26 Feb. 2009
Ilie Dumitrescu, omul care a marcat un gol asemănător Argentinei în 1994, a încercat o explicație pentru magistrala execuție a brazilianului lui Olympique Lyon
Ne așteptam la Juninho, pentru că știam de ce îi e în stare glezna. Ne așteptam și, totuși, la vederea golului am rămas cu gura căscată. Să revedem faza cu ochii minții: brazilianul își așază mingea undeva în partea stângă, după un ritual de rugbyst, face fix trei pași, după care lovește în stilul său inconfundabil. Balonul ia boltă, îl păcălește pe Valdes, care spera să respingă, și, deodată, ia o traiectorie ciudată, ducându-se în interiorul plasei laterale. In-cre-di-bil!!! La reluare, Juninho parcă urmărește cu privirea mingea, așezând-o acolo unde și-a propus. Execuție perfectă, marcă înregistrată. Cel mai pur exemplar de „folha seca".
„Biomecanică perfectă!"
După ce ne-am revenit, gândul ne-a dus clar la golul lui Ilie Dumitrescu, de la Mondialul din 1994. Execuția seamănă foarte bine, locul este un pic altul, dar frumusețea rămâne. Invitat să facă un arc peste timp, fostul internațional a fost modest la început: „Nu mă comparați pe mine cu Juninho, e prea mult! E diferență mare! Mie, ca și multor alți jucători din fotbalul mondial ne ieșeau 20 la sută dintre execuții. La Juninho procentajul este de 90 la sută! A ajuns la nivelul maxim!". Încercăm să aflăm care e secretul. „99 la sută muncă, 1 la sută inspirație, geniu", sună explicația pe scurt. Apoi, vine cea pe larg: „Este vorba despre biomecanica lovirii m