13 Nov. 2009
Marius Lăcătuș își aduce aminte cu nostalgie de fabuloasa lui carieră de fotbalist. "Fiara" se consideră norocos că a apucat să joace fotbal "de foame", și nu cu "bufet suedez", așa cum se face acum. Pentru că, spune el, ambiția e mai mare când joci pe stomacul gol. Tehnicianul Vasluiului critică fițele jucătorilor din ziua de azi, care se întrec în tatuaje și gesturi fără vreo legătură cu jocul de fotbal. Și tenișii de Drăgășani au rămas în memoria câștigătorului Cupei Campionilor cu Steaua, echivalentul "ghetelor Cristiano Ronaldo" din zilele noastre
„Sunt un norocos, pentru că am jucat și fotbal pentru performanță, și pentru bani după Revoluție, dar cred că era mult mai puternic cel dinainte. Fotbalul de performanță e ori de foame, ori de ambiție. Când văd acum cum se servește la mese bufet suedez, cu nu știu câte feluri de pește, paste, pui, cu legume sub nu știu ce presiune, mi-aduc aminte de friptura din vremea când câștigam Cupa Campionilor. Era neagră, abia dezlipită de pe plită, în sala de mese era un fum de-abia ne vedeam, dar când ieșeam pe teren...M-apucă dracii acum când văd cum intră fotbaliștii pe teren, smulgând câteva fire de iarbă, pupând tatuaje sau ridicând degete spre cer și joacă precum cizmele. Sau când îi aud că trebuie neapărat să-și ia 'ghete Cristiano Ronaldo', că alea joacă singure. Eu am făcut ani de zile antrenamente cu teniși de Dragașani, care se gaureau în tălpi, iar iarna intra zăpadă, se făceau dopuri de gheață, de ziceai că-s cele mai ale