Trei românce, din colțuri diferite ale lumii dezvăluie, pentru Prosport, conexiunile neștiute cu România ale femeii aflată în spatele măreției legendarului tenisman elvețian.
Care a fost „Asul din mânecă” al celui mai bogat român în negocierile cu Federer pentru imaginea singurei companii românești listată la Bursa de la New York? Totul se derulează mai simplu după ceva timp.
Daniel Dineș negociază ca Federer să promoveze ca brand UiPath, compania fondată în România și evaluată la peste 10 miliarde de dolari.
Exact acum 19 ani, Roger Federer a sosit la București cu avionul privat al unui om de afaceri român din domeniul energiei, cetățean elvețian, pentru a juca primele lui meciuri ca numărul 1 mondial.
În weekend-ul 6-8 februarie 2004, Federer a câștigat toate cele trei partide în care a evoluat contra lui Andrei Pavel, Victor Hanescu și dublului Pavel / Trifu astfel încât Elveția să bată România cu 3-2 în primul tur al Grupei Mondiale din „Cupa Davis”.
Cu 9 ani înainte ca Federer să bată de unul singur România în Polivalenta bucureșetană, viitoare lui soție, Mirka Vavrinec a disputat prima ei finală din carieră la Cluj-Napoca.
Acum aproape trei decenii, cehoslovaca născută la Bojnice, emigrată la doi ani în Elveția, a pierdut finala tureneului de 10.000 de dolari organizat, în septembrie 1994 la Cluj, în fața compatrioatei de atunci, Adriana Gersi.
Imediat ce și-a serbat majoratul la Seul, Vavrinec s-a întors în fosta țară natală, la Presov, unde a izbutit să o învingă pe Mădălina Niculăiță, prima românca adversară a actualei soții a lui Federer.
În același sezon 1996, trei luni mai târziu, Vavrinec a ținut să joace pe zgură, la București un “challenger” de 25.000 de dolari chiar dacă a trebuit să evolueze în “calificări”, fază în care a pierdut cu bulgăroaica Galina Dimitrova.
Vavrinec nu va uita niciodată că în runda de debut a concursului de 50.000 de dolari de la Salonic, a fost învinsă pentru prima dată de o româncă, partidă în care amândouă s-au accidentat: “Acest meci mi-l amintesc pentru că am făcut recidivă la un genunchi în setul secund.
Am câștigat în două seturi (n.r. 6-4 6-3) pentru că ei nu îi plăcea să joace contra mea. Nu a izbutit niciodată, în întâlnirile directe, să găsească o tactică și puterea mentală ca să mă bată chiar dacă eram accidentată”, evocă, din Hong Kong pentru Prosport, Andreea Vanc-Ehritt.
„A avut o problemă la picior, a fost operată, apoi a încercat să revină. Ar fi putut continua în circuit, asta dacă durerea i-ar fi trecut. Chiar și în ziua de azi are dureri la picior, uneori, deci nu a i-a fost bine”, știe până și Roger Federer despre turneul din Grecia, când, acum 27 de ani, au început necazurile pentru soția lui.
“Este posibil ca eu să fi avut un avantaj pentru că s-a jucat pe zgură, suprafață pe care eu am crescut la Timișoara dar, și în Elveția unde ea déjà locuia, se disputa sezon pe zgură pe perioada verii”, punctează Andreea, actualmente antrenoare federală în Hong Kong.
“Garda mea inversă, de jucătoare de mână stângă, cu siguranță a incomodat-o pe Mirka. Nu erau multe jucătoare stângace în acea vreme”, rememorează românca ajunsă în Hong Kong după ce. Parte din viață, a trăit la Roma și în Olanda, țara de origine a soțului ei.
“Jocul meu cu multa variație și creativitate a scos-o din ritm pe Mirka. De multe ori, însă, și din păcate, inventivitatea și diversitatea nu m-au ajutat dacă nu izbuteam să fiu constantă”, relevă Andreea.
“Mirka a fost o jucătoare atletică, foarte dezvoltată și solidă, trimitea înapoi multe mingi pe care le plasa bine din spatele terenului” schițează cu exactitate stilul lui Vavrinec românca învingătoare a elvețiencei și pe iarba de la Edinburgh în 1999, timisoareancă ajunsă căpitan Under 14 și Under 16 la echipele de fete ale Hong Kong-ului după ce și-a luat licența ca antrenoare Level 5.
În același sezon 1999, Vavrinec s-a bătut cu o altă româncă pe final de an, nimei alta decât Raluca Sandu: “Țin minte acel meci cu Mirka, din noiembrie. Era turul 1 la Leipzig, se juca în sală, pe carpetă” evocă pentru Prosport fiica lui Mircea Sandu, rezidentă de ani buni în Monaco.
“Eu eram favorită, posibil statut care m-a făcut să nu dau atenție unor momente cheie din partidă. Îi eram superioară Mirkăi și, la data respectivă, eram în formă maximă atât din punct de vedere fizic dar mai ales ca joc” are repere exacte Raluca, actualmente una dintre cele mai tari jucătoare de padel din Monaco.
“În pofida faptului că a fost un meci strâns ca și scor (5-7 4-6), eu nu am jucat la nivelul meu, am avut chiar o zi lipsită de insiprație ca strategie. Suprafața de joc, carpetă, ar fi trebuie să fie un atuu pentru mine”, nu a uitat Raluca ziua înfrângerii cu viitoarea doamnă Federer din acel sfârșit de sezon 1999.
„Una peste alta nu m-am ridicat la prestația așteptată și am pierdut cu Mirka un meci pe care ar fi trebuit să-l câștig”, își asumă responsabilitatea Raluca în ciuda anilor trecuți de la duleul cu Vavrinec Federer în ciuda oboselii dată de ora târzie și tracasarea cotidiană cauzată de preocuparile „The Ariston New”, restaurantul pe care-l manageriază, pe Avenue Princesse Grace din Monte Carlo, cea mai cunoscută și scumpă stradă din lume unde de multe ori îl vede pe Ion Ion Țiriac, fostul ei prieten de la jumătatea anilor 90.
„Este interesant ca după ce Mirka a pierdut prima ei finală la Cluj, în 1994, eu am cucerit primul meu titlu profesionist la ediția următoare a aceluiași concurs! Aveam 15 ani și am început cariera cu dreptul, apăsat”, conexează fiica fostului președinte FRF detalii neștiute dar povestite, special pentru Prosport.
Dacă Raluca Sandu a încheiat sezonul 1999 cu o înfrângere cu Mirka Vavrinec o altă româncă decât Andreea Vanc-Ehritt a bătut-o în acel sezon pe elvețianca ce nu avea habar, la cea oră, de destinul care „i-l va scoate în cale” pe Federer: „Nu uit meciul acela de la Tashkent pentru că Mirka juca destul de tare iar eu nu reușeam să o fac să greșească cu stilul ei agresiv, mai ales la punctele care, până la urmă, au făcut diferența, 5-7:3-6” redă Anca Barna, din Germania pentru Prosport, secvențe din duelul cu viitoarea soție a lui Federer.
„Celelalte două meciuri, unul câștigat cu Mirka, la Paris pe suprafață iute, și altul pierdut, parcă la Dinan sunt, ca detalii de joc, sunt dificil de descris. Sunt mai bine de 20 de ani de atunci”, este sinceră clujeanca selecționată în echipa de „Cupa Federației” a Germaniei, țară unde acum locuiește și unde și-a deschis, la Nurnberg, o școală de tenis, Tennisschule Anca Barna / Erlangen.
„Ceea ce pot să spun că victoria cu Mirka din februarie 2001, în runda secundă a „Open Gaz de France 2002” de la Paris, poate fi catalogată ca o revanșă pentru înfrângerea de la Tashkent”, decelează Anca acel „dublu” 6-4 reușit în fața lui Vavrinec care avea deja o relație de doi ani cu Federer.
„Știam că lui Roger îi place de Mirka și l-am ajutat puțin”, dezvăluie Ludwing Küng, antreorul lotului de lupte al Elveției la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000.
„Pur și simplu le-am încuiat ușile lui Roger și Mirka. Au stat un sfert de oră în curtea vilei unde eram cazați la Sydney. S-au întors fericiți”, reconstituie Kung, ajutat de protejatul său din echipa de lupte, Bürgler, să schimbe viața lui Federer care abia își serba majoratul în Australia unde a făcut echipă la „dublu” cu Vavrinec în concursul olimpic.
„Chiar credeam că, atunci la Tashkent, a fost singura dată când am avut-o ca adversară pe Mirka !” face haz Anca conștientizând că a învins-o pe o Vavrinec îndragostită de Federer chiar dacă Roger era mai mic decât ea cu 3 ani. „Eu credeam că sora mea, Adriana, a jucat contra lui Vavrinec la Paris și Dinan !”, se amuză clujeanca al cărui tata a fondat, la Cluj, o companie de echipament sportiv pentru fiicele lui, „Ancada”.
„Producția de echipament sportiv este, momentan, suspendată. Nu mai avem timp să coordonam, din Germania, ce ți cum se fabrică la Cluj. Părinții mei au trei nepoți de crescut și educat, sora mea, Adriana, are și ea o fetiță de 7 ani” povestește Anca, vecină la Nurnberg cu Aura Wagner, mătușa Irinei Begu.
„Eu m-am lăsat de tenis în 2005 când l-am întâlnit pe fostul meu soț și, fiind gravidă, nu am mai vrut să călătoresc ca să joc” dă timpul înapoi Anca pentru Prosport.
„De atunci, prima mea pasiune în viață sunt copiii, Nicolas și Elias, și familia. Căsătorită acum cu Manuel Sicora, avem școala de tenis unde antrenăm puștani de toate vârstele” relevă fostul număr 46 mondial.
„Părinții mei sunt aici la Nurnberg și, din păcate, nu prea mai am așa de multe ocazii și timp ca să vizitez și să petrec vacanțe în România. Mi-aș dori să îi arăt soțului meu țara unde m-am născut”, visează Anca să ajungă cel puțin la Cluj unde a copilărit și a început să joace tenis ca să ajungă, apoi, până în turul 3 la Australian Open, cel mai tare rezultat din carieră izbutit, acum, fix douăzeci de ani.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER