Steliștii din Brăila, mințiți ca la meteo

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Cu mâna încleștată pe pix și cu foaia de dictando îndoită, cu pixelii în așteptare și acuarela chimică întinsă dezorganizat pe obraz sub forma geometrică a unei steme, cu peruci roș-albastre în cap și fulare cu Armata Ultras la gât, fanii celei mai iubite echipe din România au așteptat lângă un autocar parcat la Brăila să-și termine dușul favoriții lor. Miza? Bagatelă pentru un abonat din Drumul Taberei, ilustră pentru un fan dintr-un Micro ce se termină în buza Dunării: o iscălitură sau un cadru alături de fotbalistul preferat. Au fost câteva mii, de la fete de liceu înnebunite de freza lui Tătărușanu, dar care nu prea înțeleg cum e cu ristul lui Latovlevici, până la părinții cu fiii pe umeri ce întrebau după fiecare siluetă ce trecea dincolo de parapeții umani formați din uniforme: „L-ai văzut, tată?” Pe Szukala, pe Tatu, Latovlevici, Costea ăla al lui Cruduța, Prepeliță, Rocha, Reghe? Niciunul nu s-a oprit pentru a arunca un zâmbet la blitz sau o mâzgălitură grăbită pe foaia ruptă de la mijlocul caietului. Toți și-au tras robotic trolerele cu roți de silicon prin mijlocul cordonului zelos.

„Erau minus 10 grade și bătea vântul. Nu puteam să stăm să dăm autografe!”, s-a scuzat antrenorul. Pe scurt, ne mințim ca la meteo, iar Romica Jurca nu ține cu Steaua. În plus, Brăila nu e un oraș propice fotbalului pentru că trage de la Dunăre. Mai e de știut că cea mai iubită echipă din România (implicit din Brăila), reacționează arogant când dă de frig. Totuși, domnilor Argăseală, Duckadam (îmi cer scuze că v-am plasat între primul și al treilea nume) Făiniși (sper că se scrie cu un singur i), d-le manager (iertare că mi-am permis), Reghecampf (fazan), oamenii care v-au așteptat printre urale să ieșiți de la vestiar pentru o poză și un autograf, așteaptă scuze. E tot ce mai puteți îndrepta.