Tatăl lui Mihăiță Neșu s-a apucat de pictat icoane la 71 de ani:** „Suntem obligați să credem într-un miracol!”

Doctorul Mircea Neșu, fost mare arbitru de fotbal, s-a apucat de pictat icoane la 71 de ani! Nu mai pictase și nu mai desenase vreodată! Tatăl lui Mihăiță Neșu a îmbrățișat ideea ProSport: se gândește să vândă icoanele create de el pentru a dona banii fundației fiului său

Mircea Neșu a învățat să picteze în numai câteva săptămâni
Icoanele create le-a dăruit prietenilor și cunoștințelor

Suferința unui părinte care își vede copilul paralizat de la gât în jos e imensă. Nu se poate descrie în cuvinte. Îl vezi pe băiatul tău într-un scaun cu rotile, cum scrie cu bărbia și cum se deplasează cu ajutorul butoanelor, și nu poți face nimic, nimic, pentru a-l ajuta. Senzația e groaznică, nici nu știu dacă ne putem imagina ce simte un tată când își vede băiatul într-o asemenea stare. Băiatul lui, comoara lui, mereu vesel, mereu optimist, sportiv de performanță, plin de energie, plin de viață și de optimism.

„De ce, Doamne? De ce? De ce?”. Întrebările rămân mereu fără răspuns. Poți doar să speri și să crezi într-o minune. „Suntem obligați să credem într-un miracol!”, spune Mircea Neșu când îl întreb dacă el crede în minuni. „Miracolul este tot ce nu poate explica știința și totuși se întâmplă din când în când. Iisus i-a spus lui Lazăr: «Lasă patul tău și umblă! Iar Lazăr s-a ridicat și a mers!» Acesta a fost un miracol!”, ne spune doctorul Mircea Neșu, un om care și-a explicat totul, până la 71 de ani, prin știință! „Ați auzit de Nectarie, vindecătorul miraculos? Am citit în cartea despre Sfântul Nectarie că un aviator care a căzut cu avionul a rămas paralizat, iar Nectarie l-a vindecat!”, continuă Neșu Senior, care repetă apoi: „Ca să fim optimiști, suntem obligați să credem și în miracol!”. Da, de un miracol are nevoie și Mihăiță Neșu, fiul lui Mircea Neșu, accidentat grav la un antrenament pe 10 mai 2011.

8 poze
Vezi galeria foto

Mihăiță e optimist!
„Nimic despre Mihăiță, te rog!”, e condiția pe care mi-o pusese Mircea Neșu imediat ce ne-am întâlnit în centrul orașului Oradea, dar nu mă pot abține să nu-l întreb: „Mihăiță e optimist?”. „Da, e foarte optimist. Speră ca știința și medicina să evolueze atât de mult, încât să se găsească soluții pentru suferința lui și să se facă bine la un moment dat”. Mihăiță a încercat spre finalul anului 2012 o terapie în Statele Unite, dar progresele nu au fost spectaculoase.

„Domnule doctor, totuși nu există nicio soluție? Un transplant de măduvă? Celulele stem?”, întreb ca un naiv, ca să mă agăț și eu de o speranță. Iar doctorul Neșu îmi explică: „Există acum niște experimente, aceste operații cu celule stem, dar nu prea au dat mari rezultate. Mulți dintre pacienți nu s-au vindecat. Alții au murit…”. Privește în gol, parcă undeva departe, căutând o soluție, o speranță, un miracol.
Până am ajuns să ne întâlnim, l-am sunat de mai multe ori pe Mircea Neșu. Am auzit de fiecare dată un glas stins, dureros de stins. Parcă nici nu îți mai venea să mergi mai departe, cu încă o întrebare, parcă nu așteptai niciun răspuns. Stând acum lângă el, față în față, îi simt durerea din glas și din suflet, iar când îi surprind privirea percep parcă un licăr de speranță. Și așa cred și eu. Mihăiță Neșu trebuie să se facă bine!

Prima pictură, „Sfânta Maria Jalnică”
De ce ne-am întâlnit, de fapt? De doi ani, Mircea Neșu pictează icoane!!! Da, ați citit bine! Doctorul Mircea Neșu, fost mare arbitru de fotbal, s-a apucat să picteze icoane pe sticlă la 71 de ani!!! Nu o mai făcuse niciodată până atunci, nici în copilărie, nici în tinerețe: „Nu am mai pictat și nici nu am mai desenat vreodată. M-am întâlnit în tren, veneam de la Cluj, cu profesorul Gheorghe Costea, care m-a invitat la cercul său de pictură de la Palatul Copiilor din Oradea. M-am dus acolo după câteva săptămâni. Profesorul mi-a tăiat imediat o sticlă, m-a pus să-i șlefuiesc marginile, s-o spăl bine și s-o degresez cu alcool. Apoi, mi-a dat un model, Sfânta Maria Jalnică, mi-a pus în mână un toc, o peniță, puțin tuș într-un căpăcel și mi-a zis să trec la treabă”, povestește Mircea Neșu.

Ne aflăm chiar în atelierul de pictură al lui „dom’ profesor”, aflat într-o cameră micuță la etaj, într-o casă veche din Oradea. „Am făcut modelul, mi-a zis că-i bun, iar a doua zi m-am dus să-l colorăm. Nu știam nimic despre culoare. Dom’profesor mi-a explicat care sunt culorile complementare – roșu cu verde, portocaliu cu albastru, galben cu violet -, m-a pus să pregătesc o emulsie din ou, pe care am amestecat-o cu culoarea pentru ca aceasta să se fixeze mai bine pe sticlă. Am început să lucrez, mă mai împotmoleam, îl mai întrebam pe dom’ profesor, dar până la urmă am realizat prima mea icoană! La Maria Jalnică trebuie surprinsă tristețea, iar asta se poate face din desen, din culoare și din umbre, trebuie să fii atent cum faci ochii, gura. Cred că am surprins destul de bine aceste sentimente”.

Mihăiță a făcut Liceul de Arte și a pictat mult!
Când vorbește despre icoane și despre pasiunea lui pentru pictura pe sticlă, Mircea Neșu e un pic mai destins, mai scapă un zâmbet, chiar dacă și acela e trist. „Pictura mă liniștește”, explică el. Îl întreb dacă a moștenit totuși din familie acest talent, dacă a avut vreun părinte sau vreo rudă apropiată cu talente artistice. „Singurul talentat este Mihăiță. El a făcut chiar Liceul de Arte și a pictat destul de mult”, dezvăluie doctorul-pictor. Sparg din nou embargoul cu o întrebare despre Mihăiță: „I-ați arătat icoanele pictate de dumneavoastră?” „Bineînțeles, i-am și dăruit una, o are la el, în Olanda. I-au plăcut!”

Prima icoană, Sfânta Maria Jalnică, este expusă în casa din Oradea, a urmat a doua icoană și a ajuns la câteva zeci. „Le-am dat prietenilor, rudelor, mai am câteva acasă. După ce am revenit de la Mihăiță, nu prea am mai pictat. Trebuie să ai o anumită stare, să îți găsești liniștea interioară. Când mă apuc de pictat, sunt total ancorat, sunt detașat”. Mircea Neșu nu a mai reușit să intre în această stare după accidentarea gravă a lui Mihăiță. Și, totuși, tresare la propunerea mea: „Reapucați-vă de pictat icoane, le vindeți, iar banii obținuți îi donați Fundației lui Mihăiță!”. „E o idee, am să mă gândesc serios la ea!”,promite Mircea Neșu.

„Va avea în curând expoziția lui!”
Dom’ profesor Gheorghe Costea e convins că Mircea Neșu se va apuca din nou de pictat: „Va avea și expoziția lui, o să vedeți! Acest domn este un fenomen! Iar următorul pas va fi pictura pe lemn”. Mircea Neșu zâmbește. Scurt, dar zâmbește. Pictura poate însemna salvarea lui. Și, de ce nu?, a lui Mihăiță.

„Îl caut pe Dumnezeu!”

Domnule Neșu, sunteți un om credincios?
Cu siguranță există o forță supranaturală care poate explica tot ce e de nepătruns. Unii îi zic Iehova, alții Dumnezeu, alții… În forța asta supranaturală, care poate să explice tot, cred și eu. Eu îl caut pe Dumnezeu și sunt pe cale să îl găsesc. Cei care l-au găsit pe Dumnezeu au o liniște interioară extraordinară. Eu doar sunt pe cale și deja mă simt bine, mi-am găsit liniștea interioară.

Și cum îl căutați pe Dumnezeu?
Mergând la biserică, citind, rugându-mă. Apropo de ce ziceam mai devreme, știți ce spunea Einstein? „Cu siguranță există o forță supranaturală, care poate explica tot ce e de nepătruns”. Asta cred și eu.

Credeți în miracole?
Tot ce nu poate explica știința e un miracol. Se întâmplă de multe ori ca știința să nu poată explica diverse fapte, întâmplări, vindecări. Acela este miracolul!

Va picta „Drumul crucii” pentru pensiunea lui Huzu!

Aron Huzu, fost arbitru și el, actualmente membru al CCA, este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mircea Neșu. El a văzut primele creații ale amicului său la un târg de lângă Sibiu și i-au plăcut atât de tare, încât a cumpărat toate lucrările expuse! Icoanele respective se află acum în pensiunea din Păltiniș a ginerelui lui Huzu, în fiecare cameră fiind așezată câte una. „Mi-a dovedit că are și calități ascunse, în afara aceleia că a fost un foarte bun arbitru. Dacă alegea această profesie, de pictor, ar fi făcut performanță”, afirmă Huzu. Mircea Neșu a promis că va picta în acest an „Drumul Crucii”, o suită de 14 icoane care vor reprezenta cele 14 opriri ale lui Iisus până la răstignirea Sa! „Abia îl aștept! Vreau din tot sufletul să vină la Păltiniș și să picteze!”, spune Huzu.

În momentul în care am văzut icoanele făcute de Mircea Neșu, i-am spus: «Dochi, sunt superbe, trebuie să mi le dai să le expun la pensiunea ginerelui meu!»
Aron Huzu, membru CCA

Iconarii de la Nicula
Povestea pictorilor analfabeți
Mircea Neșu a studiat mult pictura pe sticlă, a citit cărți de specialitate, pe care i le-a procurat profesorul Gheorghe Costea. Mă întreabă dacă am auzit de Nicula. Și continuă fără a mai aștepta neapărat răspunsul meu: „Este o localitate între Dej și Deva, unde s-au descoperit primele picturi pe sticlă din România. De aici s-a născut și o legendă. Se spune că una dintre icoanele din biserica satului este făcătoare de minuni, pentru că, atunci când au intrat nemții (n.r. – se pare că ar fi fost, de fapt, soldați austrieci) în biserică, Maica Domnului a început să plângă, s-au văzut niște lacrimi curgând pe icoană”. Profesorul intervine și are explicația lui: „Rășina a pătruns printre îmbinările bradului și a format niște picături. Oricum, senzația e extraordinară, iar icoana se numește acum La Fecioara care plânge”. Icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. Locuitorii din Nicula, deși nu aveau carte – erau analfabeți – au început de atunci să picteze pe sticlă, iar lucrările lor, deși naive, au devenit foarte apreciate și sunt dintre cele mai valoroase din punct de vedere artistic.

Cel mai mare iconar pe sticlă
Savu Moga, rugăciune și post negru!
Unul dintre cei mai cunoscuți iconari pe sticlă este Savu Moga (1822-1899) din Arpașu de Sus, numit chiar „cel mai mare iconar din Țara Oltului”. Mircea Neșu spune că acesta făcea rugăciuni și post negru cu două zile înainte de a se apuca de pictat!

Despre har
Cine să picteze și cine nu
Mircea Neșu a ținut să citeze un fragment din albumul „Pictura țărănească pe sticlă”, al autorilor Juliana Dancu și Dumitru Dancu, preluat din sinodul celor 100 de capitole, ținut la Moscova în 1951. Aici se spunea: „Oricine care datorită grației lui Dumnezeu știe să picteze și să redea forma și asemănarea, acela să picteze! Acelora însă cărora Domnul nu le-a dat acest har, să li se interzică pictatul pentru a nu-l jigni pe Dumnezeu prin stângăcia lor”. La Mircea Neșu, talentul există și a fost remarcat de la prima icoană de profesorul Costea: „Dacă domnul profesor a zis că sunt talentat, am bănuit că am un pic de har de la Dumnezeu și am continuat să pictez!”.

Una dintre icoane e în vestiarul Bistriței!
Mircea Neșu a fost, anul trecut, pentru o scurtă perioadă, și medicul echipei Gloria Bistrița. El le-a dăruit jucătorilor una dintre icoanele pictate, care se află și acum în vestiarul Gloriei Bistrița. De asemenea, i-a făcut cadou una lui Jean Pădureanu, când acesta a împlinit 76 de ani.

Mihăiță se va supăra acum că am discutat cu tine despre icoane. O să îmi zică: „Ce trebuia să vorbești cu presa despre așa ceva?”
Mircea Neșu