EDITORIAL Echipa de start a României cu Turcia: „Fără Burcă și Stanciu!”. Dar „mergem să ne distrăm sau să ne calificăm la Istanbul?”

De 28 de ani așteptăm calificarea la un Campionat Mondial așa că astăzi, mai mult ca oricând, ne permitem să fim măcar pentru câteva minute selecționerii României. Fără polemică de dragul „apei agitate”, fără agresivitate contraproductivă. Pur și simplu ne luăm nădejdea, așteptările și afecțiunea pentru echipa națională, ne retragem în altarul dulce-amărui al singurătății noastre de suporteri ai României și… visăm. Dar cu argumente! Care e echipa de start a României cu Turcia în barajul pentru Mondial?

Gabriel Berceanu merge pe un 4-1-4-1 al curajului la nivel de abordare tactică, în care surprinde poate absența lui Vali Mihăilă, și explică de ce Andrei Burcă, Răzvan Marin și Nicolae Stanciu sunt esențiali pentru victorie la Istanbul. Asta în timp ce Daniel Nazare propune un 4-2-3-1 ceva mai prudent în aparență, cu miza pe Virgil Ghiță și pe Vlad Dragomir din „noul val” tricolor.

Vezi galeria foto
5 poze

La final, ca de fiecare dată, tu alegi ce variantă te-a convins, în sondajul nostru! De data asta, dintre doar două opțiuni configurate de jurnaliștii ProSport, pentru că, până la urmă, acesta e formatul rubricii din fiecare miercuri: „Două răspunsuri, o întrebare cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare”. Hai, România!

„EXCLUSIV RAPID” cu Vasile Maftei și Geraldo Alves, în direct pe YouTube – ProSport, de la ora 16:45!

11:06

Pițurcă l-a făcut praf pe Târnovanu: „Hai să o spunem pe aia dreaptă!”

10:56

Daniel Nazare: „Nu poți trimite cămila din Sahara în frigiderul din Norvegia”

Am mai avut niște baraje, cu ani sau decenii în urmă, spre care am plecat favoriți și nu a ieșit deloc bine. Acum poate fi invers. Doamne ajută!

Ăsta e primul argument, al doilea e că fotbalul nu-i matematică, precum celebra zicere a unui fost președinte de țară: „iarna-i nu ca vara”. Al treilea… nu-l mai găsesc. Oricât l-aș căuta. Dar mă iluzionez cu gândul, adevărat ce-i drept, că de multe ori „calculele hârtiei” au fost date peste cap. Asta dacă avem un selecționer hârșâit și ceva șansă, noroc, bulan, spuneți-i cum vreți. Cum ar fi un gol al nostru în primele 10 minute, un cartonaș roșu pentru ei, un penalty pentru noi? Visăm, altceva ce putem face?

Virgil Ghita. FOTO: Razvan Pasarica / SportPictures

Normal că Mircea Lucescu decide, el e șeful. Dar eu deja îmi imaginez primul 11 cu Andrei Rațiu și Nicușor Bancu pe flancuri, Virgil Ghiță lângă Radu Drăgușin, pe Vladimir Screciu și pe Vlad Dragomir în spatele lui Ianis Hagi. Fără Burcă și Stanciu!

Ghiță joacă meci de meci, Screciu și Dragomir la fel. E unul dintre conceptele de joc, titular la echipa de club, cu care Lucescu a lucrat întotdeauna. Dovadă că nu l-a convocat pe Ștefan Tîrnovanu, deși mulți au cerut asta.

Ionuț Radu, dacă va putea, va intra și oricum e singura soluție viabilă între buturi. Ceilalți trei, inclusiv Marian Aioani, n-au niciun fel de experiență internațională. E ca și cum ai trimite o cămilă din Sahara în „frigiderul” din Norvegia. Nu merge, nu acum, nu într-un meci decisiv.

Așadar, văd echipa de start a României cu Turcia într-un 4-2-3-1, cu Dennis Man și Vali Mihăilă pe flancurile atacului iar Daniel Bîrligea între ei.

Gică Hagi stă și așteaptă să se termine această campanie, cred că acum e cu ochii pe cei care vor rămâne în continuare. E un ciclu început cu Edi Iordănescu, continuat de Mircea Lucescu, iar acum, vom vedea dacă joi, duminică sau la vară, se predă ștafeta pentru Gică Hagi. Mircea Lucescu ne salută din mers, deși pentru un meci decisiv întotdeauna aș apela la un astfel de antrenor. Cel tânăr are entuziasm și îi lipsesc cunoștințele, dar un selecționer experimentat le are pe toate dacă e sănătos.

Fotomontaj ProSport

„Il Luce” e la capătul unei cariere în care nu mai are nimic de demonstrat. Dar ar fi frumos ca totul să se încheie cu o calificare, o reparație pentru acel celebru 0-1 cu Irlanda de Nord din 1985. Deja astrele funcționează: nu suntem favoriți, atunci eram. Acum patru decenii n-au jucat Ștefănescu și Cămătaru, acum nu joacă Denis Drăguș și Louis Munteanu. Turneul final, și atunci și acum, prin Mexic.

Ne mai trebuie să trecem de Turcia, la ea acasă. Am mai făcut-o la Cardiff cu Țara Galilor în 1993, la București cu Danemarca în 1989, pe vremea când Turcia era aproape de ce e azi Malta în fotbal și la Real Madrid jucau români, nu adversarii de joi seara.

Vremurile se schimbă, fanii sunt la fel. Vor performanțe, victorii, nu pot trăi în mediocritate. Cei mici, copii noștri, vor și ei la Mondiale. Ca un detaliu personal, fiul meu de 16 ani are meditații joi însă vrea să se învoiască pentru a vedea meciul live. Pe el și pe cei de vârsta lor n-aveți voie să-i dezamăgiți. Ei contează.

Gabriel Berceanu: „Încercarea moarte n-are, dar nici n-aduce calificare!”

Ca înaintea oricărui moment din viață pe care îl așteptăm cu amestec de nerăbdare și teamă, ne căutăm întâi certitudinile. În echipa de start a României cu Turcia îi am deja pe Andrei Rațiu și Nicușor Bancu pe flancurile apărării, nu poate lipsi Radu Drăgușin. În atac? Bîrligea, răspunsul știut de zile bune, și încă de la clasa pregătitoare până la pensionari. La portar, Ionuț Radu ori Marian Aioani, nu-i tocmai certitudine, dar aici decizia e dincolo de preferințe, ține de o evaluare medicală.

Andrei Burca. FOTO: SportPictures

Lângă Drăgușin îl aleg oricând pe Andrei Burcă în centrul apărării, în ciuda faptului că abia a început campionatul în China. Are atât de multă experiență și valoare dovedită în bătălii tari, că nu încape îndoială pentru mine. Îl prefer oricând pe cel care s-a duelat cu Haaland, Lukaku, Sorloth, Dzeko, Muriqi sau Weghorst în locul lui Virgil Ghiță: mai fragil și cu o „memorie” mult mai restrânsă a duelurilor aspre la nivel înalt. Și, în fond, cum să învingi „infernul” de la Istanbul fără sufletul de luptător fără margini al lui Burcă?!

Iar eu văd naționala într-un 4-1-4-1 la Istanbul. Ca să te califici, trebuie să învingi. Iar ca să învingi, trebuie să marchezi. Sună tâmpit de simplu sau tâmpit pur și simplu, dar o repet pentru că nu mi-aș dori să fixăm iluzoriu doi închizători câtă vreme, de la Edi Iordănescu încoace, a devenit clar că ne împiedicăm în arta suferinței disciplinate și picăm la examenul de măiestrie reactivă.

Așadar, un mijlocaș defensiv care poate și știe cum să coboare la nevoie între stoperi, cu meciuri tari la națională: Vladimir Screciu. Iar în fața lui și în spatele lui Bîrligea, de la dreapta la stânga: Dennis Man, Răzvan Marin, Nicolae Stanciu, Ianis Hagi.

FOTO: Mihai Pop / ProSport

Defensiv, pentru că Răzvan Marin pe centru-dreapta poate strânge eficient urcările lui Andrei Rațiu din flanc. Răzvan e un box-to-box matur, polivalent, cerebral. Și în mare formă. Iar pe flancul stâng, Ianis face risipă de efort productivă încât să-l sprijine pe Nicușor Bancu, e mult mai eficient în așa ceva decât Mihăilă. Pe care îl văd intrând pe parcurs, poate în repriza a doua, cât să fie „letal” prin țâșnirile lui proaspete.

Ofensiv, pentru că trebuie să ținem cât se poate de minge printr-un centru de greutate al echipei care să utilizeze la maximum resursele de experiență și putere mentală pe care le avem în lot. Totodată, cu Bîrligea gladiator singuratic, e nevoie de servanți cu multă calitate și încredere care să furnizeze consistență spre ultima treime.

Per total, nu avem cum să ne luptăm într-un astfel de meci, cu un astfel de adversar, la așa miză și în asemenea context de presiune, fără Nicolae Stanciu și Răzvan Marin. Putem încerca, firește, că „încercarea moarte n-are”. Dar nici nu cred că aduce calificare! Mergem să ne distrăm sau să ne calificăm la Istanbul?

Echipa de start a României cu Turcia

 Loading ...