Vineri după-amiază, terenul Coresi, undeva în spatele Casei Presei Libere. Plouă de rupe, iar terenul, și așa cu o mulțime de denivelări, se umple rapid de bălți. La fluierul arbitrului, 11 puști îmbrăcați în tricouri bleu-albastre salută cele câteva zeci de spectatori. Se pregătesc de meciul cu FC Chitila, din Liga a IV-a.
Nu, nu este un meci de juniori, așa cum poate ai fi tentat să crezi la prima vedere, văzându-i pe acești copii. Este o partidă contând pentru campionatul de seniori al Municipiului București, Seria I, Liga a IV-a, fosta „Onoare”. Iar băieții îmbrăcați în bleu-albastru evoluează sub numele unei echipe care a făcut istorie în fotbalul românesc: Progresul!
Criza economică și pretențiile BNR au fost fatale
Da, aici au ajuns să joace urmașii lui Oaidă și ai lui Mateianu. Deși cu mari probleme financiare, „bancarii” s-au mai târât până astă-primăvară cum au putut, fiind una dintre formațiile de frunte ale Ligii a II-a. Două neprogramări consecutive, cu Dunărea Giurgiu și Concordia Chiajna, au însemnat începutul sfârșitului. Fostul patron, Dodu, lovit de criză, n-a mai putut plăti datoriile nici către jucători, nici către Banca Națională, proprietara arenei din Cotroceni, 40.000 de euro pe lună! BNR a evacuat echipa, iar de Progresul s-a ales praful și pulberea. Din candidați la promovarea în Liga I, „bancarii” s-au transformat în niște fantome.
Speranța moare ultima
Câteva luni nu s-a mai știut nimic de echipa asta. Mulți o dădeau ca și desființată. În vară, însă, un fost ziarist – acum avocat -, Bogdan Tohăneanu, i-a strâns pe antrenorii grupelor de copii din club și le-a comunicat că va prelua aceste grupe, cu tot cu ei, iar juniorii mari vor evolua și în Liga a IV-a, sub denumirea de FC Progresul. Doar trei grupe au plecat definitiv de la club, luate de antrenorul Ilie Rontea, cel care a fondat „Pro Progresul Ilie Rontea”!
Puștii ăștia, care înoată acum în bălțile formate pe teren și plini de noroi până la gât, sunt născuți în 1991 și 1992. Sunt prea cruzi pentru terenurile astea imposibile și, uneori, pentru niște adversari obișnuiți să atace de la brâu în sus.
Antrenorii Dan Păun și Teodor Beldie stau în permanență cu gura pe ei, încercând să le dea mai mult curaj, dar și ei sunt conștienți că e un război pierdut din start: „Anul ăsta n-avem nicio șansă, dar la anul, când se mai coc, cu siguranță vom defila spre Divizia C!”, spune „principalul” Păun. Momentan, gruparea se află pe locul 7, din 12 echipe, în seria sa.
Se antrenează pe unde apucă
Aici, pe Coresi, joacă însă doar meciurile oficiale. Rareori se lipesc de câte un antrenament, pentru că suma solicitată pentru închiriere e una destul de mare. Noroc că antrenorul este și lector la o universitate bucureșteană și îi mai bagă pe terenul respectivei instituții. Asta cât o mai merge! Nici cu celelalte grupe, mai mici, lucrurile nu stau diferit. Fiecare – pe unde apucă și cât apucă. Adică, unii – pe undeva, pe un teren situat pe Șoseaua Măgurele. Alții, pe la Voinicelul, iar cei mai mici, prin curtea câte unui liceu sau a unei școli.
Greutățile de acum, comparabile cu cele din anii 80
E greu, o spun toți, dar important este că speranță încă există. Vorba unuia dintre tehnicieni: „Am mai trecut noi prin clipe grele în anii 80, când ne-au luat cei de la Victoria tribunele și le-au dus în «Ștefan cel Mare», sau când am jucat prin «C» și eram Progresul-Vulcan. Clubul ăsta o să renască, pentru că nu-l lasă trecutul să moară!”.
Palmaresul a rămas la vechea societate
Pentru a putea prelua echipa în vară și a o înscrie în campionat, noul patron, Bogdan Tohăneanu, a trebuit să-i schimbe denumirea din SC FC Progresul în AS FC Progresul. Practic, asta înseamnă că e o echipă nou-înființată. Palmaresul a rămas la vechiul patron și la vechea societate, dar poate fi răscumpărat în timp. În ceea ce privește vechea SC, aceasta a intrat în procedură de faliment. Procesul se anunță unul de durată. Deocamdată, SC FC Progresul mai există doar în acte și nu a fost radiată pentru că pe vechea denumire trebuie să se mai primească niște sume de bani din diferite transferuri efectuate în timp către alte cluburi, numele cel mai cunoscut de pe această listă fiind al fostului internațional de tineret Ovidiu Herea, trecut în vara anului 2008 la Rapid.
Galerie și în „D”!
