Să faci un interviu cu Dan Petrescu (44 de ani) la mai puțin de câțiva metri de un televizor pe care rulează un meci de fotbal poate fi o misiune dificilă. Când partida e din Premier League, deja e o problemă majoră. În barul hotelului din Oliva Nova, TV-ul e lăsat în permanență pe un canal de sport. În seara interviului s-a jucat Wigan – Manchester City 0-1, iar tehnicianul lui Kuban a răspuns, la mai toate întrebările, cu ochii în ecran. „M-aș uita toată ziua la fotbal!”, formulează în grabă o scuză tehnicianul.
Dan Petrescu, antrenorul anului desemnat de cititorii ProSport, abordează degajat orice subiect. E relaxarea omului care se simte bine în pielea lui și își iubește cu o pasiune greu de înțeles meseria: „Eu nu pot să fiu altfel!”. Ca jucător, a ratat două transferuri – la Fenerbahce și la Ajax – a fost propus de Sven Goran Eriksson în Anglia și și-ar fi dorit să pună ghetele în cui la Steaua. Ca antrenor, e fericit la Kuban Krasnodar, însă așteaptă oferta unei echipe mari.
Mister, aș vrea să lăsăm antrenoratul la o parte și să-mi spuneți prima amintire lucidă pe care o aveți legată de fotbal… Pffff! Hai că asta mi-e chiar greu să îți zic. Prima amintire lucidă, prima amintire… (repetă cuvintele ca pe un ritual al aducerii aminte). Fii atent că e legată de o portocală!
Ce legătură are cu fotbalul? Asta era mingea mea și a fratelui meu când eram mici. Ne jucam fotbal cu portocalele prin casă. Porțile erau picioarele scaunelor. Da, țin minte că mă enervam rău de tot când pierdeam și mă certam cu el. Tata, Dumnezeu să-l ierte, mi-a spus că de mic aveam în cap numai fotbal și că mă jucam cu portocalele. Fotbalul și ambiția le-am avut încă de copil!
Și tot dânsul a hotărât să vă ducă la fotbal? Păi, dacă aveam în cap numai fotbal! M-a dus la Steaua, echipa cea mai apropiată de casă. Aveam opt ani și după antrenament mi-a spus antrenorul – Fabian îl chema – că sunt prea mic. Și de înălțime, și de vârstă și să revin peste un an. Nu mi-a convenit, am plâns atunci, am făcut de toate…
Dar v-ați întors… Da! Oricum, în anul ăla am jucat tot fotbal. Pe unde apucam, în curtea școlii, peste tot. Poate din cauza asta nici nu am studiat foarte mult. Nu aveam alte activități, pentru că n-aveam timp. Toată ziua eram pe teren.
Părinții nu au încercat să vă direcționeze mai mult spre școală? Ba da. Ei oricum mi-au dat o educație bună.
„Am fost și voi fi mereu fanul Stelei!”
Care sunt primele amintiri de când erați la juniori în Ghencea? Echipamentele alea în roșu și albastru, făcute, dacă nu mă înșel, la Reghin. Nu conta cum erau, pentru că mândria de a purta tricoul Stelei era incredibilă. Eu eram oricum fan înrăit al echipei. Eram la toate meciurile, și acasă, și în deplasare. Și nu numai la fotbal, la toate sporturile. La handbal, la baschet… Păi, acum când m-am dus să văd meciul cu ciprioții de la AEK Larnaca, tu crezi că m-am dus ca antrenor? Nu, m-am dus ca suporter! Eu, atât timp cât nu antrenez în țară, sunt fanul Stelei!
În echipa mare ați ajuns imediat după finala de la Sevilla, la o lună. Cum a fost impactul cu un vestiar în care erau Bölöni, Bumbescu, Duckadam și mulți alți jucători imenși? Eu mă mai antrenam cu ei și înainte de finală, dar debutul a fost, într-adevăr, după ce Steaua a câștigat Cupa Campionilor. Domnul Ienei m-a promovat. Știi, dacă mă gândesc, acum nu mai e ca pe vremea aia în ceea ce privește juniorii care promovează la echipa mare. Noi eram altfel, eram mai respectuoși. Eu eram foarte rușinos, eram înconjurat de legende, de jucători al căror fan eram.
Presupun că aveați emoții chiar și la antrenamente… Acolo uitam de toate! Alergam de rupeam pământul. Mie mi-a plăcut că mai toți m-au luat sub aripa lor, au știut să mă primească în grupul lor. Iovan m-a ajutat foarte mult, de exemplu. El era un fel de idol pentru mine! Nu mă gândeam niciodată că aș putea să fac măcar jumătate din ceea ce făcea el. Era o stâncă, un jucător incredibil.
Când a primit singura ofertă de a antrena Steaua!
Fiind unul dintre produsele sută la sută ale Stelei, nu v-ați gândit niciodată să vă încheiați cariera în Ghencea? Eu mi-am dorit, dar nu m-a dorit nimeni! Singura ofertă a fost ca antrenor, dar a venit la doar două zile după ce am plecat de la Rapid și nu eram în starea necesară pentru a reintra în circuit. Nu ar fi fost bine nici pentru mine, nici pentru Steaua. Asta le-am explicat lui Gigi Becali și lui MM Stoica. Trecuse prea puțin timp și nu îmi revenisem. A venit oferta în momentul nepotrivit. Iar dacă Steaua mă voia ca jucător, sută la sută mă întorceam în Ghencea! Din România, singura ofertă a fost însă cea de la FC Național.
Ciudat, având în vedere CV-ul dumneavoastră. Fiecare avea planurile lui, asta a fost să fie! Naționalul a avut încredere în mine atunci. E o chestie amuzantă, pe unde mă duc eu se alege praful apoi! FC Național s-a desființat, Urziceni la fel, Bradford e vai de capul ei, la fel și Sheffield! Genoa e bine, e în Serie A, iar Chelsea e foarte bine. Atât!
Sunteți, probabil, singurul fundaș dreapta din istoria României care a marcat 15 goluri într-un campionat mare. Mai mult, faceți parte și din echipa Premier League a celor mai buni marcatori. De unde pofta asta de gol? (râde) Eu am fost atacant la început! Plus că mereu mi-a plăcut mai mult să atac decât să mă apăr.
Cine v-a reprofilat? Domnul Pantea, care acum e pe la Federație, dacă-l știi! A avut ochi, ce pot să zic. Probabil că veneam mai bine din spate și de aceea s-a gândit să-mi schimbe postul.
„Furat” de Giovani Becali, recomandat de Sven Goran Eriksson
Nu credeți că ați fi făcut față la un nivel înalt și ca atacant? Nuuuu! N-aș fi ajuns niciodată atât de sus dacă rămâneam vârf, asta e clar. Dar să știi că dădeam goluri multe ca atacant.
Foggia, Genoa, Sheffield, apoi Chelsea. Cum ați ajuns tocmai în Italia, după ce ați ratat Campionatul Mondial, și apoi cum s-a făcut trecerea către Anglia? La Foggia m-a „furat” Giovani Becali. Eu trebuia să semnez cu Fenerbahce, transferul era ca și făcut, plecam la pachet cu Ilie Stan, și a apărut el să-mi spună de Italia. Eram la vârsta la care nu știam ce e mai bine pentru mine, dar am ales să joc într-un campionat puternic, cel italian, chiar dacă banii erau mai puțini decât îmi dădea Fener. Apoi, la Sheffield m-a recomandat nimeni altul decât Sven Goran Eriksson.
Păi ce legătură avea el? Era antrenor la Sampdoria și englezii l-au întrebat de un fundaș dreapta bun. El m-a recomandat pe mine și așa s-a făcut transferul. Eu între timp devenisem mai mult mijlocaș dreapta, că Chelsea tocmai de aceea m-a luat. Londonezii jucau un 5-3-2, cu trei fundași centrali și cu extreme false.
Ați avut vreo altă ofertă importantă în această perioadă? M-a vrut Ajax în ’98! La vremea respectivă îmi părea rău, dar acum sunt fericit că am rămas. Mi-am luat și cetățenia engleză între timp, am mai avut doi ani glorioși la Chelsea și s-a legat o relație între mine și fanii clubului.
„Mulți puști habar n-au ce am făcut eu la Steaua”
Cum vă simțiți când mergeți în Anglia? Trebuie să vii acolo ca să înțelegi. Dacă îți povestesc, o să spună lumea că exagerez. Dar de câte ori m-am întors a fost incredibil, nu mă așteptam. Mă obligă practic să vin în pauza meciului să fac un tur de stadion. Le-am zis că nu o să mai fac asta! Mi s-a făcut pielea ca de găină de fiecare dată și mi-e greu. Mai bine stau liniștit în tribună…
La Steaua nu țin minte să vă fi chemat suporterii să faceți turul stadionului… Nu, acolo mă înjură mai mult! Nu toți, dar mulți dintre ei mă înjură pentru treaba aia cu Rapid. Ei spun că am trădat echipa, nu înțeleg că eu sunt un profesionist și dau totul la echipa la care lucrez. Nu contează că sunt stelist, eu dacă mâine sunt la o echipă din România dau totul acolo!
Aveți emoții pentru Chelsea când urmăriți meciurile la TV sau pe stadion? Cum să nu! Steaua a fost echipa la care am crescut, chiar dacă mulți puști habar n-au ce am făcut eu la clubul ăsta. Am crescut în Ghencea, am ajuns căpitanul echipei, am jucat o finală de Cupa Campionilor și unii mă înjură că am fost la altă echipă. E greu… Dar revenind la Chelsea, acolo am avut cea mai bună perioadă a carierei și e normal să am emoții și când stau în fața televizorului și mă uit la meciurile lor.
Cum v-ați împăcat cu gândul retragerii? Nici azi nu m-aș fi lăsat, dacă era după mine. Dar atunci, pe final, începusem să am probleme din ce în ce mai mari cu spatele și asta a fost. Oricum, am știut din start că trebuie să fac ceva să rămân lângă iarbă. Uite, aici Popescu era diferit de mine. El se vedea la costum, într-un birou. Eu nu suport costumele, mie îmi place treningul și să fiu toată ziua pe terenul de fotbal!
SUPERLATIVELE PROSPORT
Antrenorul anului
1. Dan Petrescu 45.94% 2. Liviu Ciobotariu 13.37% 3. Mircea Lucescu 7.62% 4. Petre Grigoraș 7.40% 5. Dan Podeanu 6.09% 6. Dorinel Munteanu 5.37% 7. Cosmin Olăroiu 4.95% 8. Radu Voina 3.75% 9. Ladislau Bölöni 3.3.4% 10. Cristi Pustai 2.19%
Sportivul anului
1. Lucian Bute 62.63% 2. Ana-Maria Brânză 13.14% 3. Marius Tincu 7.16% 4. Daniela Dodean 6.25% 5. Horia Tecău 4.46% 6. Simona Alexandru 1.61% 7. Elizabeta Samara 1.33% 8. Loredana Dinu 1.23% 9. Monica Niculescu 1.12% 10. Anca Măroiu 1.07%
Cel mai bun român din Liga 1
1. Lucian Sânmărtean 26.74% 2. Gabriel Torje 21.48% 3. C. Tătărușanu 19.04% 4. C. Tănase 8.07% 5. I. Dănciulescu 7.18% 6. Daniel Pancu 6.16% 7. Marius Niculae 3.54% 8. Liviu Antal 3.15% 9. Ovidiu Herea 2.46% 10. G. Mureșan 2.17%
Cel mai bun străin din Liga 1
1. Wesley Lopes 49, 04% 2. Pablo Brandan 17.98% 3. Novak Martinovic 8.21% 4. Adailton 7.61% 5. Marcos Antonio 7.53% 6. Ricardo Cadu 3.30% 7. Vladimir Bozovic 2.37% 8. Weldon Andrade 1.90% 9. Rui Duarte 1.12% 10. Amadou Sougou 0.94%
Cel mai bun fotbalist din Liga a II-a
1. Dorin Goga 47.27% 2. Alexandru Curtean 10.52% 3. Daniel Oprița 10.32% 4. Laszlo Sepsi 9.04% 5. Vlad Rusu 5.79% 6. Rover Cârstea 5.54% 7. Cristian Cristea 3.14% 8. Cristinel Gafița 3.10% 9. Daniel Florea 3.04% 10. Sorin Chițu 2.25%
Premiul pentru întreaga activitate
1. Ivan Patzaichin 20.06% 2. Emerich Ienei 17.12% 3. Cornel Dinu 13.38% 4. Ilie Năstase 11.80 5. Gabriela Szabo 11.53% 6. Helmut Duckadam 8.35% 7. Constantina Diță 5.31% 8. Elisabeta Lipă 4.73% 9. Anghel Iordănescu 4.20% 10. Ion Țiriac 3.53%
Stranierul anului
1. Cristian Săpunaru 23.22% 2. Gabriel Torje 22.29% 3. Radu Ștefan 17.75% 4. Mirel Rădoi 16.28% 5. Dorin Goian 7.52% 6. Cristian Chivu 4.06% 7. Costin Lazăr 3.74% 8. Răzvan Raț 2.00% 9. Gigel Bucur 1.91% 10. Dacian Varga 1.23%
Cel mai bun fotbalist din lume
1. Lionel Messi 50.10% 2. Cristiano Ronaldo 34.86% 3. Xavi Hernandez 6.16% 4. Iker Casillas 2.32% 5. Wayne Rooney 1.41% 6. Andres Iniesta 1.99% 7. Sergio Aguero 0.94% 8. Radamel Falcao 0.91% 9. Cesc Fabregas 0.70% 10. Wesley Sneijder 0.61%
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER