14 Dec. 2008
Este cel mai important meci al sezonului. Este partida în care nu contează numai cele trei puncte, pentru că e vorba de onoare, istorie și mândrie.
Indiferent de situația loturilor, de accidentări, de forma de moment sau de tehnicienii care se află pe bancă, „El Clasico" rămâne meciul care este urmărit cu sufletul la gură de zeci de milioane de telespectatori. Pe stadionul „Camp Nou" din Barcelona nu aveai loc să arunci aseară un ac. Era plin, iar publicul aștepta un nou spectacol, o nouă piesă pusă în scenă de cei 22 de actori. Catalanii căutau revanșa după ce sezonul trecut pierduseră ambele meciuri cu Realul și mai fuseseră obligați să și aplaude campioana, conform unui ritual vechi din Spania. „Galacticii", decimați de accidentări și de probleme, așteptau și ei să își revină la forma de altădată. Ce moment și-au ales! Aflat la momentul debutului ca antrenor într-un „El Clasico", Guardiola, tehnicianul Barcei, care nu pierduse niciodată o partidă contra Realului pe teren propriu ca jucător, a pregătit meciul cu minuțiozitate, urmărind casete ale Sevillei sau ale lui Tottenham de pe vremea când erau pregătite de Juande Ramos, omul care a schimbat sistemul de joc al Realului din 4-3-3 în 4-4-2. Și a început...