Dacă am fi fost exaltați, am fi scris că avem o veste bună în legătură cu fotbalul din România. Care a fost ales, alături de fotbalul din Suedia, drept obiect de cercetare în cadrul unui studiu pilot efectuat de UEFA.
Obiectivul proiectului UEFA Grow SROI este monitorizarea nivelului participării maselor la activități fotbalistice. Miza este pur si simplu imensă: în funcție de rezultatele studiului, o comisie specială UEFA va decide dacă se va aproba construirea unui model unic european care vizează creșterea ratei participării populației la fotbal. Ramificațiile sunt și ele ample.
Eventualul model unic european va avea patru obiective.
1) Îmbunătățirea sistemului public de sănătate;
2) Ample interese economice;
3) Inițiative sociale;
4) Creșterea calității fotbalului de performanță.
Sună deopotrivă interesant și complex? De acord. Dar există un remediu. Astfel, vom prezenta detaliile studiului comparativ efectuat între fotbalul românesc și cel suedez. Veți cunoaște toate criticile și comentariile adresate proiectului. Și pentru că am țintit să oferim o informare imparțială, am participat și la dezbaterea academică, desfășurată la Universitatea din Malmo, pe 29 ianuarie. Veți afla ce s-a întâmplat acolo. Apoi veți cunoaște obiectivele programului mamut vizat de UEFA. Implicațiile sale financiare dar mai ales resorturile politice și impactul social și economic.
De asemenea, suntem de părere că nicio poveste nu este completă fără unele amănunte din culise. De aceea, avem pregătite sarea și piperul: detalii de la ședințele UEFA de la Geneva și Londra. Unde, întâmplător, dar convenabil pentru povestea noastră, reprezentantul Rusiei a fost în prim plan. Am păstrat cel mai bun lucru, din punct de vedere al informației, la urmă. Este vorba despre un interviu cu Tomas Peterson, cercetătorul suedez mandatat de UEFA să finalizeze studiul pilot. Care ne-a explicat de ce s-a implicat UEFA în ograda lui Răzvan Burleanu. Și care oferă Europei și României soluția pentru o rată de participare fotbalistică mărită.
Și totuși, de ce a fost ales fotbalul românesc?
Cercetarea efectuată pe fotbalul din România și Suedia are un obiectiv simplu. UEFA vrea să afle ce anume declanșează participarea populației la activitățile fotbalistice. Care sunt factorii stimulatori și care sunt obstacolele? Ce infrastructură este mai utilă în acest sens? Care este corelația dintre nivelul de participare la activitățile fotbalistice și sănătatea publică sau incluziunea socială? Dar dintre participarea la fotbal și criminalitatea juvenilă? Odată aflate aceste resorturi, UEFA vrea să producă un model unic european care să crească rata de participare și să amelioreze aspectele menționate din sfera socială.
Acum urmează o veste proastă. Am fost aleși pentru că suntem un exemplu negativ. Specialiștii contractați de forul de la Geneva au avut un calcul simplu. „Dacă vom reuși să aflam în România datele exacte ale nivelului participării la fotbal, ale criminalității, ale indicatorilor socio-economic relevanți și ale indicatorilor relevanți din sistemul de sănătate, atunci putem face asta oriunde în Europa”.
Comisia care a ales participanții la studiu a luat în calcul următarele precondiții.
În cazul României, s-a considerat că nivelul de implicare politică din ultimele decenii este mic și a deteriorat gradul participării în fotbal. Că instituțiile abilitate, fie ele FRF, consilii locale, guvern, toate au nivel scăzut de transparență. Și că datele statistice necesare sunt greu de găsit și au un nivel ridicat de improbabilitate. Publicul român a primit de curând o dovadă palpabilă în acest sens. Toamna trecută cel mai informat și important personaj din fotbalul mioritic, președintele FRF, Răzvan Burleanu, a prezentat unele cifre eronate legate de nivelul de participare din fotbal, odată cu lansarea programului „Împreună pentru fotbal”. Datele au fost apoi refăcute pe site-ul FRF. Dar diferențele sunt pur și simplu prea mari pentru ca bilanțul să fie credibil.
Altfel, în Suedia, specialiștii au considerat că este vorba de o situație opusă. Modelul suedez de sport pentru mase este unul dintre cele mai eficient, mai finanțat și mai instituționalizat din lume. Nivelul de transparență al datelor oficiale este unul optim. Apoi, indicatorii despre rata criminalității și incluziunea socială sunt și ei diferiți, în sens pozitiv, firește. În concluzie, perechea România – Suedia va fi comparată. Iar rezultatele studiului pilot sunt vitale pentru etapa următoare: un model european, pentru toți membrii UEFA, menit să crească rata participării la fotbal.
Acesta este sediul Facultății de Sport și al Biliotecii Universității din Malmo, clădirea Orkanen (Uraganul)
Modelul european: ce este, ce vrea și de ce ar fi benefic
În 2-3 săptămâni, UEFA va convoca o comisie specială, care va vota în favoarea sau împotriva modelului unic european. După analiza studiului pilot prezentat mai sus, se va putea decide implementarea unui sistem unic de creștere a participării în fotbal. El va fi garantat de forul european și prezentat partenerilor comerciali și guvernelor țărilor membre, adică investitorii proiectului.
Obiectivele programului GROW SROI traversează multe domenii de interes. Să le revedem, în versiunea detaliată:
1) diminuarea cheltuilelilor sistemului de sănătate, prin formarea unei societăți mai sănătoase. 2) creșterea veniturilor UEFA și a Federațiilor prin mărirea nivelului de consum a produsului oferit: practicarea de fotbal 3) scăderea ratei criminalității, prin dezvoltarea unei infrastructuri care să îi țină pe copiii vulnerabili aproape de terenul de fotbal și departe de probleme. Creșterea coeziunii sociale și a incluziunii grupurilor marginalizare. Vital în acest sens este creșterea numărului de femei care să joace fotbal, amator sau profesionist. 4) creșterea performanțelor în fotbalul de elită, prin mărirea exponențială a bazei de selecție.
Și pentru că economia de piață este complexă și are multe aspecte, vom enumera și alte beneficii țintite de UEFA și de federațiile membre. Anume, capitalul de imagine, prin participarea la proiecte de interes social. Și mai eles beneficiile economice, prin stimularea investițiilor și prin rambursarea costurilor acestui program european.
Imagine de la dezbaterea programului pilot așa cum a fost prezentat de către autorul său
Dezbatere: este moral ca UEFA să se preocupe de nivelul criminalității în Europa?
În căutarea unui răspuns am participat, pe 29 ianuarie la o dezbatere academică publică a studiului pilot. Invitații au fost profesori universitari licențiați în marketing, sociologie, sport, membri ai consiliului local, profesori de educație fizică, mai mulți doctoranzi și reporterul ProSport.
Prezentarea proiectului a durat două ceasuri, iar sesiunea de întrebari, patru ore. Firește, cap de listă a fost întrebarea din intertitlu: este moral ca UEFA să se erijeze în dușmanul criminalității?
Concluzia dezbaterii: După ce intenția UEFA a fost întâmpinată inițial cu ironii și glume, în final, s-a concluzionat că doar faptele contează. UEFA dispune de o putere economică și politică imense. Și este bine că le folosește în interesul societății. Când o face.
Al doilea punct a vizat ideea de proiect unic european. Stereotipizarea planului de acțiune priviind participarea la fotbal ar însemna ca Suedia să beneficieze de aceleași drepturi precum țările mai puțin dezvoltate. Ori acest lucru ar fi de evitat, au concluzionat membrii seminarului.
Al treilea subiect ar fi cel financiar. S-a exprimat temerea ca tot acest ambalaj al modelului unic european să fie doar o fațadă. Menită să cosmetizeze intenția principală: avantajele economice. Răspunsul a fost că orice fel de inițiativă adresată relațiilor sociale, reducerii criminalității și diminuarea cheltuielilor publice cu sănătatea are nevoie de investiții masive. Faptul că UEFA va realiza un model viabil pentru aceste domenii și așteaptă în schimb beneficii financiare este conform cu realitatea economică. Toți trăim într-o economie de piață, suntem remunerați pentru serviciile noastre și negociem în favoarea noastră orice tranzacție economică.
Al patrulea punct a vizat niveul cheltuielilor publice cu sănătatea. Dacă proiectul a vizat o rată de participare crescută a femeilor, cum rămâne cu studiile care spun că accidentările la genunchi la femei sunt mult mai dese, în urma practicării fotbalului? Argumentul a fost considerat în unanimitate drept unul valid. Dar s-a explicat că per-total ideea generală nu se schimbă: o societate care face mai mult sport este mai sănătoasă, deci cheltuie mai puțini bani pentru tratarea afecțiunilor medicale.
Culise: Afacerea UEFA, cine participă și părerea reprezentantului rus despre egalitatea între sexe
Programul pilot a fost avizat în urma a două întâlniri dintre membrii UEFA și ai unor federații naționale, partenerii economici și echipa de cercetare științifică. Întâlnirile au avut loc la Geneva, la sediul UEFA și la Londra, în o lojă a stadionului Wembley,doar cu partenerii economici. La ambele ședințe, mapa de prezentare înmânată invitațiilor a avut un nume sugestiv:
„Cum să creezi o oportunitate de afaceri”. Unul din momentele în care proiectul a fost la secunde distanță de a fi anulat a fost atunci când importanța prioritizării participării femeilor la activitățile fotbalistice a fost enunțată. Nervos, reprezentantul Rusiei a ieșit din sala de ședințe, gesticulând nervos: „Așa ceva nu se poate realiza niciodată! Cum să propui asta guvernului?”.
Indicatori ai nivelului de importanță acordat de UEFA programului. Doar pentru studiul pilot au fost contractate două firme de cercetare. Apoi s-a lucrat cu specialiști dn economie, din fotbal și au fost delegați șase angajați de rang înalt ai UEFA, strict pentru acest studiu. Apoi, fost angajată o persoană care să se ocupe strict cu procurarea și decontarea biletelor de avion. Contractul semnat cu cercetătorul șef al studiului, Tomas Petersen a avut 18 pagini. Toate cu instrucțiuni despre ce anume poate și nu poate să facă profesorul suedez.
Tomas Petersen, șeful Catedrei de Studii Sportive al Universității din Malmo
INTERVIU / Tomas Peterson: „UEFA are nevoie să își marcheze teritoriul”
Tomas Peterson este fondatorul catedrei de „Studii Sportive”, din cadrul Universității din Malmo, Suedia. Și mai concret, suedezul ocupă funcția de profesor, adică cea mai înaltă poziție academică în învățământul universitar suedez. Printre domeniile sale de interes academic se află profesionalizarea fotbalului suedez și efectele sale, mecanismele de selecție în sportul juvenil. Apoi, relația dintre sportul în comunitate și sportul din școli; politicile despre sport și legătura lor cu antreprenoriatul social. Sună complicat? Poate că da. Însă, discuția cu Tomas Peterson a fost o oportunitate să luminez datele abstracte de mai sus. A rezultat o imagine detaliată și extrem de bine informată despre educația sportivă, fotbal, societate și incluziunea socială. Și evident despre UEFA și proiectul GROW SROI. Rezumând, urmează să descoperiți ceva nou. Anume, cum se vede fotbalul prin ochii unui profesor universitar de top, al unei universități scandinave de elită.
Aș putea să mă informez de pe internet, despre dumneavoastă, dar nu pare a fi eficient. De exemplu, nu aș afla ce v-a determinat să studiați fotbalul, un sport care pentru mine, fie se practică, fie se vizionează. Pentru dumneavoastră? Trebuie să știi că fotbalul și sportul nu au lipsit niciodată din viața mea, chiar dacă la un moment dat am fugit de ele. Provin dintr-o familie de sportivi. Mama mea a fost gimnastă. A participat la Jocurile Olimpice din 1948, de la Londra. Tatăl meu a jucat fotbal, la nivel de primă divizie, la Halmstad Bollklub. A fost poate o continuare firească ca și eu să joc fotbal, tot la Halmstad Bollklub. De fapt, fratele meu a jucat și el la Halmstad Bollklub, iat acum copiii lui sunt legitimați și ei acolo. Suntem deci patru generații care am evoluat la această echipă. Revenind la mine, a urmat o perioadă în care am fugit de fotbal, chiar foarte departe.
Adică? M-am retras și am plecat la Lund, unde m-am educat în politică și în științe sociale, terminând un program de Master. Adică, am devenit interesat în societate, în regulile si mecanismele care o fac să funcționeze. Apoi, am revenit la fotbal, dar nu în sensul în care te aștepți…
De ce fotbalul nu este oglinda societății și ce legătura are luna nașterii cu sportul
Dar în care sens? În 2002, am reușit să unesc cumva cele două domenii de interes, în ceva practic. Și am înființat, aici, la Malmo catedra de „Studii Sportive”. Prima din Suedia și una dintre puținele din Europa. Și uite așa fotbalul și impactul său în societate au devenit obiecte de cercetare științifică. Strict fotbalul, nu avem legătură cu studiile despre psihologie sau de medicină sportivă.
Legat de ce spuneți, avem o expresie în România, folosită cu o frecvență suficientă încât să devină un clișeu: „fotbalul este oglinda fidelă a societății”… … Ei, nu sunt de acord cu această sintagmă, chiar nu cred că este așa. Dacă fotbalul ar fi o oglindă a societății, atunci ar putea fi explicat prin reductionism. Orice regulă și practică din fotbal ar fi deci una împrumutată, provenită din societate. Ori nu este deloc așa. Fotbalul este autonom. Are regulile sale specifice, practicile sale interne, emoțiile sale, regulamentele privitoare la joc, la spectatori, care sunt unice. Pentru a observa legătura dintre fotbal și societate, o persoană ar trebui să se uite la ambele, dar pe rând, individual și să facă niște corelații. Nu să reducă fotbalul ca fiind o imagine miniaturală a societății. Fotbalul nu poate explica societatea.
Este limpede. Ce a urmat după ce ați preluat funcția de la Universitatea din Malmo? Am făcut un studiu despre profesionalizarea fotbalului suedez și efectele lui pentru sportul comunitar. Apoi, am efectuat o cercetare sociologică avându-i drept subiecți pe elevii unui liceu sportiv din Malmo. A trebuit să evaluez dacă educația din școală afectează activitățile sportive practicate voluntar. Din păcate le afectează, se schimbă dinamica, fotbalului amator, se exportă norme și reguli. De asemenea, am mai făcut un studiu longitudinal unde am urmărit date extrase de la fotbaliștii născuți în 1984, timp de 25 de ani. Am încercat să determin cine are mai multe șanse de reușită și de ce. Odată terminată, lucrarea a criticat sistemul de selecție folosit de antrenorii suedezi. Toți își fac selecția în funcție de abilitățile fizice ale candidaților…
… Interesant. Sunt destule studii care spun că antrenorii se uită la mai mulți factori: similitudinea normelor culturale, abilitățile mentale și psihologice, caracterul candidatului… … Toți spun asta, dar nu e chiar așa, ei se uită după factorul fizic. Asta este o greșeală de selecție majoră. Sunt de înteles pe de o parte, pentru că îmbunătățirile de la acest nivel sunt mai lesne de monitorizat. Apoi, partea fizică este mai ușor de îmbunătățit. Dar dacă reducem selecția doar la asta, atunci de ce să nu ne uităm strict la data nașterii? Să vedem în ce lună este născut candidatul și gata? Sunt studii care explică că luna nașterii are o foarte mare importanță pentru calitățile potrivite unui sport sau altuia. De exemplu, cei născuți în decembrie, sunt potriviți pentru gimnastică și patinaj…
Despre UEFA, interesele ei și în ce cheie trebuie interpretate
Să revenim la studiul pilot despre gradul de participare al populației la fotbal. Și la impactul social al eventualului proiect la nivel european. Nu este ironic ca UEFA să se preocupe de scăderea nivelului criminalității? De investiții corecte și transparente? Care ar fi interesul? Trebuie să încep nu prin a apăra UEFA, ci prin a spune că și eu am semnat nenumărate studii prin care îi criticam. Și toate părerile mele au ajuns la ei, au fost asumate de ei. Chiar și așa, când au considerat că expertiza mea contează, m-au căutat. Nu au luat în considerare polemicile, nici criticile mele. UEFA este o societate non-guvernamentală cu o putere financiară și politică imensă. Spre deosebre de alte entități asemănătoare a decis să se implice. Asta este important. Despre interese. Pot fi interese politice. UEFA are nevoie să își marcheze teritoriul să spună că „fotbalul este al nostru și ne implicăm în dezvoltarea lui”. Apoi au nevoie să adreseze cumva falia asta imensă între coloși, natiunile și cluburile foarte bogate și țările și cluburile care nu au posibilitatea de a investi atât de mult. Țări care nu dispun de un sistem perfecționat. Ei au decis să vorbească pe limba tuturor…
Sună a campanie electorală… La fel m-am gândit și eu, când mi s-a prezentat proiectul.
Interese economice nu sunt? Desigur că sunt. Dacă acest model european va fi realizat, atunci guvernele și primăriile locale vor fi mai ușor de convins să investească în îmbunătățirea participării la fotbal. Li se va spune „Uite e un program extrem de costisitor și de bine pus la punct făcut de cei mai buni specialiști găsiți de UEFA. E un program valabil pentru toată Europa, toate societățile europene îl vor fructifica”. E limpede că va fi promovat foarte eficient, asta dacă va primi „verde” de la Geneva.
Deci până la urmă tot la bani ajungem... Fotbalul trebuie să se adapteze societății, în continuu. Fotbalul este deja de 130 de ani pe piața de marketing, prin competițiile înființate în Anglia. Concursuri finanțate și susținute la început în mod exclusiv de berăriile locale, care au plasat fotbalul în zona economică, încă din start. Între timp, aspectul economic a devenit unul foarte important, pentru tot mediul în care trăim. Și eu am destule critici despre asta. Toți avem. Dar asta nu schimbă realitatea. UEFA poate profita enorm de mult de pe urma sportului. Au ales să o facă și în același timp să ajute și la dezvoltarea fotbalului. Să adreseze și niște probleme reale ale societății moderne. Fie că ne referim la marketing, la economie politică, adică la marxism sau la filozofie, tot acolo ajungem: fotbalul este un bun, care este exploatat ca orice altă marfă. UEFA este interesată de valoarea pecuniară a bunului. Și nu strict de valoarea totală: cum poate fi fotbalul folosit mai bine în interesul societății.
Și totuși în afara aspectului economic, ce mai contează pentru GROW SROI? Aspectul economic este o parte din proiect, doar o parte din cei patru piloni pe care va fi așezat programul tip: 1) incluziunea socială, a diverselor grupuri sociale și a ambelor sexe; 2) dezvoltarea unei infrastructuri și realizarea unor locuri de muncă; 3) diminuarea cheltuielilor la sistemul de sănătate, prin formarea unei populații mai active din punct de vedere al educației fizice; 4) reducerea ratei criminalității, prin încurajarea copiilor să facă sport.
„Integrați femeile în fotbal și veți avea parte de o revoluție!”
Alte beneficii ale modelului comun care ar fi? Proiectul ar stimula investiții, crearea de noi baze sportive, noi locuri de muncă. Beneficiile pentru sistemul de sănătate le știi, din prezentare. Dar cel mai important aspect ar fi incluziunea socială. În Suedia fotbalul comunitar, fotbalul practicat de plăcere, a fost deja folosit cu succes pentru a crea coeziune socială. Între diversele minorități și diverse grupuri sociale dar și între cele două sexe. Se poate face la fel, peste tot.
Și în România? Mă refer mai mult la fotbalul feminin. Știu ce bază materială au cluburile. Știu și cât se investește. Apoi, am asistat acum câțiva ani, ca jurnalist, la cel mai important meci de fotbal feminin: finala Cupei României. Cu mine, eram maximum 27 de spectatori. Și nu vreți să știți cum arăta echipamentul de joc.. Înseamnă doar că trebuie să lucrați la asta. Că acesta ar trebui să fie un obiectiv primordial: să creșteți exponențial numărul femeilor care joacă fotbal. Eu o văd ca pe o resursă neexploatoată. Dacă vreți un o rată de participare la fotbal mai mare și beneficiile aferente, atunci trebuie să includeți femeile. Și să le oferiți acces la aceleași resurse pe care le au bărbații. Când acest lucru va fi realizat, atunci va avea loc o revoluție care vă poate schimba în bine fotbalul și nu exagerez. Când vor fi în număr suficient de mare, femeile au puterea să spună „Destul! Gata cu toate porcăriile din fotbal”. Am văzut asta în țara mea: femeile sunt un promotor extraordinar de eficient pentru schimbarea socială, în general.
Un îndemn pentru antrenorii de fotbal
Ați dedicat mult spațiu în timpul prezentării studiului dumneavoastră asupra impactului social. Asupra coeziunii sociale, și nu mă refer doar la includerea femeilor în fotbal… Așa este. O participare mărită la fotbal poate crește coeziunea socială. De exemplu în modelul suedez, părinții sunt de multe ori antrenori pe bază de voluntariat la multe echipe de copii. Este o rezolvare la o problemă reală: nimeni nu poate dispune de câți antrenori ar trebui. Dar mereu, unde sunt 20 de copii, se găsește un părinte care să ajute. Ori acesta este un exemplu de coeziune socială.
…Nu vreți să știți ce fac și ce vorbesc părinții fotbaliștilor, chiar și unii antrenori, măcar la unele meciuri din România, asta apropo de educație sportivă… Nu știu, dar bănuiesc. Dar nu este o problemă românească, ci una universală. Au fost și mai sunt probleme și aici. Dar se rezolvă, prin regulamente stricte. Am asistat la meciuri unde părinții nici nu puteau să stea aproape de teren. Educația sportivă este o problemă generală, care trebuie adresată constant. După mine, principalii vinovați sunt antrenorii. Nu poți să le spui elevilor: „să nu te intereseze ce zice arbitrul, să nu comentezi niciodată, să nu înjuri”. Și apoi el, pe bancă tehnica, să le facă pe toate. Și să își critice fotbaliștii, în spațiul public. Un antrenor are voie să spună în spațiul public și în timpul meciurilor două lucruri despre elevul său: „Bine David” (laudă) și „Ah, David” ( dojană). Restul se rezolvă și se remediează la antrenament. Doar acolo.
Prezentare Halmstad Bollklub Clubul la care a evoluat Tomas Petersen și rudele sale, din orașul „celor trei inimi” – Halmstad, este una din echipele suedeze cu o istorie interesantă. Dar care în prezent se zbate în anonimat, în liga a doua și cu o medie de spectatori de 3000 de persoane, pe meci. Înființați în 1914, Halmstad Bollkub au 4 titluri, ultimul cucerit în 2000 și o Cupă, obținută în 1995.
Apoi, au câștigat de trei ori fosta Cupă UEFA Intertoto. Unul dintre antrenorii cei mai cunoscuți a fost Roy Hodgson, (1976-1977).
Fredrik Ljungberg, cel mai cunoscut produs al Halmstad Bollklub, într-o fază de joc desfășurată în 1997
Jucătorul cel mai cunoscut produs de clubul din Halmstad este Fredrik Ljungberg, vândut la Arsenal în 1998, pentru 4.5 milioane de euro. Arena din Halmstad are 16.000 de locuri și este deseori gazda echipei naționale de fotbal feminin a Suediei, dar și a selecțiunatei U 21.
Articol de MIhail NEJNERU (Malmo, SUEDIA)
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER