Steaua fără Helmut Duckadam în finala Cupei Campionilor de la Sevilla! Dezvăluiri extraordinare despre scenariul care putea schimba definitiv istoria fotbalului românesc: „Emeric Ienei a vrut să-l cedeze și l-a cerut pe tata”. EXCLUSIV

Fiecare poveste de glorie din fotbalul românesc este conectată indisolubil de câte un erou în memoria tribunelor ce trece nevăzută ca o zestre fermecată din generație în generație. Firește, fotbalul e un sport de echipă iar orice rezultat e un cumul de factori și personaje. Dar cine suntem noi ca să ne împotrivim memoriei tribunelor? Steaua în finala Cupei Campionilor de la Sevilla în ’86 înseamnă Helmut Duckadam. La fel cum Generația de Aur fără golul lui Gică Hagi cu Columbia, la World Cup ’94, nu e întreagă.

Dar dacă, în jurul unuia din momentele de maximă performanță ale fotbalului nostru ar fi existat un scenariu, plauzibil și nu fantasmagoric, în urma căruia toată istoria s-ar fi scris diferit? Și dacă azi, la decenii distanță, i-ai afla culisele, eliberând în jocul imaginației toate perspectivele posibile? ProSport te provoacă, pe marginea unor dezvăluiri extraordinare, în exclusivitate, tocmai la un astfel de exercițiu.

Vezi galeria foto
6 poze

Cum s-ar fi desfășurat și, mai ales, cum s-ar fi terminat Barcelona – Steaua București în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986 fără Helmuth Duckadam în poartă? Ar fi fost posibil așa ceva?! „Sunt oameni care trăiesc și pot confirma lucrul ăsta”, vine mărturisirea de-acum.

Situația portarilor la Steaua înainte de Sevilla ’86: Duckadam și doi tineri

Înaintea sezonului 1985/1986 la capătul căruia Steaua București avea să câștige trofeul suprem al fotbalului la nivel de cluburi, antrenorul Emeric Ienei ar fi avut o îngrijorare privind situația portarilor. Sezonul anterior, când Steaua câștigase titlul de campioană, titularul indiscutabil fusese Helmuth Duckadam. Doar că Steaua fusese eliminată de AS Roma încă din primul tur al Cupei Cupelor. Nu existase provocarea unor campanii pe mai multe planuri, care să solicite soluții multiple sau alternative între buturi.

Tragerea la sorți CM 2026 e azi! Cum arată grupa morții și grupa speranței pentru România în analiza tuturor posibililor adversari

08:09

Din ce-a ajuns să trăiască Adrian Diaconu. „Rechinul” face bani dintr-o meserie nouă la Air Canada

23:45

Rezervele lui Duckadam, 26 de ani la startul sezonului 1985/1986, erau Dumitru Stângaciu și Adrian Blid. Primul, sosit cu o ediție în urmă de la Brașov, nu împlinise încă 21 de ani la începutul „sezonului Sevilla”. Al doilea, Blid, nu împlinise încă 18 ani!

Se pare că în acest context Emeric Ienei ar fi gândit un plan prin care să-i asigure concurență serioasă lui Helmut Duckadam. Să aducă un portar valoros și experimentat, invocând, potrivit mărturiei publicate azi de ProSport, inclusiv intenția de a acoperi cu siguranță validată ambele planuri: cupe europene, campionat. Lăsând deschisă, așadar, posibilitatea ca Duckadam și alternativa lui de nivel apropiat să apere pe rând. Cine și în care competiție? Cine știe?!

FOTO: Profimedia 20.07.2025

„Putea să apere el, nu se știe ce se întâmplă!”

Cert este că, în perioada frământărilor lui Emeric Ienei pentru zona portarilor, unui dintre cei mai buni goalkeeperi din campionatul românesc era Ion Manu de la Rapid. Fost junior în Giulești (1975-1977), apoi om de bază indiferent de contextul eșalonului unde evoluau feroviarii. Aproape de momentul 1986, Ion Manu avea 26 de ani împliniți. De-0 vârstă cu Helmut Duckadam. Bifa, așadar, și criteriul experienței în viziunea lui Ienei.

Într-o confesiune video în exclusivitate pentru ProSport, fiul lui Ion Manu, antrenorul Gabi Manu dezvăluie o scenă care deschide un milion de perspective:

„Tata a avut ghinion ca fotbalist. Ca să-ți spun un insight… ăsta a fost și este probabil regretul vieții lui ca jucător. În 1985, înainte de Sevilla, de Cupa Campionilor Europeni pentru Steaua, Emeric Ienei, la o masă cu nea Viorel Krauss, care era antrenorul Rapidului în perioada respectivă, i-a spus în felul următor: uite, eu îl am pe Duckadam, îl am și pe Stângaciu, foarte tânăr, am nevoie de o concurență foarte serioasă pentru Duckadam. Ia-l pe Stângaciu și dă-mi-l pe Manu pentru că am nevoie de doi portari de mare valoare, joc și în cupele europene, și în campionat!”

Culmea, mutarea nu s-ar fi produs, schimbul prin care Duckadam și Manu ar fi ajuns să lupte pentru titularizare la Steaua în sezonul câștigării Cupei Campionilor Europeni, pentru că s-a împotrivit antrenorul Rapidului, cununat de familia lui Ion Manu!

„Sunt oameni care trăiesc și care pot confirma lucrul ăsta! Nu s-a făcut pentru că nea Vio Krauss n-a vrut să-i dea drumul lui tata. Și, culmea, el e finul bunicilor mei! Fiind în familie, finul nostru, n-a vrut să-i dea drumul lui tata la Steaua. În vremea respectivă, îți dai seama, să prinzi un transfer la Steaua… Așa a fost să fie istoria. Nu știu dacă tata, dacă se transfera la Steaua, Duckadam apăra în perioada respectivă. Putea să apere el, nu se știe ce se întâmplă! Dar, în momentul în care ai o portiță, o șansă din asta, și nu-ți iese, e clar… tata a fost ghinionist”

Dacă ar fi ajuns la Steaua, Ion Manu n-ar mai fi devenit unul din cei mai longevivi portari din istoria Rapidului, club pentru care a apărat până în 1988, strângând 290 de meciuri. Poate i-ar fi făcut concurență lui Duckadam și doar atât, apărând mai mult în campionat. Sau poate…

Nimeni nu poate oferi garanții în fotbal. Din acest imprevizibil misterios și mistuitor se naște tocmai farmecul lui peren. Mereu există un „dar dacă…”, după fiecare ratare, după fiecare gol marcat, după fiecare finală și după fiecare transfer împlinit sau îngropat în iluzie.