Adrian Socaciu (29 de ani) este președintele Student Sport, o asociație care se ocupă cu dezvoltarea sportului universitar. El a propus săptămâna trecută, în cadrul Consiliului Național al Rectorilor din România, unde a fost invitat, proiectul de dezvoltare a sistemului sportiv universitar, proiect abrobat de cei 70 de rectori prezenți.
Sportul universitar este foarte apreciat și susținut în țările dezvoltate, mai ales în SUA. La noi de ce nu a prins până acum? Sportul universitar în România nu există în mod organizat. Din păcate, din 1990 până astăzi nu a existat nicio strategie și nicio viziune a sportului românesc în care să fie integrat sportul universitar, deși, culmea, legea sportului din 2000 dădea totuși startul și pașii de urmat ai dezvoltării sportului universitar. Federația Sportului Școlar și Universitar este o direcție a Ministerului Educației ce are ca scop asigurarea cadrului necesar dezvoltării continue, organizării și funcționării performante a sportului școlar și universitar la nivelul tuturor elementelor sale de structură și infrastructură. Dacă vorbim din punct de vedere practic, astăzi avem 28 sau 29 de cluburi sportive universitare la care sunt legitimați aproximativ 5000 de studenți dintre cei 500.000 de studenți din România. Mă întreb de ce se numește FSSU, fiind doar o direcție în Ministerul Educației, iar directorul este numit în urma unui concurs organizat de minister, când știm că toate federațiile își aleg un președinte.
Ministerul Educației poate face ceva pentru sportul universitar? Și de ce nu a făcut nimic până acum? Direcția care are numele de Federația Sportului Școlar și Universitar se ocupă de sportul școlar și universitar ca și coordonare, conform legii sportului. Nu Ministerul Educației este cel care se ocupă de sportul universitar, ci Ministerul Tineretului și Sportului, prin legea sportului emisă în anul 2000. Cele două ministere trebuie să colaboreze, însă FSSU coordonează, iar MTS conduce sportul românesc, implicit sportul universitar. Deși apare și aici problematica nereglementării legii sportului de către MTS în sprijinul sportului universitar. De aceea, după ce propunerile noastre nu au fost integrate în modificarea și completarea legii sportului de către MTS, venim astăzi cu propunerea de înființare a Uniunii Asociațiilor Sportului Universitar, care să aibe în componență Asociațiile Sportive Universitare și astfel sistemul să se poată dezvolta printr-un management profesionist, în care să fie implicate universitățile, mediul privat, mass media și sportivii de performanță ai României.
Plan competițional pentru sportul universitar
Ai participat săptămâna trecută, ca invitat, la Consiliul Național al Rectorilor, la Târgu Mureș, unde ai expus proiectul de dezvoltare a sistemului sportiv universitar. Am înțeles că 70 de universități din toată țara au decis să susțină și să se implice în acest proiect. Cum a fost și ce va fi în continuare? Am participat la invitația domnului Sorin Câmpeanu, președinte al Consiliului Național al Rectorilor, unde am prezentat viziunea Student Sport de dezvoltare a acestui sistem. În urma prezentării conceptului, reprezentanții celor 70 de universități au spus că sunt interesați de propunerea noastră și doresc să se implice alături de noi în această viziune strategică de dezvoltare a sportului universitar. Primul pas a fost făcut prin adoptarea în rezoluția CNR a faptului că universitățile doresc și se implică în dezvoltarea sportului universitar. Am fost plăcut surprins de feedback-ul pozitiv și că niciunul dintre reprezentanții celor 70 de universități nu a răspuns negativ sau să se exprime cu îndoială impotriva propunerii Asociației Student Sport. În perioada următoare, împreună cu acestea, vom pune la punct un plan competițional și un mod de organizare, apoi îl vom prezenta pentru susținere și demarare.
Vom avea campionate tari la nivel universitar? Vor veni sponsori importanți pentru modernizarea bazelor sportive? Primul pas este să punem la punct cadrul de organizare al unui sistem de desfășurare a sportului universitar prin Uniunea Asociațiilor Sportului Universitar, apoi să avem competiții sportive universitare de calitate. Dacă le oferim șansa tinerilor să se înscrie la o universitate pentru programul sportiv al acesteia, apoi ca studenți să se manifeste prin competițiile sportive organizate, atunci cu siguranță sponsorii vor veni alături, fiindcă va exista viziune, strategie, un plan realizabil, coroborat cu resursa umană adecvată și, nu în ultimul rând, crearea de burse universitare pentru aceștia prin sport. Am purtat discuții cu mai multe multinaționale, care așteaptă de ceva vreme un astfel de sistem și mai ales implicarea prin sponsorizare. De aceea, trebuie să avem încredere în punerea la aceeași masă a Asociațiilor Sportive Universitare, prin înființarea Uniunii Asociațiilor Sportului Universitar, astfel ca viitorul sportului universitar să fie decis de cei care se implică prin muncă și pasiune, nu dintr-un birou aflat într-o o clădire a unui minister, fără să cunoască problemele cu care se confruntă universitățile.
Burse universitare pentru programele sportive
Ok, dezvoltăm sportul universitar, dar ce facem cu cel școlar? Student Sport este o asociație axată pe sportul universitar. Cu siguranță, cunoaștem importanța sportului școlar, ca factor determinant al sportului universitar și, la un moment dat, ne vom implica prin crearea burselor universitare pentru programele sportive la nivelul universităților pentru tinerii ieșiți de pe băncile liceelor. Acestea trebuie să se constituie în Federația Sportului Școlar, care să aducă la discuții, de asemenea, asociațiile sportive școlare și mai ales să obțină sprijinul mediului privat în organizarea competițiilor sportive la acest nivel. La această dată, există o implicare a mediul privat în sportul școlar, din câte cunoaștem, însă doar pentru anumite ramuri sportive, cum ar fi spre exemplu protocolul semnat de COSR cu Ministerul Educației privind Olimpiada Gimnaziilor.
Cu sportul de masă ce facem? Sportul școlar și sportul universitar fac parte din sportul de masă, dar aici există mult mai multe alte activități, cum ar fi sportul pentru persoane cu dizabilități, sportul militar și așa mai departe, fiecare cu activitățile sportive organizate. Sportul de masă trebuie reglementat de Ministerul Tineretului și Sportului în totalitatea sa, ca apoi să putem vorbi despre ce facem cu acesta. Din câte cunoaștem, fiindcă am colaborat destul de bine, există direcțiile județene pentru sport și tineret sau a municipiului București, care se ocupă din partea MTS de sprijin și dezvoltare a sportului de masă, însă la fel ca și direcția din cadrul Ministerului Educației, sunt sub-bugetate și nu pot să facă față cerințelor actuale ale organizatorilor sau ale prevederilor legale impuse în organizare.
Viață activă = sănătate fizică și mentală a populației, reducerea mortalității
Care este viziunea din perspectiva ta? Crearea unei culturi pentru o viață activă, la nivel național, poate răspunde unor necesități de transformare a României, astfel încât să creeze bazele unor modificări atitudinale, pentru dezvoltare durabilă pe termen mediu și lung. Creșterea activității fizice la nivel individual poate contribui la modificarea semnificativă în bine a sănătății fizice și mentale a populației, la reducerea mortalității, la creșterea capacității de muncă și la creșterea speranței de viață. Ea poate micșora cheltuielile pentru asigurarea sănătății, reorientând fondurile spre tratarea cazurilor grave, cu metode de ultimă oră, și poate diminua cheltiuielile pentru serviciile de asistență socială. Utilizarea pe scară largă a mersului cu bicicleta sau a mersului pe jos poate reduce costurile de transport atât la nivel individual, cât și local și poate aduce importante benficii în păstrarea calității mediului. Alte beneficii potențiale legate de activitatea fizică includ obținerea de abilități sociale ca leadership-ul, cooperarea și lucrul în echipă, o eficiență crescută de acțiune, o micșorare a utilizării drogurilor și o diminuare a activităților antisociale.
Propunere ca sportul/educația fizică sp fie discutate în CSAT!
Există o strategie la nivel național în acest sens? Nu își dă nimeni seama, președinte, premier, parlamentari, miniștri că este o chestiune extrem de importantă să avem un popor sănătos, care să facă sport? A fost propusă de către MTS spre dezbatere în data de 22.09.2016, la sediul COSR, o strategie, însă cel mai important lucru este faptul că, în cadrul dezbaterii, domnul Pierre de Hilerin a ridicat problema ca sportul/educația fizică să fie discutate la nivelul CSAT ca problematică a siguranței naționale, iar eu am propus realizarea unei comisii interministeriale care să lucreze la o strategie și la o lege, pentru a putea să avem un plan pe termen mediu și lung, adică pentru următorii 5-10-15-20 de ani. Avem o lege care nu funcționează la parametri maximi și care nu este aplicabilă integral, iar cei enumerați în întrebarea ta știu asta. De aceea se solicită de ani de zile modificarea legii sportului, însă fără succes, din cauza neînțelegerii dintre MTS, ca reprezentant al guvernului, și cei cărora li se va adresa această lege, precum și a schimbărilor succesive ale MTS, când în ANS, când în ANST, și așa mai departe. Aceste schimbări dese au determinat o întârziere involuntară. În plus, fiecare conducător al sportului românesc nu a continuat munca celui de dinaintea lui, ci a dorit să modifice total ideile de dezvoltare a sportului românesc și să înceapă de la zero. Toate astea ne-au costat ca societate și mai ales ca rezultate în competițiile internaționale și la Jocurile Olimpice, după cum bine știți.
Ce ar trebui făcut cât mai repede? Conștientizarea la nivel organizațional și individual asupra efectelor benefice ale unei vieți active. Crearea unei culturi pentru o viață activă pornind de la nivel local. Asigurarea, prin efort local și central, a condițiilor de practicare a unor diversificate forme de mișcare pentru o viață activă. Crearea unui sistem de practicare a sporturilor, prin competiții la nivel local, județean și regional. Asigurarea formării de cadre competente pentru un sport autofinanțat în cât mai mare măsură (marketing, branding, comunicare) și a unei viziuni în care finanțarea sportului, la toate nivelurile, să nu mai fie așteptată integral de la bugetul de stat. Atragerea, prin mijloace stimulative, a marilor contribuabili la bugetul de stat pentru contribuția la dezvoltarea sporturilor la toate nivelurile sale. Asigurarea unor modificări legislative care să asigure sportivilor de performanță parcurgerea integrală a programelor școlare, fie prin organizarea unor cicluri de învățământ (primar, gimnazial, liceal sau academic) pe o durață mai mare, dar cu prezență la toate orele și cu exigență normală, fie, în aceleși condiții de exigență, asigurarea unui sistem de e-learning, cu o acrivitate prezențială la cel puțin 20% din conținutul programei. Finanțarea federațiilor, funcție de numărul de practicanți verificabili și a cotei de cofinanțare a propriei activității (se stimulează astfel atragerea de fonduri extrabugetare și atragerea de practicanți, ca și a contribuției cluburilor la finanțarea federațiilor, și nu invers, cum se practică astăzi).
Cine să susțină sportul la aceste nivele? Sportul competițional la acesdte nivele trebuie susținut de la bugetele locale și de la participanți, astfel încât să stimuleze apartenența la comunitate și prin promovarea la competiții cu extindere geografică mai mare să asigure și o mai ridicată conexiune a sportivilor cu comunitățile în care trăiesc. Până la nivelul de campionat național, pregătirea și asigurarea participării trebuie să revină comunității reprezentate, și nu bugetului central, care va avea rolul susținerii reprezentării internaționale.
Cum putem schimba obiceiul oamenilor de a sta la televizor, în loc de a face mișcare? Prin punerea la punct a infrastructurii sportive existente privind condițiile oferite pentru mișcare și printr-un regulament mult mai permisiv privind accesul cetățeanului ca principal investitor, fiindcă aceste baze sportive sunt majoritar ale statului român și administrate de acesta. Atragerea acestora prin crearea de condiții adecvate pentru mișcare, cum sunt de exemplu în parcuri la această oră, și mai ales prin informarea continuă a acestora prin intermediul media sau în școli, licee și universități cu privire la posibilitățile oferite pentru mișcare. Crearea de programe destinate cetățeanului și derulate prin asociațiile sportive, programe în funcție de vârstă, prin care acesta să aibă posibilitatea de a alege mișcarea în detrimentului statului în casă, la calculator sau televizor. Această schimbare se va face în timp, cu răbdare și cu insistență.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER