Al treilea test în Austria a fost cel mai bun pentru echipa antrenată de Mirel Rădoi, chiar dacă prima repriză a partidei cu Rubin Kazan, locul 5 în ultimul sezon din Rusia, a scos în evidență toate problemele cu care se confruntă tânărul tehnician al roș-albaștrilor. În fața unei echipe puternice, dar robuste, asemănătoare Legiei, ultimul adversar, Steaua a întors scorul după pauză, grație lui Tudorie și Iancu, doi fotbaliști lăsați pe banca de rezerve la începutul meciului. Totuși, care sunt concluziile pe care le tragem după prima victorie a campioanei României în stagiul din Austria?
Pentru Alex Chipciu, meciul cu Rubin Kazan putea fi ocazia perfectă pentru o regăsire a formei sau, cel puțin, pentru un prim meci decent după foarte multă vreme. Fără Tănase, accidentat în egalul cu Legia, Rădoi a mizat pe șeptarul stelist în banda stângă a unei linii ofensive din care au mai făcut parte Stanciu, Adi Popa și Țucudean.
Chipciu (foto, în duel cu Anton) continuă evoluțiile fluctuante
Degeaba, pentru că evoluția lui Chipciu a rămas aceeași. Adică modestă, fără sclipiri, fără faze notabile, departe de cele cu care fotbalistul transferat de la FC Brașov obișnuia să-i încânte pe fanii roș-albaștrilor. Contra rușilor, Chipciu nu a fost capabil să apară nici măcar o dată la finalizare în poziție bună, nu a creat nicio fază periculoasă, ba chiar, de multe ori, a dat senzația că nu se înțelege cu Țucudean. Majoritatea acțiunilor luate pe cont propriu s-au terminat cu mingi pierdute, iar procentul de dueluri câștigate unu la unu a rămas, în continuare, unul foarte mic. Mai mult, dacă cu Legia a făcut un meci defensiv bun, acoperind foarte bine, alături de Râpă, banda dreapta, cu Rubin banda stângă, unde Chipciu a evoluat alături de Guilherme, a fost porțiunea de teren în care s-au desfășurat cele mai multe atacuri ale adversarilor.
Cu puțin peste o săptămână înaintea debutului oficial al sezonului, Chipciu e departe de fotbalistul care, în mod normal, ar trebui să-și asume rolul de lider al ofensivei lui Rădoi.
Unul dintre cei mai buni mijlocași centali din fotbalul românesc de după 1989, Mirel Rădoi e, probabil, conștient de problema pe care echipa sa o are la centrul terenului. Breeveld și Neagu demonstrează, prin fiecare minut petrecut în tricoul roș-albastru, cât de important era Andrei Prepeliță în angrenajul lui Costel Gâlcă. Cu Rubin, la fel ca în meciul cu Legia, Steaua a suferit enorm în zona centrală. Incapabili să verticalizeze, să ofere un plus de viteză jocului la mijlocul terenului și să reprezinte punctul de echilibru al echipei. Aceasta ar fi cea mai potrivită caracterizare a mijlocașilor centrali ai Stelei. Pe lângă Breeveld și Neagu, Rădoi îi mai are la dispoziție pe acel post pe Muniru, ghanezul venit de la CFR, care în Austria a arătat că are nevoie de timp pentru a se acomoda într-un sistem de joc nou, și pe algerianul Aymen Tahar, transferat de la Gaz Metan Mediaș.
Așadar, înaintea unui sezon lung, Rădoi se confruntă cu o problemă mare, aceea de a găsi formula câștigătoare și de a transforma radical mijlocul terenului, despre care se spune că este cea mai importantă piesă într-o echipă, mai ales una care evoluează în sistem 4-2-3-1, așa cum e Steaua. Doar cu Breeveld, inexistent în atac și cu scăpări pe faza defensivă, Neagu, inconstant și incapabil să-și asume responsabilități, Muniru, un număr șase clasic, care poate asigura distrugerea atacurilor adverse, dar nu și fluență în atac, și Tahar, fotbalist de profilul lui Prepeliță, dar care vine de la o echipă retrogradată sezonul trecut, mijlocul Stelei s-a transformat deja, încă dinaintea începerii sezonului, în cea mai mare problemă a lui Rădoi.
În sezonul care va începe contra lui ASA, în Supercupa României, Steaua va avea de jucat pe patru fronturi: Liga Campionilor, Liga 1, Cupa României și Cupa Ligii. Chiar și așa, înaintea unei stagiuni care se anunță din start foarte solicitantă, Steaua se bazează pe doar doi atacanți veritabili, Țucudean și Tudorie. Ambii de același profil: înalți, cu detentă bună, număr nouă clasic, capabili să se bată cu fundașii adverși, dar fără calitățile tehnice necesare pentru a putea intra în combinații rapide cu mijlocașii ofensivi.
Țucudean, un atacant de care Rădoi are mare nevoie în această vară
Iar meciurile cu Legia și Rubin Kazan au demonstrat din plin, dacă mai era nevoie, că Steaua nu se poata baza doar pe Țucudean și Tudorie. Contra rușilor, Rădoi a făcut rocada. L-a titularizat pe Țucudean, dar cele 45 de minute petrecute pe teren de fostul vârf al lui Dinamo au fost unele dintre cele mai slabe, chiar și pentru un atacant și așa criticat pentru evoluțiile din sezonul trecut. Cu prea puține mingi la dispoziție, nereușind să iasă la joc suficient, Țucudean a fost schimbat la pauză, după o evoluție ștearsă, care nu a făcut decât să accentueze nevoia încă unui atacant.
Pentru Tudorie, meciul cu Rubin Kazan poate fi trecut în dreptul partidelor reușite și asta pentru că a marcat în minutul 63, când a profitat de o eroare gravă a unui fundaș advers. În rest, tânărul vârf transferat de la Oțelul a colaborat puțin cu coechipierii săi, a petrecut mult timp izolat între fundașii adverși și nu a avut prea multe atingeri de balon. Are meritul, totuși, de a fi ceva mai activ decât Țucudean, lucru care l-ar putea ajuta în lupta pentru titularizare.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER