduva suferinței engleze. Continuă „anii de suferință” din cântec și din gând.