„Trei persoane au adus liniștea pe Maracana: Papa, Frank Sinatra și eu”, se amuză uruguayanul Alcides Ghiggia, autorul golului victoriei care a oferit țării sale Cupa Mondială din 1950 în fața Braziliei, pe miticul stadion din Rio de Janeiro, se arată într-un material al AFP.
Acest bărbat, de 83 de ani, este singurul supraviețuitor din cei 11 autori ai marii performanțe sportive pentru această țară de 3,4 milioane de locuitori, deja campioană mondială în 1930.
Chiar dacă preferă să nu discute prea mult – „din respect pentru camarazii săi care nu mai sunt” – el își amintește perfect acest meci disputat la 16 iulie 1950 în fața a 174.000 de spectatori (unii vorbesc de 200.000) veniți să asiste la câștigarea primului titlu mondial de către Brazilia.
Brazilia nu avea nevoie decât de o remiză pentru a câștiga (n.r. – faza finală se desfășura în sistem campionat la care participau patru echipe), iar presa locală titra deja „Brazilia, campioană”. Chiar și oficialii uruguayeni se considerau învinși înainte de acest meci din ultima rundă.
„Înaintea meciului, trei sau patru conducători au discutat cu jucătorii mai experimentați și le-au spus că deja ne-am atins obiectivul, că trebuie să plecăm cu capul sus și să nu luăm mai mult de patru goluro. Căpitanul Obdulio Varela ne-a spus această poveste când am intrat pe tunelul de acces în teren”, povestește Ghiggia.
Pubicul a vibrat mai întâi la deschiderea scorului de către Friaca pentru Brazilia (minutul 47), iar apoi a tremurat la egalarea lui Schiaffino (’66). Apoi, spectatorii au rămas fără voce atunci când Ghiggia a dus scorul la 2-1 pentru Celeste (’79).
„Acest gol a semănat puțin cu primul. Portarul mi-a lăsat un mic spațiu, crezând că voi centra, însă eu am tras la poartă și am marcat. L-au considerat pe portarul brazilian singurul vinovat de eșec”, spune Ghiggia.
„În Brazilia, pedeapsa maximă este de 30 de ani. Eu plătesc de 43 de ani pentru o crimă pe care nu am comis-o”, declara portarul brazilian Moacyr Barbosa, înainte de a muri în anonimat, în 2000.
Ghiggia și-a amintit și de atmosfera de la finalul meciului. „A fost o bucurie enormă, dar văzând cum oamenii plângeau în tribune, te umpleai de tristețe”, spune Ghiggia.
Acest succes i-a permis să semneze cu Roma și AC Milan și chiar a purtat tricoul Italiei într-o perioadă în care un jucător putea schimba selecționata.
Revenit în Uruguay, el a jucat până la 42 de ani. Apoi a lucrat într-un casino, și-a deschis o școală de șoferi înainte de profita de pensia specială de campion mondial.
Duă 60 de ani, tinerii din Uruguay îi cer încă autografe. FIFA l-a invitat la Cupa Mondială din Africa de Sud. „Cred că voi fi omagiat la ceremonia de deschidere. Nu știu nimic mai mult”, spune Ghiggia.
Nici brazilienii nu l-au uitat. Unul dintre ei, rămas alături de Ghiggia într-o vizită la muzeul de fotbal din Montevideo, a exclamat râzând: „Nu ne lăsați închiși cu acest călău de brazilieni!”.
Sursa: MEDIAFAX
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER