Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
Gazonul sintetic a câștigat tot mai mult teren în ultimii ani, însă iarba naturală continuă să domine peisajul stadioanelor din Europa. Fiecare dintre cele două suprafețe are plusurile sale, dar și dezavantaje. Iarba sintetică are argumentul costurilor reduse, în timp ce despre suprafața naturală specialiștii spun că augmentează performanța jucătorilor
În 1857, în Anglia, lua ființă primul club de fotbal din lume, Sheffield F.C. Legile jocului nu erau foarte bine definite, aspect pus însă la punct peste 6 ani, când apare „The Football Association”. Tot atunci s-a stabilit că dimensiunile suprafeței de joc trebuie să fie cuprinse între 100-110 metri – în lungime și între 64-75 metri – în lățime. Terenul trebuie să fie acoperit cu iarbă. Anii au trecut, iar evoluția tehnologică și-a pus amprenta și în cel mai popular sport. Ghetele din picioarele practicanților au devenit mai ușoare, mingea – mai simplu de controlat, bagajul tehnic al jucătorului s-a îmbunătățit, au apărut tactici, idei, filosofii. Toate aceste elemente au fost transpuse pe gazon, astfel că îmbunătățirea suprafeței de joc a fost imperativă. A fost tot mai clar că performanța este strâns legată de o suprafața de joc impecabilă.
De la un deceniu la altul, de la un an la celălalt, preocuparea pentru îmbunătățirea gazonului a crescut constant. S-au investit tot mai mulți bani, s-au aplicat tehnologii proaspăt descoperite, s-au înființat pepiniere cu centre de cercetare, gazonul a devenit o industrie și oglinda unei echipe de fotbal. În prezent, orice club profesionist are alocată în bugetul anual o sumă considerabilă pentru întreținerea suprafeței de joc.
Paralel cu dezvoltarea ierbii naturale s-a lucrat la dezvoltarea gazonului sintetic. Este o inovație în domeniu îmbrățișată de unii, criticată de alții. S-a dovedit însă o opțiune foarte bună pentru echipele localizate în zonele în care clima nu permite păstrarea firului de iarbă la parametrii ridicați pe tot parcursul unui sezon. Este cazul multor cluburi din Rusia și din Europa de Nord. Nu numai însă.
Gazonul artificial și-a făcut loc și în România
La începutul acestei veri, stadionul din Chiajna a devenit primul din Liga 1 care a trecut la suprafața artificială. Decizia a venit la capătul unei lungi perioade în care uzura gazonului natural a înghițit mulți bani. Cauza a fost suprasolicitarea. În sezonul trecut, arena din Chiajna a fost gazdă pentru echipa locală – Concordia – dar și pentru Viitorul Voluntari și, în anumite cazuri, pentru naționalele de juniori și tineret ale României. Suprafața de joc a avut astfel de suferit, iar calitatea slabă afecta calitatea jocurilor disputate aici.
Soluția pentru rezolvarea problemei a fost căutată în gazonul sintetic. După o documentare serioasă, care a inclus și vizite pe unele stadioane din Occident care folosesc acest tip de suprafață, s-a decis instalarea unui astfel de gazon. Investiția totală a fost de aproape 300.000 de euro și a fost asigurată de Primăria locală, cea care deține și administrează stadionul.
Ce a însemnat pentru Chiajna trecerea la suprafața artificială
În plan economic, s-a tradus prin cheltuieli mai mici. Gazonul a fost adus din Olanda, prin intermediul firmei GreenFields, una dintre cele mai mari din lume și agreată de FIFA – organism care dă avizele pentru astfel de suprafețe. Covorul a costat 130.000 de euro, iar diferența de până la 300.000 de euro s-a dus în refacerea sistemului de drenaj, cel de irigații și montarea stratului pe care a fost așezată mocheta. Costurile de mentenanță sunt 0, față de 15-20.000 de euro pe sezon, în cazul gazonului natural. Reprezentanții furnizorului olandez au oferit o perioadă de garanție de 10 ani, cu o durată de viață estimată la 15 ani, la o rată de utilizare de 24 de ore/zi, 7 zile/săptămână. Prin comparație, terenul de iarbă suportă aproximativ 250 de ore de folosință într-un sezon sportiv.
Suprafața folosită la Chiajna este cotată de FIFA la două stele, cel mai înalt grad pentru acest tip de gazon. Este 100% ecologic, nu produce alergii, nu reține apa și filtează peste 60 de litri/mp/minut. Practic, nu apar bălți în cazule unei ploi torențiale. Reprezentanții firmei GreenField se laudă că suprafața montată la Chiajna îndeplinește 98% din caracteristicile jocului pe iarbă, concluzie trasă de FIFA după mai multe teste efectuate.
Antrenor la Chiajna, Marius Șumudică are o opinie nuanțată despre utilitatea gazonului artificial. „În momentul în care afară este foarte cald, gazonul de plastic se încinge îngrozitor și trebuie udat intensiv. Umezeala generată de udarea lui face căldura insuportabilă. Cu tot ne apropiem însă de sezonul rece, gazonul artificial este senzațional. Nu se transformă în mocirlă, ne ajută foarte mult”.
300.000 de euro este suma aproximativă investită în terenul de pe stadionul Chiajna. Din această sumă, 130.000 de euro au reprezentat cheluielile cu achiziționarea covorului de iarbă sintetică.
Și totuși, de ce gazonul artificial nu este folosit pe mai multe stadioane?
La această întrebare, GreenFields spune că în România este vorba despre reticiență și conservatorism. Și atunci de ce marile cluburi din Europa nu-l folosesc? AC Milan, de 7 ori câștigătoare a Ligii Campionilor, este una dintre marile echipe ale Europei care avea frecvente probleme cu suprafața de joc. Gazonul de pe stadionul „San Siro” era schimbat de două-trei ori pe an, la un cost de aproximativ 150.000 de euro / operațiune. Cauzele deteriorării țin de arhitectura arenei, care nu permite luminii și aerului să pătrundă în cantități suficiente pentru dezvoltarea firului de iarbă. De asemenea, arena este folosită atât de AC Milan, cât și de Inter Milano, echipe care dispută împreună într-un sezon peste 50 de meciuri pe terenul propriu. Răspunsul GreenFields la această situație a fost instalarea unui gazon mixt.
5 echipe din prima ligă a Olandei – „patria gazonului natural” – au trecut la gazon artificial: Den Haag, Excelsior, PEC Zwole, Dordrecht și Heracles. De asemenea, 10 cluburi din liga secundă olandeză folosesc această suprafață
Ce spun „fanii” gazonului natural
Ce spun partizanii gazonului natural din România? Adrian Oprișan, administratorul firmei Gama Verde – care a avut sau are colaborări cu cele mai multe cluburi din prima ligă a României, susține că iarba naturală este sinonimă cu performanța: „Un club care își propune ținte înalte are nevoie de o suprafața de joc naturală. Jucătorii se simt mult mai bine pe iarba naturală. Tocmai de aceea marile cluburi ale Europei acordă o mare atenție și aloca sume importante pentru întreținerea suprafeței naturale de joc. În plus, numărul accidentărilor pe gazonul natural este mai mic decât pe cel sintetic”.
Costurile unui gazon natural sunt mult mai mari în comparație cu suprafețe sintetice. Un teren amenajat de la 0 înseamnă o investiție aproximativă de 500.000 de euro. Covorul de iarbă costă în jur de 150.000 de euro – dacă iarba este însămânțată – și poate ajunge la 200.000 de euro – dacă se apelează la rulori aduse din străinătate. Sistemul de încălzire mai scoate din bugetul clubului între 100.000 de euro (cel electric)și 350.000 de euro (sistem cu țevi de apă caldă). Sistemele de drenaj și irigație ajung la aproximativ 20.000 de euro. Aceste investiții se fac însă o singură dată la câțiva ani. Față de suprafața sintetică, gazonul natural are nevoie de operațiuni de îngrijiri, care costă aproximativ 15-20.000 de euro/an: „Gazonul natural costă mai multă, dar asigură și o performanță ridicată a jucătorilor”, argumentează Adrian Oprișan.
Rușii folosesc gazonul artificial de mai bine de un deceniu. În imagine, Bayern și Spartak Moscova se pregătesc de un meci de Champions League pe stadionul Lujniki, în 2006
Disputa iarbă naturală contra iarbă artificială, în termeni medicali
Unul dintre argumentele puternice invocate de cei care susțin suprafețele naturale de joc este cel medical. Corpul este mult mai solicitat în timpul unui meci disputat pe covor artificial, spun specialiștii. În timp, apar astfel riscurile unor accidentări grave sau foarte grave.
Lucian Păun, fost preparator fizic la Steaua, explică de ce: „Fotbaliștii se apucă de fotbal la o vârstă fragedă. Corpul lor de adaptează la terenurile naturale. În momentul unei sărituri, la aterizare, o parte din forța impactului este preluată de pământ. Tensiunea din articulații și mușchi este astfel mai mică. În schimb, terenurile artificiale sunt mai tari, indiferent de compoziția lor. Se creează astfel o tensiune mult mai mare în tensiune și mușchi, lucruri care duc în timp la rupturi musculare sau de ligamente”. Recuperarea unui jucător în cel de-al doilea tip de accidentarea durează în medie 5-6 luni. Clubul pierde astfel atât pe plan sportiv, cât și financiar, deorece trebuie să suporte cheltuielile de refacere și salariul jucătorului pe perioada de absență.
Cele mai frecvente probleme sunt cele musculare: „Este vorba și despre timpul de răspuns al mușchilor la cele două suprafețe. La suprafețele artificiale, mușchii au nevoie de un timp de reacție mai rapid. De multe ori mușchiul este prins relaxat în momentul contactului cu suprafața de joc și se ajunge astfel la rupturi musculare. Eu recomand iarba naturală”, mai spune Lucian Păun. Studiile efectuate în Statele Unite au descoperit însă două probleme serioase cauzate de gazonul artificial, ignorate de specialiștii din România. Suprafața cu iarbă de plastic poate cauza arsuri la nivelul pielii, iar rănile deschise provocate pot fi calea de acces în organismul jucătorilor pentru diferite infecții. În 2003, 8 jucători de la echipa de fotbal american San Louis Rams au fost depistați cu stafiloculul auriu rezistent la antibiotice (MRSA). În cazul tuturor, infecția a pornit de la leziuni cauzate de arsurile produse în urma contactului cu gazonul artificial. Experții medicali din NFL au descoperit că stafiloculul și alte bacterii pot supraviețui peste 90 de zile în iarba artificială. Sângele, transpirația, celulele pielii și alte resturi organice rămân în gazon din cauza udării sale mult mai rare. „E greu să te julești pe iarba de la Chiajna, e foarte moale. În schimb, când am jucat cu Vaslui pe San Siro, unde e iarbă mixtă, jucătorii au suferit leziuni în urma alunecărilor”, a declarat Marius Șumudică.
Soluție artificială pentru Arena Națională?
Din 2011, când a fost inaugurat, Stadionul Național a avut grave probleme cu suprafața de joc. Din cauza arhitecturii, la nivelul solului nu se creează un microclimat bun pentru creșterea gazonului. Numai în primul an, suprafața de pe Arena Națională a fost schimbată de 3 ori, cu un cost total de aproximativ un milion de euro. Ultima dată când s-a schimbat aici iarba a fost în toamna anului trecut, înainte de meciul cu Grecia, din barajul pentru Cupa Mondială 2014. Investiția de atunci a fost de aproximativ 100.000 de euro.
E nevoie de un gazon artificial? La această întrebare, reprezentanții celor două firme, GreenFields și Gama Verde, folosesc fiecare argumentele expuse și mai sus. Firma olandeză se mândrește cu testele FIFA, care au dovedit că iarba artificială are 98% din caracteristicile gazonului natural. De partea cealaltă, Adrian Oprișan spune că iarba naturală este o variantă mai scumpă, dar gazonul natural este un necesar pentru un stadion și o echipă care se respectă. Peste aceste detalii se transpun părerile personalului medical, care înclină spre utilizarea suprafeței naturale.
500.000 de euro costă refacerea totală a suprafeței naturale de joc (instalație de încălzire, drenaj, sistem de irigații, covor de iarbă). În Liga I, înseamnă în jur de 10% din bugetul anual al unui club care se bate pentru partea superioară a clasamentului. O astfel de investiție se face cam o dată la 5 ani
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER