Sandra are motivaţie!

Aflată ieri, în cantonament la Mamaia, campioana olimpică la sol, Sandra Izbaşa nu a avut mult timp de distracţie la împlinirea a 19 ani.

Prinsă între antrenamentele pe plajă şi cele din sală, la care se adaugă şi repetarea materiei pentru examenul de Bacalaureat care începe luni, Izbaşa s-a bucurat de surpriza făcută de Elena Frâncu, directoarea DJS Constanţa: un tort uriaş.  Campioana olimpică de la Beijing a vorbit, pentru ProSport, despre planurile de viitor şi startul în cel mai greu concurs, care începe peste câteva zile.

E vreo diferenţă între Sandra la 18 ani şi cea de la 19 ani?
Nu. Nici gând,  poate doar responsabilităţile au mai crescut şi sunt un pic mai matură în stabilirea priorităţilor. În rest, îmi doresc acelaşi lucru ca întotdeauna: sănătate, sănătate, sănătate. Este cel mai important, restul va veni de la sine.

Cum e cantonamentul la mare?
Folositor. Este nevoie şi de recuperare ca să revenim cu forţe noi în sală, în plus, mi-am propus să mă odihnesc şi să mă liniştesc un pic pentru că vine cel mai important concurs de până acum, examenul de bacalaureat.

De ce concurs?
Pentru că aşa îl văd. La Bac e la fel ca în competiţie, tu eşti propriu tău adversar. Dacă faci bine şi dai totul, nu ai cum să ratezi. Am emoţii, dar după prima probă sper să îmi intru în mână.

Cum stai cu pregătirea?
De trei săptămâni am început să urc şi pe aparate. Cât am făcut antrenamente uşoare pentru a proteja piciorul, am lucrat mai mult la paralele.

Te-ai recuperat în totalitate după intervenţia în talpă?
Nu chiar, dar e mult mai bine. La exerciţiile mai grele simt o jenă acolo, dar nu atât de tare încât să nu trec peste ea.

Continui tot cu patru aparate?
Da, pentru că aşa am început şi acum mi-ar fi greu să fac doar două. Accentul îl pun mai mult pe bârnă şi sol, iar paralelele şi săriturile mă ajută mult în pregătirea primelor două.

Cum vezi concurenţa cu colegele mai mici de lot?
Mă bucur că există şi mai ales că echipa va fi astfel mai puternică. Dacă una dintre ele va fi mai bună decât mine, nu mă supăr pentru că ştiu câtă munca e în spate şi o să o respect mai mult pentru asta.

Mai este titlul mondial un obiectiv?
Normal. Nu ştiu de ce toată lumea se aşteaptă să mă retrag din moment în moment. Faptul că nu am luat nicio medalie la Europene şi a fost această problemă la picior nu înseamnă că renunţ aşa uşor.

Vei mai schimba ceva la solul cu care vei merge la Londra?
Faţă de Europene o să fie modificat, voi încerca să adaug o combinaţie care să îmi mai aducă câteva zecimi şi sper să ajung la o dificultate de 6.0 sau 6.2.

Te-ai gândit dacă vei merge mai departe după Mondiale?
Nu ştiu ce voi face dar cred că mai am multe de arătat în gimnastică. Vreau să merg mai departe pentru că simt că pot. Nu aş putea zice dacă asta înseamnă un an, doi sau trei. Dar ce pot spune este ca am motivaţia necesară care îmi dă putere să continui.