Morariu despre dezastrul din sportul românesc: „Spunea Ion Țiriac că ar fi trebuit poate să ne legăm de gard la Palatul Victoria și să facem greva foamei. Poate!”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Într-un amplu interviu pentru Agerpres, Octavian Morariu a atins câteva subiecte de real interes pentru sportul românesc.. Fostul șef al COSR, susținătorul din umbră al lui Alin Petrache, a explicat cu argumente solide care sunt în opinia sa cauzele picajului unei națiuni care altădată termina între primele 10 o ediție a Jocurilor Olimpice.

Pe o scară de la 1 la 10 unde este sportul românesc. „ Este undeva pe la nivelul 3… între 2 și 3 aș spune. Și să mă explic, dacă e să mă iau după medalii ar fi mai degrabă spre 3, dar dacă mă iau după starea generală, din punct de vedere al organizării și așa mai departe, atunci sportul românesc ar fi mai aproape de 2″

KO-ul de la Rio: „Dați-mi voie să fac o precizare, chiar dacă ”sifonez”: sunt reprezentantul CIO pentru România. Înțelege cine vrea… Nu se poate vorbi despre un KO. Ce s-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Rio este rezultatul lipsei schimbărilor absolut necesare. Ele trebuiau făcute demult, tocmai de cei care astăzi suspina după ”trecutul glorios” și care la vremea respectivă nu au avut nici viziunea și nici curajul să o facă, deși aveau pârghiile prin poziția lor.

Mai mult, s-au împotrivit schimbărilor, rămânând in confortul ”călduț” al certitudinilor lor. O fac și astăzi, la vârste venerabile, refuzând evidența realității. Au profitat de moștenirea de dinainte de 1989, este adevărat că o parte dintre ei au performat în contextul sportului comunist… au plecat și acum împroașcă cu noroi, după același tipic comunistoid. Sportul românesc de astăzi este precum sportul mondial de acum 20 de ani, de acum 30 de ani, nu este nici măcar sportul de acum 10 ani. Noi nu investim inteligent în sport, nu investim sub nicio formă organizată conform unei strategii și în consecința unui plan. Este nevoie imperioasă de o strategie conformă cu realitatea sportului mondial de astăzi, chiar anticipând viitorul, trebuie să știi unde vrei să ajungi și, mai ales, cum vrei să ajungi acolo. Iar noi nu prea știm cum vrem să ajungem… Nu am modificat structura sportului românesc după 1989, nu am schimbat sistemul, deși eu m-am luptat ani de zile pentru asta, încă din 2003. Vreau să cred că încă mai sunt oameni intelectual corecți care recunosc toate eforturile pe care le-am făcut în acest sens. Și nu îmi prea explic de ce nu se dorește acest lucru.

Gata! Daniel Pancu l-a dat afară pe Borisav Burmaz: Rapid a făcut anunțul oficial!

20:09

Cosmin Olăroiu a vorbit cu Gigi Becali pentru ca legenda lui Dinamo să semneze cu marea rivală: „Ne-am întâlnit pe Dorobanți!”

20:06

Doar teama de schimbare? Probabil… O bună parte din cei care se lamentează azi sunt cei care au împiedicat schimbarea. Modificarea în profunzime a sportului românesc nu s-a făcut și nu se va face fără un consens în acceptarea realităților și fără o acțiune hotărâtă. Este vorba despre organizarea generală, apoi de cea a federațiilor, despre felul în care se conduce, despre selecție, despre știința sportului, despre infrastructură, despre finanțare etc. Este o chestiune foarte complexă. Eu nu am de ce să mă ascund, poate nu am fost nici eu suficient de insistent, dar am discutat ani și ani de zile despre măsurile care trebuie luate.

Spunea Ion Țiriac că ar fi trebuit poate să ne legăm de gard la Palatul Victoria și să facem greva foamei. Poate! Sportul de performanță, căci despre el vorbim, a devenit la nivel mondial o afacere în sensul bun al cuvântului. Dar în sportul din România dacă vorbești despre afacere, scuzați-mă, parcă vorbești de Dracu’. Trebuie să înțelegem că sportul este o afacere care trebuie să fie benefică pentru toți, dar în primul și în primul rând benefică pentru sportivi. Este un business, că ne place sau nu! Iar un business nu poate fi condus de o administrație. Să fie clar!”

Explicațiile eșecului României la JO de la Rio, lipsa investițiilor, absența tehnicienilor și a antrenamentelor moderne sau dezinteresul copiilor și tinerilor pentru sport „Toate la un loc. Când din zece cauze care pot modifica un rezultat una șchioapătă, celelalte nouă pot suplini și pot duce la rezultatul dorit. Dar când toate șchioapătă este firesc ca rezultatul să nu vină. Deci, trebuie schimbat cam tot la noi, pornind de la sistem. Sistemul este prost. Întrebați-i pe cei din federații cum fac rost de materialele sportive, cum își plătesc antrenorii, angajații, sportivii și așa mai departe. Sistemul este foarte prost și o spun de ani și ani de zile”