Mai rău ca vuvuzela

Vă dor urechile? Şi pe mine, dar nu mă plâng. Vă enervează? Şi pe mine, dar îmi trece. Vi se pare o idee imbecilă? Şi mie, dar nu disper. Sigur, suflatul în vuvuzele anunţă la fiecare meci invazia unui nor de ţânţari sadici. Ciocanul, nicovala şi scăriţa se simt primejduite, nervii riscă franjurarea, sudalma stă să explodeze pe buze. Plescăim dezaprobator. Ce oameni primitivi, ce obicei stupid, ce isterie înnebunitoare! Ei bine, pentru firile fonosensibile, există variante şi remedii. Dacă viaţa Cupei Mondiale, cu exotismul ei agresiv şi cu excesele ei iritante, nu vă place, ideologia şi religia vă pun la dispoziţie opţiuni întemeiate pe doliu, negare şi refuz.

În Coreea de Nord e linişte fără fotbal. Naţionala joacă diseară cu Brazilia, dar populaţia stă la adăpost de acest pericol. Meciul nu se transmite la televizor, iar cine e prins furând semnal de la vecinii din sud riscă judecata sumară şi glonţul în ceafă. La Pyongyang şi în alte oraşe unde porunca "E interzis să interzici" n-a ajuns, oferta fotbalistică diferă de cea a altor ţări. Supremul Kim (Jong-Il), lăsat pe tron de Eternul Kim (Ir-Sen), se îngrijeşte ca supuşii să evite contaminarea. Robinho nu poate fi văzut pe teren, ci doar în spectacolele cu plăcuţe, îngenunchind la mausoleul din Kumsusan sau punând un stop pe bombeu în Zona Demilitarizată. Dictatura ereditară a dubletului Kim îngăduie un singur partid, izgoneşte fotbalul laolaltă cu restul bucuriilor, aşază în prim-plan un cult sălbatic al personalităţii şi oferă condiţiile unei tanatocraţii în care vuvuzela nu se va auzi nicio secundă.

Cealaltă opţiune care cruţă nervul acustico-vestibular se numeşte Somalia. Acolo liniştea e întreruptă doar de gemetele celor biciuiţi în piaţa publică (e vorba de cei care scapă neîmpuşcaţi). 30 de lovituri pentru delicte minore: ascultatul muzicii, vizionarea unui film sau a unui meci. În Somalia, fotbalul este o întreprindere diavolească. Islamiştii care au introdus Sharia cu forţa paloşului ar fi în stare să-l afurisească şi pe Mircea David, portarul supranumit de italieni "Il Dio". La Mogadiscio ai obligaţia să-l adori pe profet şi libertatea să vorbeşti în şoaptă despre culorile vieţii. Somalezii nu vor fi gustat pe îndelete victoria Ghanei în faţa Serbiei, nici egalul Africii de Sud cu Mexicul, dar îşi vor exersa sprintul şi fuleul ori de câte ori ispita de-a fura trei minute de fotbal clandestin le va răvăşi minţile. Uitându-se peste umăr, se vor gândi şi la zborul incert al lui Jabulani, dar şi la călăul gata să le scrie cronica meciului cu biciul pe spinare.

Sincer, vă displac la fel de mult vuvuzelele?