Identificată de mulți drept echipa suporterilor trecuți de prima tinerețe, Progresul are parte și în Liga a IV-a de susținerea fanilor de toate vârstele. La fiecare meci, indiferent că echipa joacă acasă sau în deplasare, în tribune este prezentă și galeria, alcătuită acum în cea mai mare parte din studenți, care se manifestă atât vocal, cât și, uneori, prin spectacole pirotehnice! De asemenea, la fiecare meci ei afișează pe garduri bannere în culorile clubului, bleu-albastru.
Ce înseamnă Progresul
– Club înființat în anul 1944
– Câștigătoare a Cupei României în 1960
– Finalistă a Cupei României în 1958, 1997, 2003, 2006
– Vicecampioană a României în 1956, 1996, 1997, 2002
– Aici au crescut sau au evoluat internaționali ca Viorel Mateianu, Nicolae Oaidă, Alexandru Caricaș, Dudu Georgescu, Mircea Sandu, Aurel Beldeanu, Gino Iorgulescu, Liviu Ciobotariu
„Echipa asta este ambiția mea. O duc cât pot!”
Bogdan Tohăneanu are 37 de ani și este avocat de meserie. Între anii 1996 și 1999, în timpul facultății, a cochetat cu presa sportivă, lucrând la „Sport Plus” și „Sport XXI”. Este legat de fotbal și prin faptul că este avocatul lui Cristiano Bergodi în litigiul cu Steaua. Acum, fostul ziarist finanțează echipa Progresul.
-Domnule Tohăneanu, de unde și până unde ați ajuns patron la Progresul? -Ei, patron! Deocamdată nu este decât o formație de Divizia D. Ce-o fi mai încolo, vom vedea… Cert este că a fost o ambiție personală să nu las echipa asta să dispară, să moară. Eu sunt prieten cu Costi Iacov (n.r. – fost patron al „bancarilor”) și, mergând la meciurile lor, m-am atașat de băieți, de echipă. Dar și după ce a cedat Iacov echipa am mers la stadion. Anul trecut, la ultimul meci din tur, cu Sportul Studențesc, fostul patron, Dodu, mi-a zis că el pune lacătul pe club, că nu mai are bani. Am adus eu bani de acasă, vreo 10.000 de euro, și le-am achitat băieților restanțele financiare. Apoi, în primăvară, în trei luni am mai scos, tot din buzunarul meu, 60.000 de euro. Degeaba, ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat… -Așa bine se câștigă din avocatură? -Se câștiga! Acum nu mai e așa. „Cei de la BNR sunt contabili” -Care sunt planurile de viitor? -Eu vreau să urcăm iar unde am fost. La anul, dacă treaba merge bine, poate cumpărăm un loc în „C”. Nu știu… Să vedem și în funcție de bani, de cine mai vine lângă mine să investească, pentru că singur n-am cum să merg foarte departe. -Cât vă costă acum ca să țineți echipa? -Acum, 3.000-4.000 de euro lunar, bani în care intră salariile antrenorilor, baremurile arbitrilor, închirierea terenurilor. -Dar vine cineva lângă dumneavoastră? -Poate vine Iacov, dacă își scoate și el banii din investițiile imobiliare, că vedeți cât a căzut piața. Mai am un prieten italian care vrea și el să investească, mai sunt și alții… -Dar stadion tot n-aveți… -N-avem, dacă așa au vrut cei de la BNR! Oamenii ăia n-au nicio treabă cu fenomenul sportiv, ei sunt contabili, nu știu decât cifre. Ies cifrele cum și cât vor ei, OK! Nu ies, îți întorc spatele! Arena din Cotroceni stă pustie, nu joacă nimeni acolo, dar ce vreți, așa gândesc ei că trebuie procedat. Recent, primarul din Fundulea ne-a chemat să jucăm la ei, că ne pune stadionul gratis la dispoziție, dar parcă nu ar fi locul nostru acolo, noi suntem Progresul București, nu Progresul Fundulea!
Antrenorii de la copii, neplătiți un an!
Pe lângă grupele de jucători născuți în 1991 și 1992, care evoluează atât în campionatul de seniori al Municipiului București, cât și în cel de juniori republicani, AS FC Progresul mai are în componență și grupe de puști cu vârste până în 7 ani!
Până la 14 ani, micuții trebuie să apeleze la părinți pentru a-și cumpăra echipament și mingi. În plus, li se percepe o taxă lunară de 50 de lei. La cei mai mici, antrenor este fostul internațional Bruno Grigore, de la Sportul Studențesc. El a dezvăluit – confirmat și de ceilalți – că „până în vara asta, un an nu am văzut niciun ban, noi, antrenorii de la copii și juniori! Când mergeam la vechiul patron, ne spunea că n-are de unde să ne dea, ce să facă? După ce-a venit Tohăneanu și am luat primii bani, când m-am dus acasă cu 13 milioane și i-am pus soției în mână, să moară de inimă! Credea că i-am furat de undeva, săraca, dacă eu de un an nu mai adusesem un leu acasă!”.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER