Steaua „strălucește” la sat!** O echipă își trăiește viața în oglindă cu cea mai galonată grupare din fotbalul românesc

La aproape 600 de kilometri de Capitală, o echipă sătească o copiază pe mult mai celebra surată din Ghencea

În satul Cosniciu, din comuna Ip – județul Sălaj, cunoscută mai degrabă de istorici decât de microbiști, activează o echipă care-și trăiește viața în oglindă cu cea mai galonată grupare din fotbalul românesc. Steaua Cosniciu s-a născut în 2007, la un an după ce sora mai mare câștiga ultimul titlu de campioană, din „nebunia” fostului primar al comunei și a unor suporteri roș-albaștri. În primii ani, steliștii sălăjeni au fost codași și la … sat, echipa lor fiind ciuca bătăilor în campionatul sătesc. Nu pentru multă vreme însă. În sezonul 2008-2009, echipa sătucului cu 1200 de suflete a izbutit minunea: a câștigat campionatul! Bucuria a ținut doar cât să dai pe gât o pălincă de Zalău, fiindcă, în lipsa unui Gigi Becali autohton, cosnicenii s-au văzut nevoiți să refuze promovarea și să joace mai departe în ultimul eșalon. Evident, în aceleași condiții vitrege, cu costuri minimale, toate suportate de Primăria Ip.

Fostul teren, „halit” de retrocedare

Marea problemă a Steluței în scurta-i ei viață a fost însă terenul de joc. Cum cel din Cosniciu a fost retrocedat foștilor proprietari, iar aceștia și-au construit pe el o casă, echipa s-a mutat pe terenul din centrul comunal, iar apoi la Zăuan. Totul până în vara anului trecut, când autorităților locale li s-a făcut „milă” și au amenajat o arenă cochetă, cu vestiare și o mică tribună cu 100 de locuri, undeva între Cosniciu de Sus și Cosniciu de Jos. Acolo, pe arena împrejmuită cu gard de sârmă și la marginea căreia flutură un steag al Uniunii Europene, steliștii din Cosniciu visează la aerul mai tare al Ligii a IV-a. Deocamdată, un țel cam îndepărtat, dat fiind că la finalul turului Steaua ocupă doar locul 4, la 11 puncte distanță de liderul Favorit Dobrin. Speranța însă, nu-i așa?, moare ultima!

Antrenorul e și portar, sponsor și conducător

Sufletul Stelei Cosniciu este un angajat al primăriei, Radu Chiorean, fost jucător la Minerul Ip, echipa-fanion a comunei. Poreclit Oli, după numele fostului tehnician stelist Cosmin Olăroiu, Chiorean e mândru de creația sa. „Avem o echipă tânără, iar majoritatea jucătorilor sunt din localitate. Suntem mândri că purtăm numele viitoarei campioane a României”, spune antrenorul care, la nevoie, intră și la joc. Ultima oară când s-a accidentat portarul titular. Mai mult, uneori e și sponsor, fiind cel care plătește berea de după meciuri. „Da, au fost și momente grele, dar Primăria ne ajută acum și sperăm să promovăm și noi”, mai spune, încrezător, Radu Chiorean.

„Căpitanul” Steluței e … dinamovist

Echipa din Cosniciu propune însă și un paradox. Chiar dacă 18 dintre cei 20 de componenți ai acesteia sunt fani înfocați ai Stelei, șeful din teren este singurul „câine roșu” din lot. „Nu mă doare faptul că îmbrac echipamentul roșu-albastru și că joc pentru Steaua, atât timp cât o fac pentru satul meu. Sigur, între noi mai sunt discuții amicale, ne tachinăm, dar suntem prieteni, iar țelul nostru este să promovăm”, spune dinamovistul Sorin Dregan (foto stânga), unul dintre căpitanii „Steluței” de Sălaj.