ProSport vă prezintă povestea lui Alex Stoian (17 ani), noua „perlă” a FCSB pentru care Gigi Becali a fost dispus să investească până la 1,5 milioane euro. Și pe care l-a transferat în această vară de la Farul Constanța. Cu 500.000 plătiți acum și, potrivit patronului FCSB, clauze foarte probabile care pot duce suma la 1,5 milioane euro în dreptul puștiului.
Inclus de englezii de la The Guardian în topul celor mai promițători 60 de tineri fotbaliști din lume în 2024, atacantul debutat de Gică Hagi în Superliga la 14 ani, 10 luni și 13 zile. Alexandru Stoian s-a născut la Madrid, a jucat la seniori încă la 10 ani și a învins timiditatea pe terenul de fotbal.
Noul jucător al roș-albaștrilor l-a cucerit și pe Mircea Lucescu, cel care i-a transmis un mesaj prin Gică Hagi: „E fotbalist, dar trebuie să se tundă!”. Astfel, după ce a ajuns în tabăra campioanei, adolescentul a renunțat la zulufii de care era anturat încă din copilărie.
Povestea lui Alex Stoian e derulată în cadrul unui reportaj video în exclusivitate de Ionel Preda, antrenorul care l-a descoperit printre blocurile din cartierul Berceni și președinte al clubului Benfica București unde puștiul a făcut primii pași importanți în fotbal.
Unde începe povestea unui copil de la care sunt foarte mari speranțe?
E un copil deosebit luat dintre blocuri, din cartierul Berceni. Mai glumesc cu părinții și le spun să aibă încredere, să nu renunțe la fotbal pentru că poți reuși din orice cartier, nu trebuie să fie unul de lux. Oricine poate să bată mingea, oricine poate să învețe, dar este greu, calea spre succes implică mai multe lucruri.
Cum ați ajuns la Alex, a fost printre primii copii pe care ați reușit să-i aduceți?
Eu, cu încă doi prieteni, Emil Stanca și Adi Dobre, am zis să lansăm școala de fotbal. Am făcut fluturași și am trecut să-i împărțim prin Berceni, găsisem un teren acolo și l-am închiriat, am mers pe stradă și am dat în stânga, în dreapta. Lui Stoian chiar eu i-am dat. Am mers la școală și ați văzut cum ies copiii, unii printr-o parte, alții prin alta. Și l-am întâlnit pe copil. Era cu mama și cu tatăl său. „Nu vreți să-l aduceți la fotbal? Au zis că e foarte aproape, că stau în blocul de lângă. L-a întrebat taică-su dacă vrea la fotbal și el a zis, fără să ezite, că „da”.
Care a fost prima impresie?
Avea același look, zâmbăreț și, la început, puțin timid. A fost puțin timorat, i-a fost rușine, nu a intrat imediat în antrenament. Și, ca să-l ajut, l-am rugat pe tatăl lui să se bage cu el, să prindă curaj. După ce a intrat, intrat a fost.
A luat ochii din prima, cum se spune, l-ați simțit că are calitate, că e talentat?
Noi antrenorii vedem cum aleargă, cum absoarbe informația, dacă este atent, pentru că la început totul este o joacă. El avea șapte ani, însă am sesizat că este mai talentat decât ceilalți copii.
Ce avea Alex în plus?
O alergare foarte ușoară, calități motrice, pe care nu o au mulți copii, lovea mingea foarte bine cu piciorul drept, sec. Când un fotbalist lovește mingea se aude altfel decât atunci când o lovesc ceilalți.

Alex s-a născut la Madrid, care e povestea, puteți să ne-o spuneți?
Tatăl era la muncă în Spania, după o perioadă a mers și maică-sa și el s-a născut, din ce am înțeles, într-o suburbie a Madridului. La vârsta de trei ani s-a întors în țară cu mama. În rest, s-a jucat cu bunicul, fotbalul de maidan l-a făcut cu dânsul, prin parc. Bunicul mai glumește și spune că el l-a învățat să dea cu capul. Și poate chiar așa este.
Familia a făcut multe compromisuri?
Foarte multe. Împreună cu tatăl lui am mers în Spania, când a fost la Celta Vigo. Cantonamente multe, până s-a mutat Alex la Clinceni, tatăl său cred că nu a ratat vreun cantonament sau turneu. În nebunia asta a mea pentru fotbal, am mers peste tot, era foarte important să-mi expun numele, adică Benfica și jucătorii, copiii.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F01%2Fstoian-preda-si-tata-1400x1050.jpg)
Când ajunge la Viitorul / Farul, mama lui se mută la Constanța…
Nu e ușor nici pentru copil, nici pentru familie să pleci de la 14 ani de acasă, chiar dacă e aici aproape, la Constanța. Condițiile erau foarte bune, dar ne-am dat seama, după vreo două, trei luni că are puțin nevoie de sprijinul familiei.
Nu scăpase de timiditatea asta de care mi-ați spus dumneavoastră?
Ba da, a scăpat, procesul l-am început pe la 8 sau 9 ani. În ce sens? Împreună cu părintele lui am început să-l ducem pe la alte echipe, pentru că-l doreau foarte multe formații.
Cum ar fi?
Dinamo. Am mers la un meci amical la Dinamo, că-l plăcea profesorul și am fost de acord (n.r. să joace pentru Dinamo). Dar noi de ce l-am dus? Să scape de timiditatea asta! Dacă-i spuneam de la început, nu mergea, că era timid, însă în momentul în care a intrat în vestiar, gata, a fost dezinvolt pe teren. Am vrut să vedem cum se descurcă în alt mediu, cu alți colegi. L-am dus și la Chiajna, dar a fost o strategie, nu am vrut să rămână acolo. A plecat, la 10 ani, la Celta, la Brașov și i-a fost greu. A ajuns acolo, i-a băgat la cămin, în paturi suprapuse. „Aoleu, mamă, mi-e frig!”. Atunci țin minte că am vorbit cu el: „Ce credeai, mă, că te duci la hotel de cinci stele? Muncește și o să ajungi și la hotel de cinci stele”.
Apropo de strategie. La 10 ani l-ați aruncat în luptă la seniori… . Ce a fost… pare o nebunie!
Da, pare o nebunie, vă spun și de ce este așa. Era un meci în Liga a V-a de seniori. Mai jucau și din părinți, era fotbal de amatori. Și, ușor, ușor, mai băgam și din copii mai mari, de 2003, 2005. La un meci l-am luat și pe Alex. Eram eu supărat cu niște copii de 16, 17 ani, tot îmi făceau adversarii confruntare. Și dacă am văzut că nu vor să joace ăștia de 16, 17 ani, am zis să facă confruntare acum. Cred că avea 10 ani și ceva, atârna șortul pe el (FOTO JOS), că era echipamentul de la seniori.

Și ce s-a întâmplat? Arbitrul nu a spus nimic, era totuși un copil de 10 ani printre seniori…
În perioada aia se modificase regulamentul la AMFB și spunea că e fără limită de vârstă. Atunci nu se cerea buletinul, era suficientă legitimația și certificatul de naștere.
Și a jucat, cât timp a stat pe teren?
Nu-mi aduc aminte, nu tot meciul, i-am rotit și pe ceilalți. Și a fost o experiență bună, că mulți spun să nu se lovească. Am jucat cu academia celor de la Atletico Madrid, echipă formată din copii educați, nu l-am băgat cu de-aia de 30-40 de ani.
Ce ați simțit în momentul în care Gică Hagi l-a debutat în prima ligă, la vârsta de 14 ani și 10 luni? Al doilea cel mai tânăr jucător după marele Nicolae Dobrin.
Am fost la meci, pe „Oblemenco”, la Craiova. Și mama lui a fost! Până la urmă trebuie să mă simt mândru. Nu știam că o să intre, nici el habar nu avea. Era în lot, atât. Și am zis că nu putem să ratăm, oricum mergem peste tot cu el, iar în momentul în care am văzut că este chemat de la încălzire mi-au accelerat bătăile inimii și m-a luat puțin un tremurat la picioare. Maică-sa era aproape leșinată. Nu ne venea să credem, a fost un moment important în cariera lui. După meci l-am așteptat la autocar, copilul parcă nu realiza ce s-a întâmplat, lui i se părea ceva normal. A zis că a avut puține emoții când a intrat, în rest… nimic.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2022%2F11%2FAlexandru-Stoian-farul-debut-1400x1050.jpg)
Vă așteptați să vină momentul ăsta așa de repede?
Da! Dacă spun că da, toată lumea o să spună că sunt puțin încrezut.
Am auzit că Alex a fost lăudat chiar și de Mircea Lucescu, e adevărat?
Așa am înțeles de la domnul Hagi. Nu am fost de față, am văzut că a fost la meciul de Youth League, la Constanța, a fost și domnul Lucescu și staff-ul echipei naționale, iar Alex a ratat un penalty în minutul 12. Dar a jucat foarte bine, a fost remarcat și i s-a transmis, din partea domnului Mircea Lucescu, prin intermediul domnului Gheorghe Hagi, că e fotbalist, dar trebuie să se tundă, că are părul lung și tot timpul stă să își așeze bentița. Vorba lui taică-su: „dacă ăsta se tunde, eu nu-l mai recunosc”. Ăsta e look-ul lui de mic, acum l-a schimbat.
S-a tuns după sfatul lui Mircea Lucescu?
Și după sfatul lui Mircea Lucescu. Mai avea promisiuni pe acolo, prin vestiar, Alibec i-a spus că-l tunde. Până la urmă s-a tuns și-i stă foarte bine. Și să știți că-i place. Gigi Becali s-ar putea să creadă că a cumpărat pe altcineva. Să nu spună că l-au păcălit, că l-au trimis pe altul (n.r. râde).
Mi-ați zis de această timiditate a lui Alex, FCSB este un club cu mare presiune, cunoaștem deja efectul patronului după fiecare meci. Cum credeți că se va descurca în acest mediu, chiar dacă este călit de Gică Hagi, însă cu un alt gen de presiune?
A fost pregătit pentru momentele astea. Alex este pregătit pentru fotbalul mare, pentru echipele mari. Scopul lui este să rămână la FCSB, al meu este să meargă mai departe.
Care este visul, unde vrea să ajungă?
A declarat și el că vrea în Anglia. Manchester City, Spania, Portugalia, echipe de cupele europene, în special Champions League.
A existat vreo cumpănă în perioada junioratului, mulți fotbaliști se pierd pe acest drum?
A fost ferit de accidentări. Eu spun că în viața unui copil, junior este foarte important să te antrenezi pe teren de iarbă, pe pământ, nu pe sintetic, din cauza asta mulți copii au accidentări, articulațiile sunt afectate. Dar sacrificii a făcut, a jucat cu glezna bandajată, a intrat și răcit și gripat. E o întâmplare dintr-un cantonament pe care aș vrea să o povestesc.
Vă rog!
Eram la Hațeg, la un turneu, între 11 și 12 ani. S-a întâmplat un accident, s-a tăiat la mână, i-a închis un coleg o ușă în față și a intrat prin geam, ne-am speriat, era plin de sânge, degetul tăiat și pe aici, prin podul palmei. Am mers cu el la spital, l-au cusut, era și mama lui cu el. După- amiază, noi aveam meci cu Dinamo. Și nici nu ne gândeam ca el să joace, am fi vrut să-l ducem în Hunedoara, la Spitalul Municipal, să facă alte investigații. Până la urmă copilul s-a liniștit și a zis că el vrea să joace. „Cum să joci, mă, nu ai cum, ești nebun?”. Ceilalți de la Dinamo au auzit de incident, copiii se cunosc între ei și știau că e cel mai bun de la noi și au strigat la arbitru că nu are voie să intre. Dar a făcut-o și i-am eliminat pe Dinamo. Îmi aduc aminte că au făcut și contestație, credeau că e mai mare. Astea sunt sacrificii, pentru că lumea trebuie să înțeleagă, fără așa ceva nu se poate. Unii văd că plouă afară și gata, aoleu, nu-l las… aoleu, mamă, te-ai zgâriat.
Care a fost reacția lui Gică Hagi prima oară când l-a văzut pe Alex? Știu că a făcut o comparație?
Noi, cu părinții, am spus că alegem Farul, însă înainte am vrut să vorbim cu marele, inegalabilul, Gică Hagi. Ne-a spus că-i place copilul, că l-a văzut câteva minute la antrenament și a transmis să înceapă demersurile pentru că este ce trebuie. M-a întrebat ce calități are și i-am spus că e ambidextru. Și atunci a spus: „Aoleu, ca Ianis al meu!”. Singura mea rugăminte… nu rugăminte, că s-a negociat puțin… am întrebat așa: „Domnule Hagi, dacă este ce trebuie, are calități și este în formă, o să-l băgați să joace sau faceți ca ceilalți, că e mic, că nu a terminat junioratul, e prea crud sau nu știu ce?”. Și el spune că asta face. S-a ridicat, a dat palma cu mine și a trecut la treabă. Nu mă gândeam că, după două luni și ceva, o să debuteze la echipa mare. Nu, să fim serioși.
Mi-a zis Meme că Stoian a crescut mult fizic. Are aproape 1,85. Nu am negociat nimic pentru el, cum au vrut ei așa am făcut. Am dat 500 de mii cu 500 de mii de euro pe fiecare” – Gigi Becali, patron FCSB, pentru Fanatik

Dar la acest transfer la FCSB v-ați gândit, a venit surprinzător, Stoian și Cercel la FCSB…
Erau niște zvonuri. Vreți să vă spun ceva, FCSB l-a avut de mic, de copil, toată lumea de acolo îl cunoaște, pentru că noi, în competiții, jucam în baza FCSB-ului. Și-l doreau. Dar a ajuns acum și cred că e momentul cel mai potrivit, vine din postura celui mai promițător jucător la vârsta lui, vine cu un alt statut și o face la seniori. Visul e să ajungă afară, dar trebuie să facă pasul ăsta pentru că FCSB e campioana României și o rampă de lansare foarte bună. Atenție! El a făcut 17 ani în decembrie. Și afară, dacă te ia cineva, au echipa a doua, Primavera, nu aș da o echipă de seniori să meargă să joace la Primavera.

Este FCSB-ist? Vă întreb pentru că am văzut niște fotografii din copilărie…
Da, este, de aici din cartier, din Berceni. Și tatăl său era FCSB-ist, l-a dus la meciuri, e normal. Toți copiii de aici din cartier țin cu FCSB. E normal, asta e realitatea, cei mai mulți suporteri sunt de-ai lor.