De ce a pierdut Mircea Lucescu bătălia ca selecționer al României? Gabriel Berceanu dezvăluie „după 15 ani de fotbal în toate zonele”, iar Daniel Nazare conchide: „Mircea cel Bătrân, dar mai ales cel Încăpățânat”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Șansele la locul 1 în grupa de calificare la CM 2026 au devenit aproape nule. Practic, s-a compromis calificarea directă la Mondial. Pentru naționala României, inclusiv asigurarea locului 2 în grupă, pentru un posibil statut de cap de serie la baraj, a devenit o misiune foarte complicată, după 2-2 în Cipru. Cel mai probabil vom ajunge la baraj, dar prin prisma statutului dobândit în Liga Națiunilor din toamna trecută.

Dar, dincolo de toate calculele pe care le poți descoperi aici, realitatea este că Mircea Lucescu a bătut bătălia ca selecționer al României. Senzația este că rezultatele din toamnă, perfecte însă fără adversari de calibru, au fost o continuare din inerție a stării de spirit și a modului de lucru din mandatul Edi Iordănescu, o prelungire cumva a performanțelor calificării la EURO 2024 și a turneului final din Germania.

Vezi galeria foto
6 poze

Urmează o discuție între Mircea Lucescu și conducerea FRF pentru clarificarea raporturilor, dar cert este că bătălia, ca selecționer, pare una pierdută pentru selecționer. Echipa nu joacă, Lucescu jignește jurnaliști, își critică public jucătorii la nici 24 de ore după remiza din Cipru, un climat din care e imposibil să speri la ceva.

Arătați cu degetul pentru falimentul Poli Iași, oficialii clubului reacționează și îl acuză pe Tibor Selymeș de presiuni

10:52

Un atacant român de la Genoa, propus pentru transfer la Rapidul lui Daniel Pancu

10:41

De ce a pierdut Lucescu bătălia ca selecționer al României? În rubrica „Două răspunsuri, o întrebare” cu jurnaliștii Gabriel Berceanu și Daniel Nazare, pe care o regăsești în fiecare miercuri doar pe ProSport, perspectivele stau față în față. Iar la finalul materialului tu votezi care crezi că e motivul principal!

Gabriel Berceanu: „Cele o mie de chipuri ale unui singur orgoliu mistuitor”

Orgoliul l-a făcut pe Mircea Lucescu să piardă bătălia ca selecționer al României. Orgoliul de a se considera omnipotent, omniscient și fără sfârșit.

De aceea nici nu a vrut un antrenor secund care să fie și antrenor, nu doar „secund”. A dat peste cap rolul preparatorului fizic încă din primele zile de mandat, a devalorizat importanța esențială a datelor, parametrilor și elementelor analitice de fotbal 2025.

Din orgoliu, ca să arate încă o dată că e deasupra tuturor, deși a fost angajat să ducă România la Mondial, nu să-și reconfirme statutul de inovator!, a improvizat neproductiv și nejustificat. Nu o mai iau de la începutul anului, strict pe acțiunea asta: Dobre în flancul stâng, Miculescu tot în stânga, Ghiță pe post de fundaș central-dreapta, deși la club joacă, în linie de trei și pe post de fundaș central-stânga!

Orgoliul l-a făcut să ignore publicul tricolor, cea mai importantă armă a Generației de Suflet!, și să-l trateze disprețuitor: pentru că, tratând astfel jurnaliștii, jignești de fapt publicul. Pentru public sunt necesare informațiile, răspunsurile și argumentele solicitate de jurnaliști.

FOTO: Sportpictures

Din orgoliu și-a înțepat predecesorii, din orgoliu a început pe parcurs să critice tot ce preluase bun, în fapt, de la Edi Iordănescu. Și din orgoliu de salvator a încercat să propage ideea că s-a sacrificat acceptând postul de selecționer, într-un moment critic al naționalei. FALS!

Mircea Lucescu a venit în cel mai bun moment al naționalei după foarte mulți ani. N-a avut nimic de reconstruit, ci doar de continuat! Cosmin Contra a venit după haosul lui Daum. Mirel Rădoi și-a asumat riscurile tranziției unei generații de la U21. Edi Iordănescu a preluat naționala dezorientantă și cu moralul la pământ. Mircea Lucescu? A preluat o națională cu un nucleu clar, ieșită din grupe la EURO 2024.

Din orgoliu, Mircea Lucescu a crezut că poate rezolva totul pe baza flerului și a experienței. N-a mai investit vagoane de ore ca să descopere specificul tricolorilor: buni, răi, ei sunt un circuit de vreo 35 de inși maximum, cu un nucleu de vreo 20. L-a ignorat pe Louis Munteanu când era în formă, l-a crezut pe Vlad Dragomir mijlocaș la închidere.

Mai mult, încep să cred că efectiv a trăit cu convingerea că pe Baiaram l-a introdus pe teren cu Cipru în a doua repriză, nu pe Sorescu. Așa se explică reacția din conferință în care Lucescu spune că „e cel mai ofensiv jucător al nostru, marchează meci de meci în campionat”. Doar așa se justifică faptul că, după meci, le-ar fi mărturisit apropiaților că a făcut tot ce se putea face, enumerând jucătorii utilizați titulari și pe parcurs, adăugându-l în discuție pe băiatul în formă din atac, de la Craiova. Baiaram?! Deian era Baiaram?!

Fotomontaj: ProSport

Orgoliu l-a făcut să devină primul selecționer din ultimul deceniu care-și atacă jucătorii, nominal, în intervenții tv, după nici 24 de ore de la eșecul echipei. Ca să se salveze. Să tragă perdeaua alibiurilor peste miza personală, altfel nu poate fi imaginat așa ceva, cu atât mai puțin la un antrenor cu reputația, valoarea și experiența lui Lucescu!

Încă din 6 august anul trecut, mi-am permis să adresez 10 întrebări publice, aici, după numirea lui Mircea Lucescu. În 3 septembrie, aici, scriam despre riscul ca Lucescu să ne orbească. Am fost singurul care am deschis gura atunci (sabotor, părtinitor, nebun, fără bun simț, doar dușman al poporului n-am fost făcut!). Nu-i titlu de glorie pe durerea românilor de-acum și pe fundalul linșajului public de azi față de Lucescu. Am avut informații și date, le-am analizat și le-am publicat. Atâta tot și nimic mai mult. Apoi, în martie anul ăsta, am venit aici cu alte întrebări. Pentru ca, finalmente, să dezvălui aici miturile lui Mircea Lucescu demontate devastator.

În 15 ani de activitate în fotbal, în aproape toate zonele lui, confirmarea nu m-a durut nici măcar o dată. Mai mult, în presă, ea aduce satisfacție. Dar acum, pentru prima oară, pur și simplu mă simt gol pe dinăuntru și mă doare. De ce?

Pentru jucătorii naționalei. Pentru Rațiu, Burcă, Bancu, Răzvan Marin și Marius Marin, pentru Nicolae Stanciu, pentru Mitriță și Drăguș. Mă doare că am avut dreptate, cea mai tâmpită dreptate, pe suferința lor și a românilor.

Iar cea mai cumplită formă de orgoliu pentru care Mircea Lucescu a pierdut bătălia ca selecționer este și prima, cronologic: aceea prin care a pornit, de la bun început, acest drum. Doar ca să încheie rotund și magic, în povestea personală, ceva ce nu avea argumente că poate fi la fel și pentru noi, restul lumii.

Daniel Nazare: „Mircea cel Bătrân, dar mai ales cel Încăpățânat”

Mircea Lucescu pare atât de sigur pe el când spune prostii, a depășit limitele după Cipru, încât te enervează mai tare decât atunci când ar recunoaște că a greșit. La ultima variantă ar fi simpatic, acum te irită.

A comis multe erori, se întâmplă, și, ca oricare antrenor mare, e încăpățânat. Rău de tot. Vrea mereu să aibă dreptate. Uitați-vă la conferința de presă, cum tratează jurnaliștii. „Ce jucători ofensivi? Haideți, gata! Ajunge!”.

Cea mai mare greșeală e că n-a văzut, deși părea concentrat la joc, cât de obosit și fără chef e Dennis Man și el l-a scos pe Dobre, care alergase cel mai mult până atunci. Man, care ratase șansa lui 3-1 și apoi a tratat cu superficialitate faza premergătoare lui 2-2. Măcar parametrii fizici să-i fi comunicat cineva. Dar nu cred că Lucescu ascultă de cineva.

Tehnicianul octogenar a persistat într-o formulă de joc, neschimbată față de cea de la meciul cu Canada. Cu alte cuvinte, a greșit primul 11. Dar și schimbările. Râdem de Gigi Becali că nu știe nimic tactic: Mircea Lucescu știe și tot a dat-o de gard. Nu din neștiință, ci din încăpățânare.

Nu pentru că nu știa ce are de făcut, ci pentru că are idei fixe, a mers cu Drăguș până în pânzele albe: atacantul a jucat bine, a dat 2 goluri dar, când vezi că nu mai poate, schimbă-l! El, nu și nu!

Foto: Mihai Pop, ProSport

Baiaram e cel mai în formă fotbalist din Superliga și n-a fost introdus deloc. Mitriță, chemat din China ca să facă sprinturi la colțul terenului? Bagă-i, boss, mai ales că noi ofensiv n-am contat în partea secundă: niciun șut pe poartă! „Il Luce” i-a preferat, la schimbări, pe Șut și Sorescu, ultimul văzut atacant de selecționer!

Nu sunt sigur dacă staff-ul tehnic îl mai contrazice la una sau două idei. Deși am început meciul bine, am terminat în genunchi, pentru că n-am știut să schimbăm ceva. N-am făcut-o nici după Canada, n-am făcut-o nici la pauză cu Cipru și ne-am trezit egalați. Lipsă de reacție pe gazon, dar mai ales pe banca tehnică.

În afară de episodul Euro 1984, Lucescu a compromis toate calificările naționalelor: Mexic 1986, perioada Turcia 2017-2019 și acum. Se poate lăuda cu un parcurs de excepție în Liga Națiunilor, ceea ce ne va trimite la baraj. Nu ăla de la Vidraru, golit în prezent, ci acela pentru Mondialele 2026, plin de incertitudini.

N-avem perspective! Comparația Edi Iordănescu – Mircea Lucescu e în favoarea primului. A avut noroc și a scos mai mult decât titratul tehnician. Ne place sau nu, Lucescu rămâne un mare antrenor și un mic selecționer. Încăpățânat, evident.

De ce a pierdut Mircea Lucescu bătălia ca selecționer al României?

 Loading ...