Ștefan Radu a oferit un interviu în exclusivitate pentru ProSport, în care și-a deschis sufletul în fața susținătorilor săi din România. Legenda lui Lazio a vorbit, cu emoție, despre momentul retragerii, le-a mulțumit tuturor celor care au contribuit la cariera sa colosală și și-a dezvăluit trăirile pe care le-a avut înainte de ultimul său meci ca fotbalist.
36 de ani, două echipe, Dinamo București și Lazio Roma, 427 de meciuri pentru formația de pe Olimpico. Ștefan Radu s-a retras din activitate. Un moment dur, cu încărcătură pentru orice fotbalist. O decizie pentru care trebuie să îți antrenezi creierul. Un moment în care e greu să mai fentezi înverșunarea lacrimilor.
Imaginile cu Ștefan Radu de la ultimul său meci au răscolit fanii din Italia și România. „Boss” s-a retras și, în exclusivitate pentru ProSport, mărturisește trăirile acestui moment din viața sa.
ProSport: E un moment special pentru orice fotbalist. Spune-mi, te rog, ce simți, a fost ușor să te împaci cu această decizie?
Ștefan Radu: Îți spun sincer, în ultimele zile, nu prea am reușit să dorm. Corpul meu avea nevoie de odihnă, am avut o săptămână în care cred că am dormit 20 de ore legate. Dormeam câte două ore, mă trezeam, plângeam, asta e, nu mă ascund, cam asta înseamnă acest moment, acum l-am simțit, poate când treceau alții prin aceste stări, nu conștientizam. Dar da, nu e ușor! Dacă ești dedicat 100% fotbalului, cum am făcut-o eu, așa se întâmplă. Eu nu am fost un mare talent, am fost serios, am muncit mult. Și nu e ușor. Să-ți povestesc ceva, dacă îmi permiți…
Te rog!
Duminică, înainte de meci, trebuia să ajungem pe la ora nouă la cantonament. Și am luat mașina, iar la 7 jumătate am ieșit din casă, că nu puteam să mai stau. Stăteam acolo, lângă centrul sportiv, de la 7 jumate și am pus pe foaie ultimele fraze pe care le-am scris, chiar în fața terenurilor de antrenament. În mașină mi-am terminat speech-ul. Și gata! S-a închis o pagină din cariera mea, din viața mea, că poate cariera o să urmeze și în altă formă.
Apropo de speech, dacă ai un mesaj și pentru fanii tăi din România, suporteri, foști colegi, antrenori, toți care te-au susținut și s-au mândrit cu tine și cu ce ai realizat tu.
Toate mulțumirile și toate gândurile mele bune pentru toți care au fost alături de mine, le mulțumesc din suflet! Uite, chiar cu nea Ando am vorbit (n.r. Ioan Andone) înainte de meci, prin mesaje că, la ce trăiri am avut, nu eram în stare altfel. Și m-a îmbărbătat, îmi spunea de carieră, cât de importante sunt momentele trăite. Port un respect deosebit pentru toți antrenorii, de la copii și juniori și până la ultimul antrenor pe care l-am avut în România. Fiecare a pus câte o cărămidă la cariera mea. Vă stimez și vă mulțumesc!
Următoarea întrebare e cât se poate de simplă. Ce o să faci în continuare?
Și aici, în Italia, mi-au adresat întrebarea asta. Uite, acum, merg în vacanță și o să reflectez, o să mă gândesc ce vreau să fac. Eu am fost și foarte concentrat pe fotbal, hotârât să nu mă gândesc niciodată la ce va fi, pentru că automat aceste lucruri te distrag. Am zis când o fi termin și, după, o să vedem.
E prima vacanță în care nu o să mai intri în sala de forță. Mi-ai povestit că, de obicei, mergi o zi la plajă, iar în următoarea te pregătești să rămâi în formă, să nu riști accidentări când urma să te întorci pe gazon. Uite că nu o să mai fie cazul…
Categoric o să mă antrenez și acum! Nu știu, în ultimii ani, am avut și chestia asta cu antrenamentele. Nu mă refer, exclusiv, la sală, chiar și la alergare, era important acest lucru, trebuia să rămân conectat și nu neapărat din punct de vedere fizic, deși era și asta foarte important. Să știi că fotbalul trebuie să-l tratezi cu seriozitate. Sunt lucruri care îți fac cu ochiul, ești tânăr, există tentații. Dar să știi că ai timp și după, poate e un sfat pentru cei mai tineri, la început de drum. În plus, e tare frumoasă viața de familie, cu copiii.
Familia a fost echilibrul tău, soția și copiii ți-au dat putere și ai transmis asta și în mesajul pe care spui că l-ai scris singur…
Da! Sunt, cu siguranță, foarte importanți, de acolo eu am avut această schimbare clară, familia a fost cheia. Doar tu mă știi de la Dinamo, poate atunci nu eram așa. Cât despre acel mesaj pe care l-am scris, acolo sunt trăirile mele. Nu putea fi scris decât de mine, nu exista cineva care să redea ce am trăit eu.
Am atât de multe emoții. Pe teren e mult mai ușor decât în postura asta. Din păcate, am ajuns la final, dar mi-am îndeplinit visul. Am petrecut mai mult de 15 ani alături de voi, când am intrat pe teren am avut același spirit ca voi, sufletul unui fan al lui Lazio. Cu acest tricou mi-am trăit viața de fotbalist, în acest stadion am experimentat momente unice, zile dificile și momente speciale. Lazio este o familie, acest stadion este casa mea. Vă mulțumesc pentru că nu m-am simțit niciodată singur. Sunt sigur că atașamentul meu față de culorile biancoceleste nu se va sfârșit niciodată, îmi va oferi puterea să-mi continui viața cu aceeași determinare pe care am avut-o pe teren. Le mulțumesc președintelui și clubului pentru că mi-au permis să-mi realizez visul de a spune adio fotbalului purtând acest tricou. Aici am crescut ca om și ca fotbalist. Le mulțumesc soției și copiilor mei pentru că nu mi-au lipsit niciodată sprijinul și iubirea lor. Le mulțumesc tuturor coechipierilor, au recunoscut rolul meu important pe teren și în vestiar, ceea ce reprezintă o mare responsabilitate pentru mine” – mesajul lui Radu Ștefan prezentat de Lazio Siamo Noi
Mă gândesc că o să rămâi în Italia?
Da, rămânem aici, dar așa cum știi și tu, venim și în România. Tot timpul am fost. Nu m-am debarasat niciodată de România, canalele noastre de acasă, de la tv, sunt românești, copiii vorbesc românește perfect. Suntem români… români care trăim în Italia. Acasă e mama și, uneori, dorul e mare. Știi cum e, mama e mama. Până acum am reușit să ajung destul de puțin în țară, pe viitor o s-o fac mai des.
Te întreb și de Dinamo, cred că ești la curent cu ultimul rezultat, 6-1, în manșa tur pentru barajul de promovare, cu FC Argeș…
Cum? Am văzut meciul! Am avut emoții. Eu sunt chiar prieten foarte bun cu Vlad Iacob. Stai, scuză-mă, m-am întâlnit cu niște prieteni, români. „Vorbesc cu un jurnalist din România! Salutați România, Româniiaaa!” (n.r. după câteva secunde, Ștefan Radu revine). Scuze, sunt prietenii mei, mă duc la serbare la copii, acum, dacă sunt liber, trebuie să-i susțin. Și ei au fost alături de mine!
Mi-ai spus că ești prieten cu Vlad Iacob, de unde vă știți?
E un prieten foarte bun. De mici ne cunoaștem, e un dinamovist desăvârșit. Ținem legătura și vorbim destul de des. Am făcut-o și înainte de baraj, de meciul cu Argeș. Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, a jucat la noi, la 87, Văduva. Dacă ne leagă Dinamo… am ținut legătura. Eu mă dedic în totalitate prietenilor. Uite și acum au fost la meci și unii dintre colegii mei de la juniori, țin, mereu, legătura cu ei.
Mulțumesc, Fane!
Și eu îți mulțumesc, ție și tuturor românilor!
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER