08 Sept. 2011
Începe meciul. Se aude primul fluier. Vezi bine tot terenul, nu-ți aterizează coji de semințe în cap, te preocupă doar să încurajezi echipa, să o aplauzi când îi iese ceva, să te enervezi când greșește. Se întâmplă de acum și pentru un spectator la un meci de fotbal în România.
În reportajul de spectator din ziarul de ieri povestisem trăirile de până la primul fluier. Organizarea aproape impecabilă, accesul ușor, locurile, vizibilitatea, atmosfera dinainte de meci, imnurile, telefonia, internetul, VIP-urile și meniul lor. Fiind un reportaj subiectiv, am ratat niște lucruri pe care nu le-am trăit, dar nu pot să nu remarc acum absurdul steagurilor aruncate la gunoi, spre exemplu. La fel cum, în emoția momentului, am apreciat ca o simplă gafă „versiunea Marcel Pavel" a imnului. Abia explicația penibilă de a doua zi a transformat momentul pentru mine într-unul cu adevărat jenant....