EXCLUSIV | Femeia cu un lup în inimă. Interviu cu Mayssa Pessoa, eroina CSM, despre respect, certurile din vestiar, tatuaje şi cum au privit românii relaţia ei homosexuală | VIDEO

16 mai 2016 30515 afişări Special

Brazilianca arată că i s-a ridicat părul de pe mâini. Tocmai a văzut cele patru penaltyuri apărate de Helmut Duckadam la Sevilla, acum 30 de ani. În sala Apollo din Vitan, legenda Stelei i-a făcut cadou Mayssei Pessoa un tricou verde, iar portăriţa care a apărat două lovituri de la 7 metri în sala de Budapesta îl sărută copilăreşte pe obraz. Fată de profesor universitar şi de avocată, campioana mondială din 2014 şi câştigătoarea Ligii Campionilor din 2016 are un zâmbet timid. Gesturile ei sunt pline de blândeţe, iar dincolo de ele se ghiceşte un suflet autentic de latin. Mayssa Pessoa e, însă, un caracter puternic. Nemulţumită de faptul că şefii CSM nu-şi respectau îndatoririle din contract, a semnat cu Vardar Skopje. La 31 de ani, a simţit că munca ei nu este respectată. În interviul pe care l-a acordat ProSport vorbeşte deschis despre decizia ei şi despre orientarea sexuală care i-a atras multe răutăţi în România.

Mayssa Pessoa, pe parchetul sălii Apollo. Alături are tricoul de campioană şi tricoul primit de la Duckadam

Mayssa, în primul rând felicitări. Cum e sufletul tău acum? Ce e în interiorul tău?

În primul rând, mulţumesc! Le mulţumesc tuturor. Copiilor, publicului din Bucureşti, tuturor românilor. Publicul de la Budapesta a fost uimitor. Ce simt acum? Mă simt cu adevărat fericită. Mi-am îndeplini un alt vis al carierei. Cred că e valabil pentru toate jucătoarele.

Da, dar ai câştigat cu CSM şi acum trebuie să pleci.

(Râde) Da.

Îmi pare rău că ţi-am amintit acest lucru.  

Nu, e în regulă. A fost o decizie personală. O decizie care-mi aparţine. Am vorbit cu preşedintele, cu Bogdan (n.red. – Bogdan Vasiliu). El m-a întrebat dacă sunt sigură că vreau să plec de la CSM. I-am spus că da, iar acum îmi simt sufletul împăcat. A fost ceva ce mi-am dorit. Sunt fericită pentru că plec din România câştigând ceva atât de important. Suntem campioni, suntem cunoscute peste tot în România. Aşa că sunt foarte fericită. Nu regret că plec. Mi-am dorit asta. Mă simt minunat. Sunt obosită pentru că am avut nişte zile grele, dar sunt fericită.

Ceva dureri în corp?

Nu, nu simt durere, dar am fost accidentată multă vreme. Am avut mari probleme. Acum sunt ok şi sunt fericită. Nu simt durere în corp, dar mă simt obosită. N-am dormit prea mult.

Aţi petrecut.

Da.

Vocea ta e în regulă. A Oanei (n.red. – Oana Manea) a dispărut.

Şi eu era să-mi pierd vocea. Am ţipat ca o nebună. Aproape toate fetele nu au voce. Mă simt obosită.

Ce a fost în mintea ta când erai singură în poartă, cu un trofeu pe margine, în timp ce jucătoarele de la Gyor se pregăteau să execute loviturile de la 7 metri?

În momentul acela...chiar şi înainte...Nu m-am gândit la trofeu, la acel trofeu mare, nu m-am gândit la medalie. M-am concentrat doar pe acel moment.

Mayssa Pessoa, tot timpul zâmbitoare

Dar ai avut un plan?

Îmi fac planurile. De aia sunt portar. Da, studiem adversarele, dar uneori nu trag unde vrei tu să tragă. Aşa că tactica mea a fost...

Să fii agresivă în faţa lor.

Da. Agresivă şi să încerc să le influenţez. Mereu procedez aşa. Ştiu că sunt un altfel de portar, poate puţin nebună, dar uneori trebuie să fii aşa dacă vrei să câştigi ceva. A fost strategia mea. Să mă uit în ochii lor şi chiar să glumesc un pic.

Se spune că portarii sunt toţi nebuni. Nu doar în handbal, ci şi în alte sporturi. De ce crede lumea că sunteţi nebuni?

Pentru că sunt diferită. Stilul meu e diferit. Tot ce fac, fac altfel. Dacă faci tot timpul la fel, cred că eşti...

Plictisitor.

Da. Cred că trebuie să impresionezi alţi oameni. Atunci când joci în deplasare, să impresionezi publicul, adversarele. De asemenea, cred că se întâmplă asta când crezi în tine. Ştii cu adevărat că ai ceva special. Că poţi să ajungi mai sus. Am încredere în mine. Nu contează dacă nu joc, dacă sunt accidentată. Dacă trebuie să fac ceva important, mă închid în mine, mă concentrez foarte mult şi încerc să influenţez adversarele. E o chestie care ţine de instinct. Nu se întâmplă pentru că vreau, ci pentru că aşa îmi spune instinctul.

Ce simte o câştigătoare de Liga Campionilor, atunci, acolo

Sunt două competiţii majore, Cupa Mondială şi Champions League. Diferă sentimentele de la Budapesta de cele pe care le-ai avut când ai câştigat titlul mondial?

Au fost la fel. La fel. Dumnezeule, nu pot să explic. Toată lumea mă întreabă, dar nu pot explica sentimentele. Au fost foarte puternice. Nu simţi asta în fiecare zi. Doar când reuşeşti ceva special. Nişte emoţii foarte puternice în interiorul meu. Părul mi se ridică şi acum pe mâini. Simt în stomac, peste tot în corpul meu.

E şi durere?

Nu. Doar emoţii. Iar înainte de şapte metri, eram convinsă că voi scoate acele mingi.

Un sentiment pornit din instinct.

Da. Aşa a fost. Am fost foarte fericită. Când am apărat a doua lovitură de la Loke, mi-am zis că acum suntem sută la sută campioane. Eram sigură că fetele vor da gol. Tot timpul am zis: „Crezi, crezi!”. Acum îmi aduc aminte din prelungiri. Bineînţeles că simţeam frica, e normal, dar le-am văzut pe fete şi am fost convinsă că o să reuşească. Au luptat până la capăt indiferent de ce se întâmpla. Le-am spus mereu: „Vă rog, nu renunţaţi! Aveţi încredere pentru că o să reuşim. Puteţi să faceţi asta”. O Doamne, sunt sentimente uimitoare. Am simţit la fel ca atunci când am câştigat cu Brazilia la Campionatul Mondial. După meci, mi-am pierdut toată energia.

Niciun pic de energie.

Eram fără pic de energie. M-am prăbuşit pe podea şi nu puteam să mă ridic şi să merg. Au venit să mă ia, pentru că nu mai aveam putere. O pierdusem pe toată. Dar e normal. Acela era momentul.

Spune-mi, în ultimele trei zile, te-a rugat vreuna dintre colegele tale să rămâi?

(Râde) Da. E cea mai bună prietenă a mea. Iulia Curea. O să o păstrez în suflet pentru tot restul vieţii mele (O caută pe Iulia Curea cu privirea. Curea era în spatele camerei şi zâmbea). E pur şi simplu minunată. Fiica ei, soţul ei, câinele ei...Ea îmi mai spune: „De ce pleci? De ce?”. Oamenii mă întreabă asta, copiii îmi scriu mult pe Facebook, pe Instagram.

Totuşi, de ce? Ok, ai simţit că trebuie să pleci. Când ai luat decizia?

Când preşedinte era Căliman. În urmă cu ceva luni. Opt, nouă luni. Am început să mă gândesc, erau multe probleme cu banii. Dacă semnezi un contract cu o jucătoare, iar apoi nu-l mai poţi onora, cred că trebuie să te gândeşti, tu, ca şi club. Nu doar să spună: „Ok, te iau! Ne ocupăm noi de toate”. Apoi nu mai poţi plăti. Asta m-a întristat. Sunt un caracter puternic, de aceea sunt şi portar, şi sunt multe lucruri pe care nu le accept. Pentru că eu muncesc, dau tot ce am, e meseria mea, iubesc handbalul, dar...

O femeie rebelă

E vorba despre respect pentru munca ta.

Da, respect. Mulţi oameni zic că plec din cauza banilor. Asta e munca mea. Nu cred că munceşte cineva fără bani. Dar acum a trecut, clubul a devenit mai organizat. Încearcă să facă lucrurile cum trebuie. Asta e bine pentru jucătoarele noi care vin acum. Ele încep să aibă şi încredere. Plec de aici, dar de ce nu? Poate într-o zi mă voi întoarce. Sper ca ei să continue tot aşa. Să ţină jucătoarele, să respecte ceea ce scrie în contracte. Asta ar fi foarte drăguţ.

Kim Rasmussen va pleca şi el. Crezi că CSM va începe să se prăbuşească după acest moment minunat?

Nu ştiam. De la voi aflu că pleacă. Nu contează ce antrenor va veni, această echipă este foarte bună. Când am câştigat anul trecut, am fost sigură că vom ajunge în Final Four. Eram sigură. Nu ştiam dacă vom câştiga medalia de aur, dar vom fi acolo. Avem o echipă puternică, foarte frumoasă. Toată lumea era sigură pentru că avem jucătoare bune. Nu am jucat grozav după ce s-a schimbat antrenorul, era nevoie de adaptare. A fost o perioadă dificilă şi pentru portari. Am început să exersăm alte tactici. Am început să pierdem meciuri, am început să nu mai avem încredere una în alta. Dar, cu timpul, ne-am strâns împreună. Aşa că mereu e nevoie de o perioadă de adaptare. Indiferent ce antrenor vine, echipa e foarte bună.

În fiecare vestiar, în fiecare echipă care câştigă un trofeu important, există un personaj care face pe toată lumea fericită, care-i face pe colegi să râdă. Un astfel de om strânge grupul. Cine a fost acest personaj în vestiarul vostru? Tu?

V-am spus că am un caracter puternic. Dar, da, am avut certurile noastre, momentele noastre bune. Cred că toată lumea, la finalul meciurilor...de exemplu cu Rostov..., am fost împreună. Am avut discuţii împreună, am discutat la modul: „Suntem cele mai bune. Trebuie să câştigăm meciul. Trebuie să arătăm lucruri chiar acum. Pentru noi însene şi pentru public. Pentru publicul din Bucureşti şi din întreaga lume”. Nu cred că a fost doar o jucătoare, toată lumea a făcut să fim împreună. A fost nemaipomenit. În loc de una două jucătoare care voiau să strângă grupul, am fost toate.

Poate că nu vrei să răspunzi la întrebarea asta. Cum arată o ceartă în vestiar între două coechipiere?

E la fel cum fac şi bărbaţii. Uneori se ceartă, apoi se îmbrăţişează şi beau o bere. La fel a fost şi în echipa noastră. Am avut disputele noastre şi după două zile ne pupam. Acum suntem împreună. Ce a fost a trecut. Fericirea, momentele rele. Acum e totul în regulă. Nu avem probleme.

Adoră mâncarea românească

Cum este Mayssa Pessoa în afara lumii handbalului? Cum eşti tu?

Îmi place să fac atât de multe lucruri.

Spune-ne trei lucruri care-ţi plac cel mai mult.

Îmi place să merg în Centru.

Centrul oraşului Skopje este la fel de frumos.

