STUDIU DE CAZ | Modele românești de business în creșterea juniorilor. Între sistemul de stat și cel privat

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.

ProSport vă prezintă câteva dintre centrele de copii și juniori care funcționează cu succes în România anului 2014. Pe ruinele vechiului sistem, prăbușit în urmă cu două decenii, se ridică acum cu greu un nou model care diferă de cel din perioada comunistă. Prima și cea mai mare deosebire este aceea că managerii care gestionează acest tip de business trebuie să se ocupe nu doar de formarea unor fotbaliști de valoare, dar și de rentabilitatea societății. Puținii specialiști în domeniu existenți în România spun că, înaintea banilor, este vorba de organizare și competență

Într-un moment în care se discută foarte mult despre cauzele prăbușirii fotbalistice a României, iar izvorul jucătorilor de valoare a secat cu desăvârșire, ProSport vă propune o trecere în revistă a modelului de afacere care se ocupă de creșterea juniorilor. Multe dintre țările lumii au făcut o afacere fabuloasă – în unele cazuri, de sute de milioane de euro pe an. În România se poate vorbi însă doar de un pionierat în domeniu. Problema copiilor și a juniorilor este dezbătută îndelung, fără ca la urechile publicului să ajungă însă tocmai părerea specialiștilor, pentru că, deși e greu de crezut, în țara noastră chiar există experți cu mulți ani de activitate în spate și cu performanțe confirmate în fiecare an.

În România, la ora actuală, baza piramidei – creșterea copiilor și a juniorilor – e prăbușită. Un haos legislativ corelat cu lipsa de educație, de pregătire și de interes au făcut ca sectorul juvenil să fie tratat ca o povară de marea majoritate a cluburilor.
În acest context, România este acum la faza în care ceea ce a mai rămas din sistemul de stat (Școlile Sportive Școlare) produce pe ici, pe colo, intersectându-se cu cei câțiva oameni care au simțit că pot transforma producerea de fotbaliști într-o afacere profitabilă. Dispunând de un buget foarte mare, Academia Hagi s-a impus încă de la înființare și domină categoric piața internă în ultimii 5 ani, câștigând 8 titluri din 25 posibile la categoriile de vârstă 11, 12, 14, 16 și 18 ani. Dintre echipele de tradiție, Dinamo este de departe cea mai performantă și mai organizată. Dintre cei mici, Atletico Arad se laudă că a reușit cel mai bun raport cheltuieli/performanță, devenind un brand național în domeniu deși are un buget modest.

Dinamo, singura echipă de tradiție din București care face performanță la juniori

Unul dintre cele mai bune centre de copii și juniori din țară este cel de la Dinamo. Informația nu e nouă. De-a lungul timpului, la grupele de jucători ale clubului din Șoseaua Ștefan cel Mare s-au format fotbaliști ca Florea Dumitrache, Florin Răducioiu, Florentin Petre, Marius Niculae și Ciprian Marica. Ultimul astfel de exemplu este cel al lui Nedelcearu, fundașul central în vârstă de 18 ani promovat la prima echipă de Flavius Stoican. „Câinii” respectă această tradiție de peste 50 de ani și orice abatere a fost taxată dur de glorii ale clubului. „Dinamo a transferat jucători străini, dar doar cei crescuți de noi au confirmat. E mai bine să îi creștem noi decât să îi aducem de pe Animal Planet”, spunea Cornel Dinu în 2009, nemulțumit de drumul pe care o apucase clubul la care a făcut performanță.

Deși s-a vorbit destul de des de problemele economice ale clubului în ultimul an, centrul de copii și juniori n-a fost afectat. Anual, Dinamo investește aproximativ 300.000 de euro în tinerii fotbaliști. La aceste cheltuieli se adaugă cazare și masă la hotelurile Rin ale patronului pentru fotbaliștii veniți din provincie și care nu au unde să locuiască în București. „Am văzut că se tot vorbește de dificultățile financiare, dar noi am fost ocoliți. Stafful este plătit la zi”, spune Gabriel Răduță, directorul Centrului de Copii și Juniori de la Dinamo.
În acest moment, Dinamo are 13 grupe de juniori. Totuși, până când juniorii împlinesc 15 ani, părinții investesc destul de mult. Asta pentru că între club și părinți există o colaborare în ceea ce privește cantonamentele și echipamentul sportiv. După ce a trecut acest prag, clubul își asumă absolut toate cheltuielile.

LPS Banatul, cel mai bun produs de stat

Dacă mai sus am vorbit despre condițiile de la juniorii unui club profesionist, continuăm cu modelul de stat, cu finanțare de la buget: liceul sportiv. Clasat pe locul 8 în topul performanțelor la copii și juniori în ultimii 5 ani, LPS Banatul este poate cel mai bun astfel de exemplu. Lucrurile sunt diferite, asta pentru că în primul rând copiii de aici vin la școală, iar pe parcurs se transformă și în sportivi. Vorbind strict despre fotbal, la LPS Banatul există 19 grupe de copii cu vârste cuprinse în 7 și 18 ani. Având în vedere că fiecare grupă cuprinde cam 20 de copii, putem spune că la Liceul cu Program Sportiv „Banatul” sunt înscriși aproximativ 400 de tineri fotbaliști care speră să le calce pe urme lui Contra, Codrea, Alexa, Latovlevici, Luchin și Torje, toți aceștia fiind absolvenți ai școlii din Timișoara.

Dacă numărul de copii este mai mare decât la Dinamo, bugetul LPS este de cinci ori mai mic. Anual, Consiliul Local din Timișoara alocă aproximativ 60.000 de euro, din care se plătește participarea în competiția locală, aici fiind incluse deplasările, masa și, eventual, cazarea pentru copii. Pe plan național și internațional intervin dificultăți: „La anumite competiții și cantonamente din țară, dar și din străinătate, nu putem acoperi cheltuielile. Din fericire pentru noi, părinții copiilor ne sprijină material”, spune Marius Cociu, directorul LPS Banatul.
O altă facilitate pentru cei care conduc această școală sportivă este că profesorii (antrenorii) sunt plătiți de stat, fiind cadre didactice.

66.000 de juniori erau înregistrați în 2013 la Federația Română de Fotbal

Atletico Arad: cum să urci în top cu buget de 200.000 de euro pe an

În Vestul României, cel mai important club la copii și juniori este Atletico Arad, grupare privată foarte productivă și apreciată. În ultimii cinci ani, arădenii sunt pe locul 4 în România la performanțe, după Academia Hagi, Dinamo și (de-acum) defuncta Sportul Studențesc

Atletico Arad este, probabil, cel mai important club din Vestul țării dintre cele care ocupă cu creșterea juniorilor. Atletico, o grupare privată înființată în urmă cu un deceniu, e pe locul 4 pe țară în topul performanțelor obținute în ultimii 5 ani. E un gen de business pornit aproape de la zero și care se bazează mult pe sprijinul diverselor societăți și firme din regiune.

Proprietarul clubului, Alexandru Meszar, spune că afacerea nu face încă profit, deși bilanțul este peste așteptări. Din sezonul 2009/2010 până în prezent, Atetico a câștigat, sub titulatura ACU Vasile Goldiș Arad, două titluri de campioană, două medalii de argint și una de bronz la diverse categorii de juniori.

Situația grupării arădene este una deosebită, un model de creștere a juniorilor fără legătură cu cele de stat (Cluburile Sportive), care sunt finanțate de la buget și nu gândesc lucrurile în termen de profit, și în același timp fără să se asemene cu proiectele cu bugete uriașe, precum al lui Hagi, sau cu mare tradiție, precum cel al dinamoviștilor. Atletico Arad a pornit cu o grupă de copii și lucrează cu un buget minuscul, comparativ cu afacerea lui Hagi.  „Cheltuielile sunt, cu aproximație, de 200.000 de euro pe an. Eu am început modest, de la cel mai mic nivel, cu o singură grupă de copii. Acum avem 12 grupe și în jur de 220-250 de copii. Profitul începe să apară abia după cel puțin 10 ani”, povestește Alexandru Meszar.

Puștii de la Atletico Arad, grupare privată, au un cuvânt greu de spus în competițiile juniorilor din România

„Acum suntem un brand național”

Managerul are o mândrie reținută atunci când vorbește despre Atletico Arad: „Acum suntem un brand național. Sunt familii care s-au mutat special la Arad pentru a fi alături de copilul care e legitimat la noi. Toată zona aceasta a țării și nu numai este plină de fotbaliști crescuți la noi. Nu cred că există echipă din Arad și împrejurimi care să nu aibă măcar 3-4 jucători de aici. Dinamo are un centru vechi și puternic de copii și juniori, dar se întărește cu jucători de la noi. Bălgrădean și Țucudean au fost crescuți aici”.
Un subiect fierbinte în această lume despre care se știe și se vorbește atât de puțin în România este cel al racolărilor de juniori, capitol la care Academia Hagi deține recordul de reclamații în ultimii ani. Meszar are o poziție ponderată: „Hagi a făcut o selecție în toată țara și a adus la Academia lui copii de peste tot. Și noi avem la Hagi juniori. Suntem coproprietari. Vom vedea… Lucrul ăsta, faptul că se duc juniorii, ține și de politica fiecărui club. Ce ordine are în acte, ce condiții oferă. Trebuie să ai condiții asemănătoare, dacă vrei să-ți rămână copiii. E normal, Hagi e un nume mare, de când a apărut Academia lui a apărut și o tentație mare pentru părinți și copii”.

„Mi-au plecat antrenorii în Ungaria, unde sunt plătiți de cinci ori mai bine”

Venit din inima fenomenului, managerul grupării arădene știe cu exactitate motivul pentru care fotbalul românesc nu mai produce, de un deceniu, jucători capabili să facă față la nivel înalt în străinătate: „Materialul uman și calitățile native sunt mai bune în România decât în multe alte țări, chiar dacă în ultimii ani a scăzut numărul copiilor care vin la fotbal. Străinii ne bat la organizare și la mentalitate”.
Subfinanțarea și sprijinul venit din partea statului sunt alte motive pentru recul: „Vă dau un exemplu. Un club similar cu al nostru de la Duisburg primește anual, de la federația germană, 300.000 de euro. Noi am primit 10 mingi când am câștigat campionatul. În anul ăla am mers de trei ori la Buftea, cu trei grupe separate de copii, pe banii noștri”.

Aflat în strânsă legătură cu vecinii maghiari, unde știe exact cum se mișcă lucrurile, Meszar simte că începem să pierdem teren și față de aceștia: „În România, antrenorii de copii și juniori primesc 300-400 de euro. Am antrenori care mi-au plecat în Ungaria pentru că acolo sunt plătiți de cinci ori mai bine, iar eu nu pot să le ofer banii ăștia. În Olanda, un fotbalist celebru precum Bergkamp începe de la copii și juniori. Ce jucător mare din România pot atrage eu, cu 300-400 de euro pe lună? E greu până și să trimiți antrenorii la specializare în străinătate. Noi avem relații cu cluburi din Anglia, din Olanda, și am mai reușit asta, de bine, de rău. Dar în cea mai mare parte a României aceste lucruri sunt imposibile”.

Academia Gheorghe Hagi: proiect și organizare occidentale, dar care deocamdată funcționează în pierdere

Planul fostului căpitan al naționalei este să „expună” jucători de la Viitorul la turneele finale Euro 2020 și CM 2022. Acela este probabil momentul în care Academia sa va deveni cu adevărat rentabilă

Demersurile făcute de ProSport pentru a discuta și cu reprezentanții Academiei Gheorghe Hagi despre viziunea lor asupra acestui business n-au fost încununate de succes. Încă de la înființare, clubul fostului mare fotbalist, dispunând de sume foarte mari și de o reclamă pe măsură, a „aspirat” juniorii de valoare din toată țara. Acesta este și secretul faptului că această grupare a obținut primul titlu național, la categoria juniori sub 14 ani, chiar din primul sezon, 2009/2010. Remarcabil este că, pe parcursul ultimelor trei sezoane, campionatul la cea mai mare categorie de vârstă a juniorilor, 18 ani, a fost câștigat de echipele de la Viitorul Constanța, clubul de care aparține și Academia Gheorghe Hagi.

„Regele” și-a structurat organizația după modelul cluburilor occidentale, cu 10 trepte care acoperă practic toată plaja de activitate fotbalistică: grupe de copii 6-7, 8 și 9 ani, juniori E (11 ani), D (12 ani), C (14 ani), B (16 ani) și A (18 ani), Viitorul Constanța II (echipa a doua de seniori care activează în Liga a 4-a) și Viitorul Constanța (prima echipă de seniori care activează în Liga 1). La unele dintre categoriile de vârstă sunt două și chiar trei grupe, astfel că, în total, la Academia Hagi/Viitorul Constanța activează 16 echipe însumând circa 400 de jucători legitimați.

„România se va califica la Europene cu jucătorii mei”

Fulminanta ascensiune a Academiei Hagi, după înființare – direct pe primul loc în topul celor mai performante centre de copii și juniori – a costat însă scump. Academia a obținut aproape o treime din titlurile naționale (8 din 25) la cele cinci categorii de vârstă pentru juniori în ultimii 5 ani, iar echipele lui Hagi s-au clasat, în total, de 18 ori pe primele 4 locuri. Scopul principal, acela de a produce fotbaliști de mare valoare care să poată fi vânduți pe bani mulți în străinătate, n-a fost încă atins. Pe baza relației de rudenie (naș-fin) dintre Hagi și George Becali, patronul echipei Steaua, Viitorul a vândut câțiva jucători la campioana țării, păstrând în contract și o clauză prin care urmează să ia o cotă-parte din eventualul viitor transfer al acestora în străinătate. Deocamdată, puținii fotbaliști exportați n-au făcut față în străinătate (cazul Chițu este elocvent), iar Steaua n-a reușit să vândă mai departe pe nimeni. Acesta este, de fapt, și principalul impas, pentru că acest model de afacere, bazat pe aducerea celor mai buni juniori din țară (deținuți adesea în coproprietate cu fostele lor cluburi) și pe oferirea unor condiții de cinci stele, comparabile cu cele din Occidente, presupune o sumă incomparabil mai mare decât cea cheltuită, de exemplu, de Dinamo (care ține centrul de copii și juniori cu 300.000 de euro pe an). Deocamdată, Viitorul Constanța este o societate care lucrează în pierdere, diferența dintre banii produși și cei cheltuiți fiind suportată de proprietar.

Hagi, care de curând a devenit patron-antrenor, ocupându-se și de pregătirea echipei mari de la Viitorul, este însă în continuare optimist. „Veți vedea, naționala României care ne va califica la Europeanul din 2020 și la Mondialul din 2022 va fi alcătuită în principal de jucători de la Academia mea. Sunt niște copii extraordinari, cu care trebuie să avem răbdare, pentru că vin din urmă niște generații foarte-foarte talentate”, promitea astă-iarnă Hagi, al cărui fiu, Ianis, este legitimat la echipa de Juniori A (18 ani), deși este născut în 1998.