„Al meu e Rădoi”**, „Al meu e Niculae”
12 Apr. 2010
Duminică dimineață, ora 10:45, tramvaiul 41. Oameni în vârstă cu fularele Stelei la gât: vorbesc în șoaptă, dar emoția li se citește pe față. Nu, nu sunt membri ai Peluzei Nord sau Sud, ci doar părinți. Ai căror copii tocmai se pregătesc să intre în „El Clasico" de România. Steaua - Dinamo, la juniori A și B, naște oriunde emoții, pasiuni, orgolii.
Orgoliu de părinte
11:45, terenul 4 din Complexul Ghencea. Părinții din 41 dau nas în nas cu tații dinamoviștilor, iar tachinările încep fără prea mari menajamente. „Îi batem sigur nea Vali, ăsta micu'' al meu nu a dormit toată noaptea. De o săptâmână se gândește doar la meciul cu Dinamo. Se visează Mirel Rădoi", se aude dintr-o parte a micuței tribune în direcția lui Valeriu Argăseală. Președintele Stelei tocmai apăruse alături de Stoichiță și de Țiți Dumitriu. Nu apucă să răspundă, pentru că vine răspunsul din „Ștefan cel Mare": „Stai, dom''le, liniștit. Stai să-mi vezi băiatul. E atacant. E genul lui Marius Niculae. De unde ești tu sigur că ne bateți? Stai calm".
Joc din plăcere
Jos, pe gazonul artificial, puștii în roșu și albastru fac ultimele mișcări de încălzire, aruncând priviri iscoditoare către „câini". Nimic rău, nimic anormal, doar o rivalitate clasică, așa cum se întâmplă în fața blocului. Se joacă din plăcere. Meciul însă îi fură pe copii. Mai întâi, grupele născute în 1991 și 1992, acolo unde Steaua nu a avut ce să discute cu adversarii. Câteva intrări la limită, apărători trosnite, dar nimic grav. Scorul final spune