Da, e drăguţ. Am fost acolo şi e frumos, dar îmi va lipsi foarte mult Bucureştiul. Îmi place foarte tare aici. Iubesc Bucureştiul. E frumos pentru că poţi face foarte multe lucruri. Dacă ai zile libere, nu trebuie să pleci nicăieri. Eu rămân aici, îmi place foarte tare. Nu iau avionul pentru a merge în altă parte. Îmi place să merg la shopping, îmi place Centrul Vechi, îmi plac restaurantele. Îmi place mâncarea. Îmi place la Carul cu bere. Îmi place mâncarea tradiţională românească.

Mititei?

Da, îmi plac! Supa. Îmi plac multe lucruri în România. O să-mi lipsească.

Alte două lucruri?

O să-mi lipsească prietena Iulia. E foarte bună cu mine. Când nu am dreptate, eu fiind încăpăţânată, ea îmi spune că nu am dreptate. Atunci recunosc că aşa e. E drăguţă. A devenit cea mai bună prietenă a mea în România.

Al treilea?

În Bucureşti?

Eroina unei finale de Liga Campionilor şi un sărut depus pe obrazul unui erou al unei finale de Cupa Campionilor

Nu, spuneai că-ţi place să faci lucruri.

Îmi place să ies cu prietenii. Spre exemplu, cu Iulia şi cu soţul ei. Ador să petrec timp cu iubita mea. Asta e tot. În Bucureşti, fac mereu lucruri. Când e soare, îmi place să merg la piscină. Nu ştiu cât timp o să am pentru că trebuie să plec la echipa naţională după ce termin aici. Aici, piscinele se deschid în iunie, dar îmi place foarte mult. E foarte frumos aici.

"Au fost oameni care m-au vorbit urât"

Vreau să-ţi pun o altă întrebare delicată. Dacă nu vrei să răspunzi, poţi să nu răspunzi. Acest subiect, al relaţiei tale, poate reprezenta o problemă mai mică sau mai mare. Oamenii aici nu...nu sunt atât de deschişi precum în Occident. Ai simţit asta pe durata şederii tale aici, mai ales după ce au apărut poze cu tine şi cu iubita ta.

Da, cred că oamenii trebuie să fie mai deschişi. Decizia asta ţine de ce simt eu. E vorba despre dragoste. Nu e vorba doar de mine. E vorba despre toţi cei cărora le plac femeile sau bărbaţii. Cred că oamenii trebuie să se deschidă mai mult la minte. Sunt mulţi oameni care se ascund şi care vorbesc urât despre cei care iubesc femeile. Cred că ar trebui să se privească în oglindă. Da, am avut probleme pentru că oamenilor nu le place. Aici, oamenii sunt închişi, foarte închişi. Au fost şi persoane care m-au aprobat, alţii care au vorbit urât, dar nu-mi pasă. Nu mă uit la ei, nu-mi pasă. E viaţa mea şi fac ce vreau. Sunt o fire deschisă.

Mayssa Pessoa şi iubita sa, Nikki Schumaker

Ce te vezi făcând peste 10 ani, la 41 de ani? Unde vrei să fii?

Cu siguranţă că îmi voi fi încheiat cariera.

Poate că nu.

Poate nu, dar cred că da. În momentul ăsta, cred că vreau să-mi fac o familie. Peste doi-trei ani, vreau să-mi închei cariera, vreau să am o familie. Planurile mele sunt acum cu ea (n.red. – iubita ei, modelul canadian Nikki Schumaker), cu iubita mea. E din Canada, mă gândesc să mă duc acolo. Avem planuri să ne căsătorim.

E frig acolo.

Da, dar e frumos.

Pentru o braziliancă e prea frig.

Da, e frig în Canada. Dar sunt cu adevărat deschişi la minte. Respectă oamenii. Nu contează dacă eşti cu o femeie sau cu un bărbat. E la fel. În Brazilia e mai greu. Oamenii vorbesc, bârfesc. Ok, relaţiile sunt permise pentru că preşedintele a semnat nişte acte. Oamenii de acelaşi sex se pot căsători. Dar în Brazilia e foarte complicat cu politica. Acum e criză după ce Brazilia a organizat Cupa Mondială de fotbal, iar acum organizează Jocurile Olimpice. Brazilia are probleme majore. Cred că voi fi cu ea şi vom sta în Canada. Nu cred că ea va vrea să vină în Brazilia. Cred că va fi nevoie de ani până când Brazilia va reveni unde era acum ceva vreme.

Mai am câteva întrebări scurte. Ai un film favorit?

The Peaceful Warrior. Este un film foarte frumos. Toţi oamenii trebuie să îl vadă. E despre motivaţie. E unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în viaţa mea. E vorba despre un gimnast olimpic, foarte mândru de el. Crede că e cel mai bun din lume, dar bea, dă petreceri, are o grămadă de femei. Crede că se poate antrena când vrea, poate concura oricând. Dar în viaţa lui se întâmplă un eveniment foarte rău. Îşi rupe piciorul în şapte părţi. E o poveste reală. Cu o motocicletă. Apoi suferă mult şi începe să înveţe ce trebuie să facă pentru a fi cel mai bun. Revine deşi doctorii îi spun că nu are cum să revină. Are o entitate motivaţională cu care discută. Un fel de suflet al lui cu care vorbeşte. Visează, şi chiar şi atunci e cu acest tip care îl învaţă diverse lecţii. Revine şi apoi câştigă Jocurile Olimpice. Numele e Peaceful Warrior.

Ce muzică asculţi?

De toate felurile. Muzică braziliană. Electro. Sunt foarte deschisă.

Care a fost ultimul lucru pe care l-ai cumpărat?

Da. La Budapesta, am fost în centru şi am cumpărat un ceas. Foarte frumos.

Îţi plac ceasurile?

Da, am o colecţie.

Cât de mare?

Am cincisprezece ceasuri.

Povestea unui tatuaj

Şi îţi plac şi tatuajele.

Da.

Ai multe chei (pe mână).

Da, dar acestea, astăzi, o să dispară. Îmi fac tatuajele aici, în România.

Şi vei acoperi partea asta de mână?

Da.

Mayssa şi mâinile ei pline de tatuaje

Ce îţi vei tatua?

E o poveste lungă. Eram la Campionatul Mondial din Danemarca şi psihologul nostru de la echipa naţională ne-a dat nişte cărţi să lucrăm. Înăuntru, era o imagine cu o femeie şi cu un lup care ieşea din inima ei. Chiar cred în lucruri de genul ăsta. Cred că avem un lup în interiorul nostru.

Fiecare dintre noi?

Femeile. Am văzut imaginea şi am zis că trebuie să o fac. E o imagine foarte puternică, foarte frumoasă.

Pui lupul?

Da, voi acoperi toată mâna. Toată. Le fac cu Bogdan, e prietenul meu. Un tip foarte drăguţ.

Ai un mesaj pentru copiii care au venit şi te-au susţinut pe toată perioada şederii tale aici?

Da. Ador chestia asta. Îmi produce multe emoţii când jucăm la Polivalentă. Îmi pare rău că plec, îmi pare rău că nu mai avem niciun meci la Polivalentă. Nu-i mai pot vedea înainte să plec. E uimitor. Iubesc copiii! În Bucureşti, sunt mulţi copii la handbal. Vreau să le mulţumesc tuturor bucureştenilor, tuturor românilor, nu contează cine mă place şi cine nu mă place. Mulţumesc!

Poţi spune în româneşte?

Mulţumesc. Copiilor le transmit: „Vă iubesc, vă iubesc foarte tare!”. De ce nu?! Poate ne vedem peste doi ani, poate mă întorc, poate nu. Dacă nu mă voi întoarce, ne vom întâlni. Nu contează.

Poate în altă viaţă...

Sau poate în altă viaţă. Da.

Mulţumesc mult şi mult noroc.

Mulţumesc mult. A fost foarte drăguţ.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.