Tenisul feminin românesc are cu se lăuda. Cea mai bună jucătoare din lume vine din România, patru dintre primele 40 de jucătoare sunt românce – adică 10% din această super-restrânsă elită aparține României, iar șase dintre fetele noastre intră în prima sută mondială. Totodată, România are deja asigurat locul 14 în clasamentul celor mai lungi perioade petrecute în fotoliul de lider mondial, prin Simona Halep. Mai mult, România își permite deja să vorbească despre moștenirea sa, despre impact și amprenta pe care o lasă pentru anii ce vin și generațiile viitoare.
Iar exemplul cel mai clar este faptul că numele jucătoarelor noastre ajung să fie la îndemâna tuturor colegelor din circuit, până într-acolo încât să fie date drept exemple pentru a explica sugestiv idei, opinii, afirmații.
Un compliment superb a venit, marți seară, pentru Monica Niculescu, din partea americancei Sloane Stephens – o sportivă cu personalitate, mofturoasă pe alocuri, care nu se sfiește să spună franc ceea ce crede, chiar dacă asta înseamnă că, la un moment dat, le declară război unor nume uriașe, precum Venus sau Serena Williams. Campioana de la US Open a adus vorba despre Monica Niculescu, adversara care o ținuse pe teren peste două ore și jumătate în turul trei, într-un meci încheiat cu abandonul româncei, la 0-4 în setul decisiv, la câteva minute după ce tocmai reușise în sferturile de finală de la Miami una dintre cele mai nete victorii ale carierei în fața unei jucătoare cu trofee și pedigree – 6-1, 6-2 în 61 de minute cu Angelique Kerber. O victorie care, bonus pe lângă prima semifinală de nivel Premier Mandatory, o duce pe Stephens în premieră și în Top 10 WTA.
La conferința de presă, după un meci în care a trimis 22 de lovituri câștigătoare și a greșit neforțat doar de 13 ori, Sloane Stephens a fost întrebată dacă cele două victorii consecutive obținute în minimum de seturi împotriva Muguruzei (detalii AICI) și a lui Kerber (detalii AICI), ambele cu trofee de Mare Șlem în palmares și prezențe pe prima poziție WTA, se datorează super-motivației pe care și-o extrage din contextul ‘meciului mare’. Iată întreg dialogul:
R: Vorbind despre cele două victorii mari, cu Muguruza și, astăzi, cu Kerber. crezi că în mare parte ele se datorează tocmai faptului că – știind că ești o formidabilă jucătoare de meciuri mari – ai jucat împotriva unor mari campioane, pe terenul central și toate celelalte? Crezi că asta te ajută în vreun fel și îți ușurează sarcina de a accesa cel mai bun tenis al tău împotriva lor?
S.S: Nu, cred că locul în care se face treaba este atunci când ești pe Terenul 75 și joci împotriva lui Niculescu și ea pune slice după slice și te taie și te expediază până la Beijing și tu trebuie să lupți cu adevărat și să te zbați. Muncești pe rupte în aceste meciuri ca să răzbești și să îți câștigi locul pe central, împotriva acestor fete.
Fanii au ‘tradus’: ca să ajungi la cel de sus, trebuie să treci de toți ceilalți, iar Niculescu face cât ‘toți ceilalți’. Superbă recunoaștere pentru Monica’.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER