Vasilynho, omul care ne trebuie**

Știți în ce mare fel le-a tras-o din tastatură Greg Akcelrod
ălora de la ȚSKA Sofia – „Steaua” lor, cum ar veni. Și-a
confecționat o biografie de jucător de Serie A (poze, interviuri,
tot dichisul) și a pus botu pe contract. Bulgarii nu s-au bucurat
decât două zile de-așa un chilipir, fiindcă le-au deschis
suporterii ochii, când l-au căutat pe goagăl și nu l-au găsit.
(Hai, nea Gigi, că-s buni și suporterii la ceva…).

Am un prieten Vasile și o idee: să-l cosmetizez pe ăsta, care
n-a dat niciodată cu picioru în minge decât din greșeală. Îi
inventez un CV beton, îi prepar niște fotografii, îi fac și-un
filmuleț de prezentare (că la pixeli albaștri nu mă-ntrece nici
Patriciu) și-l scot pe piață. Îl ia Lucescu ăla micu la națională,
și de-aici avem calificarea la europene în vârfu’… (îmi scapă
expresia printre degete).

Vă explic filosofia mea de joc. Când or să audă adversarii că pe
teren e chiar atacantul Vasilynho, își pun pe el câțiva fundași
(pardon de expresie). Doi sau mai mulți. Ca pe Mutu, când ia buline
de slăbit. Ocupați să-l oprească din avântul lui, emoționați că au
așa un periculos pe teren, adversarii o să uite de ce s-au strâns
unsprezece, iar noi o să punctăm discret, cu oricine, chiar și cu
portarul, dacă-și face timp. Vedeta noastră nu trebuie să se agite,
nu contează ce execută, poa să joace și perețica. Important e să
dea declarații înainte și după meci, să facă fițe prin cluburi, să
se spargă-n figuri la mall.

Era să uit ce e mai principal: Vasilynho va trebui să dea
autografe pe ultima lui carte, un bestseller (mai tare ca a lu’
Mihaela Răduleasca): „Cum centrăm fără balon”. Editura Humanitas,
colecția „Gânditori cu capul”. Normal că io îi scriu prefața.

articol scris de Lelia
MUNTEANU