Bilă albă pentru sportul care te face să depăşeşti orice pasă neagră

22 mar 2014 1103 afişări Comentează şi tu Sportbiz
Bilă albă pentru sportul care te face să depăşeşti orice pasă neagră Ovidiu Cristea, multiplu campion naţional: „Ca un paradox, în biliard, ca să fii complet, trebuie de fapt să etalezi un joc cât mai simplu şi curat, fără prea multe artificii tehnice şi fără a deranja poziţia celorlalte bile de pe masă“

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marţi, împreună cu Ziarul Financiar.

  • ProSport vă spune prin vocea autorizată a lui Ovidiu Cristea, multiplu campion naţional, cum a cunoscut biliardul o dezvoltare impresionantă în România.

„Biliardul îţi dezvoltă inteligenţa. De ce? Pentru că este un sport complex, unul în care apar foarte multe variabile, în care poziţiile nu sunt tot timpul aceleaşi, iar tu trebuie să te adaptezi la orice situaţie, să alegi cea mai bună variantă. Şi asta în doar câteva secunde“. Declaraţia îi aparţine lui Ovidiu Cristea (30 de ani), multiplu campion naţional la sportul care a cunoscut o dezvoltare impresionantă în România ultimilor ani.
În prezent nu mai surprinde pe nimeni aglomeraţia din sălile care pun la dispoziţie o masă de billiard, iar sunetul bilelor care intră sau nu în buzunarul potrivit s-a transformat, în timp, în unul familiar chiar şi pentru aceia care nu sunt împătimiţi ai tacului. Apărut în perioada interbelică, atunci când o mare parte dintre cafenelele bucureştene aveau câte o masă de carambol, biliardul a avut un început lent în România: „O masă de pool exista la Hotel Dorobanţi, dar nu era profesională, doar comercială. Funcţiona pe valută, deci jucai ilegal acolo. Dădeai un dolar, primeai o fisă“, dă timpul înapoi Valerian Atomulesei, preşedintele clubului Atomic.
În 1997, atunci când a fost înfiinţată Federaţia Română de Biliard, doar şase cluburi au fost afiliate şi au participat la primul campionat naţional: Atomic, Texas, Black Wolf, After Dark, Sereno şi Champion. 17 ani mai târziu, numărul cluburilor afiliate s-a triplat. Primul campion naţional la biliard a fost Mihai Braga, legitimat la Texas.

Sport scump, practicat de studenţi
Un sportiv are nevoie de minimum trei tacuri profesionale: unul de spart, altul de jump şi un al treilea de joc. „Un tac de spart bun costă 600 de dolari, dar poţi să îţi cumperi unul decent şi cu 100. Tacul de joc este cel mai costisitor dintre toate, ajunge şi la 10.000 de dolari. Husa costă 200 de euro“, spune Ovidiu Cristea. La polul opus, costumul devine cea mai ieftină componentă a echipamentului unui sportiv: 50 de euro.
Deşi scump, biliardul e practicat în România de elevi şi studenţi, majoritari în cluburile afiliate: „Cel mai tânăr om pe care l-am învăţat biliard avea 14 ani. La primul lui campionat naţional serios... m-a bătut şi pe mine, şi pe un alt prieten care se pricepe la acest sport“, rememorează Ovidiu.
La serviciile lui apelează lunar zeci de persoane: „Informaţiile pe care le-am dobândit în 17 ani de când practic acest sport, pot să le gestionez în 12 şedinţe“, răspunde sigur pe el multiplul campion. Un studiu recent a demonstrat faptul că biliardul disciplinează şi dezvoltă personalitatea celor care îl practică. Un exemplu în acest sens este Alexandru Chiappella. La 73 de ani, după o intervenţie pe cord, trei bypass-uri şi un început de Parkinson, acesta a început să joace biliard: „E pastila cea mai bună împotriva bolii“, recunoaşte venerabilul sportiv.

În şcolile din Ucraina există oră de biliard
Dacă în urmă cu şase ani, sponsorii erau consideraţi a fi o specie rară în biliard, lucrurile s-au schimbat radical în ultimul timp: „Am fost nevoit să renunţ şase luni. Nu mai erau turnee, nu mai existau premii care să îţi acopere măcar costurile de dinaintea respectivei competiţii. Acum e bine. În Bucureşti găseşti unele dintre cele mai bune condiţii. Te poţi antrena, lunar sunt în jur de patru turnee. Tragi linie la final şi eşti mulţumit“, spune Ovidiu Cristea. Surprinde faptul că în Europa, cea mai dezvoltată ţară din punctul de vedere al acestui sport este Polonia, care în urmă cu doi ani avea peste 5.000 de practicanţi. Ucraina nu s-a lăsat mai prejos, în programa şcolară a celor mici fiind inclusă şi ora de biliard. Când România nu avea încă Federaţie, ucrainienii l-au angajat în şcolile din Kiev pe Jorgen Sandman, instructor suedez popular la începutul anilor ’90. Timp de doi ani, el a predat sportul cu tac celor mici, dar şi celor mai mari dintre ei, lăsând în urma sa o cultură fantastică a biliardului, dar şi foarte mulţi instructori care astăzi predau acest sport în toată Ucraina.

Abecedarul biliardului
Unui începător îi este recomandat să facă primii paşi cu carambolul. Jucat pe o masă fără găuri, acest stil reprezintă abecedarul biliardului. Pe masa de caromb se învaţă loviturile cu efect şi cele cu mai multe mante. Tactica unui joc de biliard stă în loviturile cu efect şi în cele de siguranţă. Pe lângă carambol, biliardul mai posedă încă trei stiluri: bila 8, bila 9 şi snooker. „Recomandarea mea este ca un jucător să nu lase niciodată bila albă pe aceeaşi traiectorie imaginară către buzunar cu bila-obiect. Situaţia excepţie este la ultima bilă, care trebuie să fie cât mai simplă“, este sfatul lui Ovidiu Cristea pentru începători. Şi singurul pe care este dispus să îl ofere în afara cursurilor pe care acesta le predă: „Ca un paradox, în biliard, ca să fii complet, trebuie de fapt să etalezi un joc cât mai simplu şi curat, fără prea multe artificii tehnice şi fără a deranja poziţia celorlalte bile de pe masă“, mai completează Ovidiu, care în 1999, la doar  16 ani, devenea campion naţional.

"Tac de 2.000 de euro rupt şi lăsat pe un şifonier"
„Am norocul de a avea destul de mulţi sponsori, astfel că beneficiez de echipament de la ei. Amuzant mi se pare faptul că cel mai scump tac al meu, de 2.000 de euro, este rupt şi pus undeva pe un şifonier în casă“, spune Ovidiu. Tacurile de calitate sunt făcute din două părţi şi dintr-un lemn destul de tare, de obicei arţar pentru biliard şi frasin pentru cele de snooker. Totuşi, acestea se uzează destul de repede, motiv pentru care este greu pentru un sportiv care participă constant la turnee să se autofinanţeze. Un alt element important în biliard este creta, folosită deseori pentru vârful tacului, pentru a-i creşte fricţiunea când tacul loveşte bila albă.
Fricţiunea sporită face ca bila să se învârte mai mult şi reduce riscul de a greşi lovitura: „Este important să aparţii de Federaţie ca sportiv. Ea acordă titlurile naţionale, fără de care nu am putea participa la Campionate Europene şi astfel nu am putea să obţinem sponsorizări. Fără un sponsor, e greu să te descurci de la un anumit nivel în sus“, continuă Ovidiu Cristea.
Istoricii spun că biliardul a evoluat treptat, ca formă de joc în interiorul casei, datorită dorinţei jucătorilor de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut în orice anotimp. Astfel se explică şi culoarea verde a postavului cu care este acoperită masa contemporană de biliard, aceasta fiind un mod de a imita culoarea peluzei pe cae se practica în trecut acest joc. Cea mai veche dovadă a unei mese de biliard datează din anul 1470, fiind descoperită în inventarul Regelui Ludovic al XI-lea.

Biliardul şi automatismele lui
Rar este văzută izbucnirea unui sportiv în timpul unui joc de biliard. Acest lucru nu este întâmplător. Orele de antrenament, pregătirea psihică de dinaintea unui turneu şi calmul de care ai nevoie pentru a te adapta la orice situaţie au transformat biliardul într-un sport care nu doar că aduce profit lunar, ci şi schimbă oameni: „Eram un puşti credul înainte să mă dedic în totalitate lui. Credeam că scopul  meu în viaţă este să intru la o facultate, să adun cât mai multe diplome. E reţeta succesului oferită de părinţi. Unii care normal că nu au fost de acord cu ceea ce fac acum, dar în timp s-au obişnuit cu ideea. Mai ales că au văzut cât de mult m-am liniştit şi cum m-a schimbat în bine biliardul“, completează Ovidiu. Toate aceste motive au dus la o creştere a numărului de practicanţi ai acestui sport. Începători sau avansaţi, oameni de toate vârstele preferă să se relaxeze „la o bilă“ după încheierea orelor de muncă sau a celor de la facultate ori şcoală: „Te disciplinează şi te relaxează“, conchide şi Ovidiu Cristea.

  • În 2013, campion naţional la biliard a fost Ioan Ladanyi (Lugoj), cu 950 de puncte. Locurile următoare au fost ocupate de Braga Robert Mihai şi Ciachir Arhire George, ambii din Bucureşti

În Statele Unite, jocul de biliard a ajuns abia în secolul al XIX-lea. Aici a primit denumirea, cu conotaţie negativă, de „pool“, din cauza faptului că era practicat în camerele de jocuri de noroc şi de pariuri, în limba engleză „poolrooms“.


De la piatră, la nitrat de celuloză
De la apariţia biliardului, bilele au avut şi ele parte de modificări evidente. La început erau confecţionate din piatră, apoi din lemn şi în cele din urmă din fildeş. Acestea făceau parte din setul de joc aparţinând aristocraţilor, în timp ce bilele de lemn rămăseseră încă o opţiune viabilă pentru oamenii de rând. La începutul secolului XX, John Weslex Hyatt a creat primul plastic industrial, nitratul de celuloză, acesta devenind principalul material utilizat pentru confecţionarea bilelelor de biliard.
Federaţia Română de Biliard are 20 de cluburi afiliate în toată ţara, majoritare fiind cele din Bucureşti. La primul turneu naţional, organizat în 1997, au participat doar şase cluburi: Atomic, Texas, Black Wolf, After Dark, Sereno şi Champion


Cele mai cunoscute locuri în care poţi juca biliard în Bucureşti
Acum câţiva ani exista un club de biliard la aproape orice colţ de stradă. Între timp lucrurile s-au schimbat, iar în locul lor au apărut farmacii, case de schimb valutar, sucursale de bănci sau magazine de haine. Printre recomandările cunoscătorilor de biliard în privinţa locurilor unde merită să mergem în timpul liber pentru un joc, în Capitală, se numără cele 6 locuri de mai jos:

Clubul Texas (Regie, Splaiul Independenţei 290)
Sunt 28 de mese de biliard şi una de snooker. Preţurile sunt între 10-18 lei pentru biliard şi 16-21 de lei pentru snooker, în funcţie de zi şi de oră

IDM Club (Semănătoarea, Splaiul Independenţei 39B)
Sunt 58 de mese de biliard. O oră costă între 8 – 25 de lei, dar jucătorii frecvenţi îşi pot face un card de membru, care costă 80 de lei pe an şi oferă reduceri de 5 lei pe oră

King’s Club (Iulia Maniu, 8A)
Are 21 de mese, două saloane VIP cu mese de joc şi circuit. Şi aici există facilităţi pentru membri. Clienţii ocazionali trebuie să scoată între 9 şi 22 de lei pentru biliard şi între 12 şi 27 de lei pentru snooker, în timp ce pentru membri tarifele scad

London Club (Piaţa Romană, George Enescu 36-42)
Clubul pune la dispoziţia clienţilor 17 mese de biliard şi doua de snooker. Pentru cei care doresc o atmosferă de intimidate, London pune la dispoziţie o masă de snooker situată într-un salon izolat de restul clubului. Clienţii plătesc între 15 şi 26 de lei pentru biliard. O oră de snooker costă între 23 şi 32 de lei

Oxygen Club (Piaţa Sudului, Sun Plaza)
Clienţii acestui club plătesc între 8 şi 25 de lei pentru o oră de biliard, în timp ce aceia care au card de fidelitate scot din buzunar între 8 şi 20 de lei, în funcţie de oră şi de zi

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.