Să i-o spui lu’ Mutu**
05 Ian. 2010
Astăzi m-am sculat cu noaptea-n cap, fată. Și-am căzut direct pe gânduri. Nu pot să apar în Dorobanți înainte de prânz. Ar fi o nenorocire: mi-aș plăti singură nota și mi s-ar prăbuși cota de piață ca sânii lui Britney Spears...
Știi ce n-am să înțeleg niciodată? De ce naționala de fotbal are doar unsprezece jucători. Dintre care nouă mereu însurați. Pe teren e loc ca la balamuc și - puțin patriotism! - e vorba, totuși, de echipa reprezentativă. Nu poți ieși în lume doar cu unsprezece. Te compromiți ca țară. Dac-ar fi 49, ai avea de unde să extragi. Măcar șase ar fi cu noroc. Sigur, mai sunt și rezervele. Da'' e penibil, fată, să ieși la cafea cu o rezervă.
M-am săturat de Drept... Profu'' de Civil și-a schimbat cursul - îl știi pe ăla cu coperți, cu puțin mov - nu se mai asortează cu nimic, nu mai are niciun haz. Anul ăsta vreau să mă înscriu la Ecologică. E mai kinky. E cu „eco". Până și logica e cu „eco" în ziua de azi...
I-am trimis un SMS lui Mutu, de Crăciun (l-am luat de pe „vulpita.i3.ro", că-s mai elevate). „O briză, un val, o adiere, un nor... un sărut magnific, o atingere, o mângâiere; toate se numesc iubire! Emoția este prezentă, tu ești departe, iar eu te visez!" Nu mi-a răspuns.
De Revelion a fost nașpa rău! M-am dus în Bamboo cu... nici nu-i mai dau numele, că nu se merită. Ă‚la brun