Sistemul din România își forțează deseori așii din sport să-și formeze în paralel și alte cariere, în joburi durabile, garante ale unui viitor liniștit după inevitabila retragere. Cei mai mulți își canalizează treptat toată energia spre noua provocare și, puși parcă într-o menghină ce le strâmtorează sadic opțiunile, în câțiva ani renunță.
Mihai Donisan (22 de ani), campionul național la înălțime, sare la două capete. Sau mai precis se află într-un continuu du-te-vino între atletism și meseria pe care și-a ales-o în urmă cu trei ani, când a absolvit colegiul bucureștean „Octav Onicescu”. „La început, părinții mei aveau inima cât un purice când plecam spre serviciu, dar apoi s-au obișnuit”, rememorează, ca și cum ar povesti un film, subofițerul operativ principal în Grupul Special de Salvatori al Detașamentului Nuclear-Biologic-Radioactiv-Chimic. Sună ambiguu profesia, apartenența, nu? În traducere, Dony sau Crețu, cum îl strigă prietenii, lucrează ca pompier în echipa de descarcerare, alarma putându-l conduce atât în matca focului, cât și în calvarul inundațiilor. Cu alte cuvinte, atletul de 1,95 m înfruntă situații înfricoșătoare, încearcă să stăvilească tragedii sau, pur și simplu, devine martor resemnat al unor calamități.
Vizită de lucru Cu patru zile înainte de a-și face check-in-ul spre Barcelona, gazda Europenelor, ProSport l-a vizitat pe elevul antrenorului Doru Oprea chiar la locul de muncă. „Știu că vă e cam greu să vă treziți de dimineață, îmi pare rău, dar doar în momentul ăsta al zilei puteți să veniți”, se scuză Dony, un tip ce frapează prin modestie și bun-simț. Ce-i drept, traficul bucureștean de la primele ore și agilitatea „Rabinului”, colegul nostru, ne permit să ajungem chiar mai devreme decât ora stabilită la unitatea amplasată în cartierul periferic „23 August”. Odată intrați în oaza plină de verdeață și lipsită de zbucium ce contrastează cu cenușiul zonei, amprentat cu câteva blocuri de nefamiliști și un hotel colorat în roz premiat cu o stea, ni se dezvăluie elementele specifice. Mașina-spital Celebrele speciale roșii, bărcile gonflabile sau vedeta parcului auto, Spitalul Mobil – o mașină de dezastre care camuflează un cort ce se transformă într-un spital artificial. „Tatăl unui prieten m-a chemat la 19 ani să mă angajez aici. N-am luat examenul din prima, dar apoi l-am trecut și mi-am dat seama că e un pas important, pentru că nu știi niciodată ce faci după retragere. Sistematic dăm și teste fizice, dar ne descurcăm lejer”, continuă Mihai, în timp ce un coleg așază tacticos monstrul pe patru roți pentru câteva clickuri. „La început mi-era tare greu, pentru că aveam program de la 8:00 la 16:00, dar treptat m-am obișnuit. Era ca o armată pentru a ne introduce în atmosferă, iar în prezent, în timpul programului de 24 de ore, nici nu mai reușesc să dorm noaptea, pentru că alarma te poate lua oricând din pat”. Acum însă, în liniștea dimineții de iulie, doar vocile câtorva ofițeri ce efectuează antrenamentele specifice pe terenul de pregătire mai perturbă calmul. Și prin bunăvoința superiorilor, Mihai și colegii lui realizează ad-hoc pașii de plecare spre acțiune. 60 de secunde Costumul de intervenție, cântărind 7 kg, e îmbrăcat în doar 60 de secunde, iar presiunea apei din furtun te face să te gândești că doar Mike Tyson ar putea orienta tubul spre calamitate. „Când am venit, nu credeam că vom rezista, dar atunci când vezi că poți ajuta un om, prinzi putere și-ți trece frica de sânge”. Teleportați parcă în realitate, conștientizăm instantaneu că totul e o simulare. Una în care Mihai a fost din nou la înălțime.
Nucleul atletic al pompierilor
Intrarea pe poarta unității din cartierul 23 August îmi aduce în față și alte figuri cunoscute. Donisan e flancat de patru tipi cu constituție fizică atletică, îmbrăcați în uniforma bleumarin de vară. Unii s-au lăsat, dar alții continuă atletismul la cel mai înalt nivel, în paralel cu ineditul job în slujba căruia se pun 24 de ore consecutive la patru zile.
Pentru Alexandru Muscalu, fost săritor în înălțime, și Marius Papu, fost triplusaltist, cariera sportivă e păstrată acum doar în insectarul afectiv. Ceilalți doi însă nu se abat de la drumul lor preferat. Bogdan Gheorghiu a fost finalist weekend-ul trecut în proba de 110 metri garduri, iar Bogdan Popa e chiar medaliatul cu aur al celei mai tehnice probe din atletism: prăjina. Și chiar și Ilie Gheorghiu, șeful gărzii de intervenție pe tura băieților, are viteza în sânge: „Eu am făcut 100 de metri, am alergat 10,90”, se mândrește domnul plutonier adjutant-șef. Ce zic băieții? „Toți suntem mulțumiți că pe criza asta avem un serviciu și suntem extrem de atașați de el”, ne mărturisește unul dintre ei, în timp ce un superior le desenează portretul colegului meu: „Sunt băieți extrem de profesioniști, cu calități fizice extraordinare”. Toți își vor demonstra amestecul de aptitudini la CM al pompierilor din luna august (Daegu – Coreea de Sud).
> La o altă unitate de pompieri din București e gata oricând de intervenție și sighișoreanul Cosmin Alin Șuteu, fost campion la 3.000 m și 5.000m.
Atinge inelul panoului cu capul!
Legitimat la Rapid și CSM București, Mihai Donisan va împlini, sâmbătă, 22 de ani. E campion național en-titre la săritura în înălțime (2,25 m PB), poartă 46 la pantofi și țintește accederea în finala Europenelor, care vor debuta luni în Barcelona. -Când erai mic te-ai jucat cu focul? -Ha-ha, nu cred, nu-mi mai aduc aminte… -Dar riști mult în proba ta… -Da, am mai aterizat pe lângă saltea la antrenamente, am dat cu capul în ștachetă, m-am lovit de stâlpi, am mai suferit entorse. Mi-am mai rupt și degetul mic de la mână! -Păi cum așa? -Nu la atletism, la baschet! -Joci și baschet? -Am jucat pentru echipa României la Campionatul European al pompierilor și chiar am câștigat concursul de slam-dunk-uri.
„Sorin Matei, idolul meu” -Deci ai o detentă fantastică! -N-am încercat o măsurătoare niciodată, dar ating inelul panoului cu capul. Îmi place mult LeBron James! -Pare simplă atunci o săritură peste ștachete… -Da, doar pare, depinde la ce înălțime e poziționată. Sper să ajung și eu în câțiva ani aproape de 2,40 m, recordul lui Sorin Matei (n.r. – recordul României, al patrulea rezultat din istorie). El este idolul meu, iar figura lui mi-a ilumiat drumul în sport. M-au ajutat mult și Sorin, și Dan Serafim, Gheorghe Dulgheru și Vali Ionescu. -Și ei, ca și alții, vorbesc mereu frumos despre tine. Ce-ți propui la CE? -Să mă calific în finală! Ar fi un mare rezultat la 22 de ani! -Ai face și un foc de artificii? -L-aș face, că tot eu l-aș stinge!
Le mulțumesc domnilor Duduș, Oltean, Aldea, Cornea, Gheorghiu și Miret pentru că m-au sprijint Mihai Donisan, săritor în înălțime
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER