În doar în doi ani Diego Simeone (43 de ani) a reinventat-o pe Atletico Madrid. Sâmbătă seară, echipa „rojiblanca” a remizat cu Barcelona (0-0), pe teren propriu, iar specialiștii susțin că, pe undeva, se așteptau la acest scor și la replica dată de echipa lui Simeone. „Determinare” este cuvântul care ar caracteriza cel mai bine trupa de pe locul 2 din Primera, la egalitate cu echipa lui Messi (50 de puncte). Și noi am mai avea de adăugat niște atribute. Care sunt aceleași cu cele avute de jucătorul Diego Simeone. Ceea ce ne propunem este o incursiune în trecutul fotbalistic al celui poreclit „El Cholo” (n.r. – Nebunul; în Argentina termenul este folosit deseori în sens peiorativ, însă în cazul său porecla i-a fost atribuită din cauza stilului energic și entuziast de joc). Să spunem povestea vieții lui. A antrenorului care, încet-încet, cu determinare, dar mai ales cu rezultate, își face loc în galeria marilor tehnicieni din istoria fotbalului.
„Mereu cu lama între dinți” Pe Simeone probabil vi-l amintiți de pe vremea când juca fotbal. Evident, cele mai recente imagini cu el pe teren sunt cele în tricoul lui Atletico Madrid. A mai trecut pe Inter și Lazio, dar a apărat și culorile Argentinei de 106 ori. A fost un jucător mare, important, decisiv. Există și români care pot depune mărturie în acest sens: Mircea Lucescu, cel care l-a avut elev la Pisa (1990-1991) și la Inter Milano (1998-1999), Daniel Prodan, cu care a fost coleg, tot un sezon, la Atletico Madrid (1996-1997) și Cosmin Contra, coechipier cu Simeone, pe „Vicente Calderon”, între 2003 și 2005.
7 echipe a bifat Diego Simeone în cariera de fotbalist profesionist: Velez Sarsfield (1987-1990), Pisa (1990-1992), Sevilla (1992-1994), Atletico Madrid (1994-1997 și 2003-2005), Inter Milano (1997-1999), Lazio (1999-2003), Racing Club (2005-2006)
Simeone n-a avut un post care să-l ajute. Nici n-ar fi avut nevoie. Practic, jucători ca el au consacrat poziția de mijlocaș defensiv, de recuperator. Determinare, forță, agresivitate, luptă. Și iar luptă. Niciodată resemnare! „El avea o vorbă atunci când era jucător. Spunea mereu că de fiecare dată când intră pe teren, o face ca și când ar avea o lamă între dinți>„, își amintesc jurnaliștii argentinieni. Cu alte cuvinte, dar cu același înțeles, o spun și românii care au lucrat cu el. „Era ca un pitbull pe teren! Foarte rău, dar în sensul pozitiv al cuvântului”, și-a amintit Didi Prodan. Lucescu a fost mai plastic: „Un căpos! Un bun organizator încă de pe vremea când era jucător”. Recunoașteți câteva dintre calitățile jucătorului Simeone în modul de exprimare a lui Atletico? Să dăm cuvântul specialiștilor.
„Atletico Madrid are același stil ca și jucătorul Simeone. Poziționare perfectă, concentrare bună și caracter” Carlo Ancelotti, antrenor Real Madrid, care a pierdut meciul Atletico din campionat, chiar pe „Bernabeu”, cu 1-0
„Cholo Simeone a schimbat total fața lui Atletico! A transformat-o dintr-o echipă care nu putea să câștige, într-una care pierde foarte greu și adună victorii. O echipă făcută după caracterul lui. În Spania cu toții sunt de acord că este cea mai bine organizată formație” Cosmin Contra, antrenor Petrolul Ploiești
Bilardo, tatăl spiritual al fotbalistului Simeone Juniorul Simeone a fost identic cu seniorul Simeone. Iar echipele lui seamănă tot mai mult, ca exprimare, cu ceea ce a arătat el mereu pe teren. La 14 ani s-a ales cu porecla „El Cholo”. „Nebunul”, pe românește. În limbajul fotbalului, asta înseamnă curaj, determinare, acea nebunie frumoasă a omului care nu știe decât un singur drum spre victorie: lupta! În el a văzut Carlos Bilardo viitorul naționalei Argentinei, atunci când l-a convocat la doar 18 ani!
Același Bilardo i-a fost mentor și tată spiritual ca jucător. A fost cel care l-a învățat că în fotbal nu e de ajuns doar talentul pentru a-ți atinge obiectivele. Că e nevoie de sacrificiu, de muncă, de trudă, de orice până la urmă, atunci când vrei să fii un învingător. Noțiuni pe care tânărul Diego le avea în stânge, dar pe care nu era foarte copt să le spună pe nume. Să le dea un sens. Bilardo apăruse la timp în viața lui.
Legătura dintre jucătorul și antrenorul Simeone a fost făcută chiar de el. Întrebat la un moment dat, după ce și își începuse cariera de tehnician, cum vede fotbalul, a răspuns: „Ca pe un câmp de luptă. Iar tabăra mea se dispune într-o așezare 4-4-2! Ca fapt divers, mie mi-au plăcut întotdeauna cum s-au comportat indienii în lupte! Când eram copil, jucam mereu în tabăra lor”. Cu alte cuvinte, nu-i plăcea să renunțe niciodată! Un alt fapt inedit: porecla „El Cholo” este un termen folosit inițial pentru amerindieni.
„Efortul nu se negociază niciodată” Ceea ce a determinat autorul în așternerea acestor rânduri a fost modul în care Simeone a înțeles să joace fotbal și cum a înțeles să-și ducă mai departe filosofia ca antrenor. Îmbrăcat mai mereu în negru, cu părul gelat, cu barba rasă fin și privirea de killer, Diego „El Cholo” Simeone pare mereu că știe ce vrea. Și că nu prea ratează obiective, atunci când și le propune. Numai un astfel de om putea să meargă la duș într-o după amiază din postura de jucător activ și iasă de sub apă ca antrenor principal. Așa cum s-a întâmplat la Racing Club pe 17 ianuarie 2006, atunci când le-a explicat (foștilor) colegi că de a doua zi nu vor mai avea în el un amic, ci un conducător. A spus-o apăsat și a acționat în consecință. De atunci și până în iarna lui 2011, când a preluat-o pe Atletico Madrid, au trecut cinci ani. Cinci ani de acumulări, de experiențe și de eșecuri. Chestii care l-au întărit sau l-au înrăit. În sensul bun, evident.
„Simt că am evoluat ca antrenor, pentru că am fost pus în diverse situații. La Catania, spre exemplu, trebuia să scăpăm de la retrogradare, deci am fost nevoit să mă adaptez. Niciodată n-am crezut că voi folosi cinci mijlocași , dar mă bucur că am făcut-o!”, a povestit de curând Simeone. E scump la vorbă, dar atunci când o face spune lucrurilor pe nume. „Tot experiența m-a ajutat să-mi dezvolt instinctele și să acționez în consecință. Înaintea Supercupei Europei (n.r. câștigată de Atletico cu 4-1 în fața lui Chelsea) nu mi-a plăcut atitudinea a doi jucători și le-am spus-o în față. Dacă văd ceva în neregulă, spun. Înainte nu o făceam și nu era ok. Cu cât sunt mai spontan, cu atât lucrurile merg mai bine”. Și totuși, care e filosofia lui? Ce îl face să fie atât de respectat? Mărturie stau interviurile jucătorilor săi. „Fiecare meci e ca o finală pentru noi. Nu avem individualități, ci suntem o echipă care se luptă pentru fiecare minge. Nici în amicale nu ne place să pierdem, iar asta se datorează antrenorului”. Tocmai l-am citat pe Diego Costa, vedeta madrilenilor.
„Ne antrenăm diferit, în funcție de ce adversar vom întâlni, dar întotdeauna ca și cum ar fi ultimul nostru meci, o finală” Juanfran, fundaș Atletico Madrid
„El Cholo a venit cu idei clare. Ne-a implementat folosofia game-by-game și merge foarte bine. Luăm fiecare meci pe rând și vrem să le câștigăm pe toate. Cu siguranță va ajunge un mare antrenor” Koke, mijlocaș Atletico Madrid
Bielsa, mentorul antrenorului Simeone Simeone a avut un mentor și în meseria de antrenor. Este vorba despre Marcelo Bielsa, cel care l-a numit căpitan al naționalei în mandatul său. Și de la care a implementat un principiu de la care nu se abate niciodată: „Efortul nu se negociază! Dacă ai o echipă ordonată și bine organizată, atunci poți câștiga și dacă joci prost. Dacă nu, atunci poți să joci foarte bine și să pierzi meciuri!”. Nu de puține ori, el a fost auzit la antrenamente folosind expresii precum „la pelota a la mierda” (la naiba cu mingea) sau „la posesion no me interesa para nada” (nu dau doi bani pe posesie). Cuvinte precum „efort”, „sacrificiu” ori „agresivitate” sunt la ordinea zilei. Totul, pentru „sufocarea adversarului”. Asta s-a văzut și în finala Europa League de la București (2012), când „El Cholo” și-a învins mentorul cu sânge rece, în Atletico Madrid – Athelic Bilbao 3-0!
Ideile și modul de a vedea fotbalul ale lui „El Cholo” au fost un adevărat antibiotic pentru Atletico Madrid. În decembrie 2011, clubul era pe locul 10 în campionat și tocmai fusese eliminat din Cupă de divizionara secundă Albacete. În plus, nu mai câștigase un trofeu intern de pe vremea lui, a jucătorului și căpitanului Simeone (1996, Cupa și campionatul Spaniei). În plus, suflarea „rojiblanca” era virusată de un pesimism ce părea fără leac. „Era un sentiment accentuat de negativitate în psihicul suporterilor, obișnuiți deja cu eșecurile, care s-a transmis și jucătorilor în timp. Amărăciunea era starea de spirit pe Calderon”, și-a amintit Diego Forlan. Valorile, energia și entuziasmul lui Simeone s-au dovedit a fi molipsitoare. Din „serial losers” ai lui au devenit, în numai doi ani, „serial winners”.
Recordurile lui Simeone pe banca lui Atletico Madrid:
Palmaresul lui Simeone ca antrenor al lui Atletico Madrid:
Povestea lui Diego „El Cholo” Simeone nu se oprește aici. Cel mai probabil, nici cu Atletico Madrid. Va găsi mereu o provocare pentru a-și implementa filosofia despre fotbal, o modalitate de a câștiga fiecare meci cu o echipă așezată într-un clasic 4-4-2 și mereu pregătită să-și sufoce adversarul. Pentru că, nu-i așa, efortul nu se negociază niciodată!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER