Tatăl lui Helmuth Duckadam a murit! Oficialul FCSB este în doliu: „Din păcate, de acum nu am să-l mai pot ține în brațe, dar va rămâne in mintea și sufletul meu”

Tatăl lui Helmuth Duckadam a murit! Oficialul FCSB este în doliu: "Din păcate, de acum nu am să-l mai pot ține în brațe, dar va rămâne in mintea și sufletul meu"

Președintele de imagine al FCSB, Helmuth Duckadam, e în doliu. Tatăl său, Vasile Petre, a decedat ieri, iar oficialul vicecampioanei a postat un mesaj dureros pe pagina sa de facebook:

Am asteptat-o… dar nu am vrut sa vina. A venit acum vestea ca s-a stins VASILE PETRE, TATA, care m-a crescut si barbatul care a facut-o fericita pe mama.
De fiecare data cand plecam de acasa, din Semlac, ne imbratisam si-L rugam pe Dumnezeu sa-l tina pana la urmatoarea mea vizita.
Din pacate, de azi nu am sa-l mai pot tine in brate dar va ramane in mintea si sufletul meu.
Te-am iubit si iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit!
Dumnezeu sa iti dea odihna vesnica!

Ce spunea în trecut Duckadam despre tatăl său

„Ea (n.red. – bunica) m-a crescut, în mare parte, deoarece părinţii mei, după 16 ani de căsnicie, s-au despărţit. Mama l-a luat pe fratele Norbert şi a plecat în Oltenia, lângă Maglavit, iar eu am rămas în grija bunicii. Era o femeie deosebită, descurcăreaţă. În anii ’65 a plecat la fiul ei, în Canada. Vă daţi seama, dacă a reuşit ea să treacă graniţa! După 10 ani, a plecat în Germania, la fratele ei. Era o femeie care te bătea din vorbă, fără nuia. Când aveam 16 ani, eram mai mare, mergeam cu băieţii la o carte, la un pahar de vin. Într-o seară am băut mai mult vin şi mi s-a făcut rău, iar acasă a trebuit să-mi ţină ea găleata. A doua zi am plecat de dimineaţă numai să nu dau ochii cu ea, aşa de ruşine îmi era. Nu mi-a spus niciodată nimic. N-am cuvinte să o descriu. Acum am o mare problemă. Nu pot să merg la cimitir, la mormântul bunicii. Nu simt nimic acolo, eu o am în memorie”, povestea Duckadam pentru Adevărul.

Relația cu tatăl său: „El trăia separat. Tata avea probleme cu băutura, era violent…Îmi plăcea fotbalul. Tata a fost şi el un portar foarte bun, iar eu, de când mă ştiu, tot în poartă am stat. Eram puturos, nu-mi plăcea să alerg, îmi plăcea în poartă”

 

Comentarii 0

Lasă un răspuns

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
  1. Nu folosiți cuvinte care să aducă o vătămare morală celorlalte persoane care comentează.
  2. Vă rugăm să faceți referiri doar la articolul în cauză și să nu folosiți un limbaj vulgar sau care să jignească.
  3. Nu sunt permise comentariile discriminatorii.
  4. Pentru protecția dumneavostră nu folosiți în comentarii informații personale.
  5. Daca aveți vreo plângere legată de administrarea siteului vă rugăm să trimiteți un mesaj la adresa de mail: [email protected]