SPECIAL. Adidas vs Puma, rivalitatea în afaceri care a distrus familia Dassler. Poveştile lui Ilie Năstase şi Cornel Dinu despre războiul echipamentelor sportive

19 feb 2014 37474 afişări Comentează şi tu Special
SPECIAL. Adidas vs Puma, rivalitatea în afaceri care a distrus familia Dassler. Poveştile lui Ilie Năstase şi Cornel Dinu despre războiul echipamentelor sportive 10 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/12112795/1/tabel2.jpg
  • La Mondialul din 1974, Johann Cruyff a refuzat să poarte echipamentul Adidas al naţionalei Olandei cu trei dungi şi a jucat în echipament propriu cu două dungi
  • Horst Dassler, fiul fondatorului Adidas, a dorit să fie înmormântat cu un ceas Rolex la mână, primit cadou de la Ilie Năstase

O ştire, două enunţuri. Primul: Lionel Messi, câştigător de 4 ori consecutiv al Balonului de Aur între 2009 şi 2012 şi autor a 45 de goluri în 2013, a fost pe punctul de a se transfera de la Barcelona la Bayern München în vara trecută după ce echipa fostului său antrenor, Pep Guardiola, a vrut să activeze uriaşa clauză de reziliere de 250 de milioane de euro. Al doilea: Lionel Messi, jucător aflat sub contract cu firma de echipament sportiv Adidas, a fost obiectul unei oferte de 250 de milioane de euro din partea lui Bayern München, club la care Adidas deţine 8,33% din acţiuni, sumă din care Adidas oferea jumătate, adică 125 de milioane de euro.


Adidas a dezminţit informaţia apărută în presa mondială, însă la scurt timp a apărut o altă ştire. Mario Balotelli, jucător care tocmai a semnat un contract de reprezentare cu Puma, ar putea ajunge în vară la Arsenal, un club care va trece de la un contract cu Nike la unul cu Puma, pe 5 ani, în valoare de 150 de milioane de lire sterline. Pentru a-l aduce pe italianul de la AC Milan, club sponsorizat de concurenta Adidas, Puma oferă o felie de 20 de milioane de euro din suma de transfer de 45 de milioane de euro. Adidas vs Puma sau Puma vs Adidas este o poveste începută acum aproape un secol, de la o afacere minoră cu ghete de piele. Marea rivalitate care poate concura oricând cu un scenariu de roman a transformat sportul mondial  în maşinăria infernală de făcut bani din secolul XXI.


Herzogenaurach este un orăşel liniştit din Bavaria, în apropiere de Nürnberg. Ce-l face special este prezenţa sediilor a două dintre cele mai mari companii din lume, Adidas şi Puma, cu vânzări totale de peste 18 miliarde de euro în 2012. Clădirile de sticlă sunt despărţite, simbolică ironie, de râul Aurach care străbate aşezarea.



Povestea reală, relatată de istoricul Adidas, Barbara Smit,  începe imediat după terminarea primului război mondial. Întorşi de pe front, doi fraţi, Adolf „Adi“ şi Rudolf „Rudi“ Dassler, au pornit o mică afacere cu pantofi de sport – numită Gebrüder Dassler Schuhfabrik - în spălătoria din casa familiei. Adi era specialist în cizmărie, Rudi poseda uşurinţa negocierilor şi, la începutul anilor ’30, cluburile din Germania au început să viziteze familia Dassler pentru a procura ghete de fotbal. Înscrişi în partidul nazist după preluarea puterii în 1933, cei doi fraţi au dat prima lovitură la Jocurile Olimpice din 1936, organizate de Berlin. Americanul de culoare Jesse Owens a câştigat patru medalii de aur încălţat cu pantofii confecţionaţi de Adi Dassler.

Dezvoltarea Gebrüder Dassler Schuhfabrik a fost însă oprită brutal de începutul celui de-al doilea război mondial şi de apariţia în familie a soţiei lui Adolf, Kathe Martz. În timp ce fabrica firmei a fost rechiziţionată de Wehrmacht şi folosită pentru producţia de arme antitanc, Kathe Marz „a început să-şi bage nasul în treburile familiei“, aşa cum avea să povestească Rudolf Dassler peste ani. Tensiunea s-a accentuat în momentul în care Rudolf a fost încorporat şi trimis pe front, iar Adolf a rămas în Herzogenaurach. Arestat în 1945 de poliţia militară americană şi suspectat că ar fi fost membru al serviciului de informaţii din SS, Rudolf şi-a bănuit fratele că a vrut să-l denigreze pentru a rămâne singur la controlul firmei.

În consecinţă, ca într-o telenovelă, a părăsit afacerea, a traversat râul Aurach împreună cu reprezentanţii de vânzări şi a început propriul business cu pantofi. Adolf a rămas pe malul celălalt, împreună cu cizmarii firmei.

Miracolul de la Berna
În 1948, într-o Germanie răvăşită după război, cei doi fraţi deveniţi duşmani de moarte erau gata pentru propriile afaceri. Adi Dassler a lansat firma „Addas“, devenită la scurt timp Adidas, iar Rudolf, „Ruda“ transformată rapid în „Puma“. Acesta a fost momentul în care oraşul Herzogenaurach s-a divizat în două, între loialiştii lui Adolf şi cei ai lui Rudolf, şi a căpătat porecla „Oraşul gâturilor aplecate“, pentru că locuitorii verificau întotdeauna ce încălţări poartă interlocutorul. Iniţial, Rudolf a avut mai mult succes. În 1948, la primul meci după război jucat de naţionala Germaniei federale (RFG), mai mulţi internaţionali au purtat ghete Puma, la fel şi luxemburghezul Barthel care a câştigat medalia de aur în proba de 1500 de metri în 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki. Însă Adidas a răspuns cu o lovitură răsunătoare la Mondialul de fotbal din Elveţia, în 1954.


INFO: Trei dungi cumpărate
La începutul anilor ’50, firma finlandeză de încălţăminte Karhu folosea deja de trei decenii trei dungi pe produsele sale, la fel ca Adidas. Potrivit istoricului Adidas, Barbara Smit, „pentru o sumă de bani şi două sticle de schnapps“, Adi Dassler i-a făcut pe finlandezi să renunţe la simbolul firmei.


Dispreţuit de Rudolf, selecţionerul RFG, Sepp Herberger, s-a împrietenit cu Adolf Dassler, astfel că Adidas a devenit furnizorul de ghete în vestiarul echipei. Titlul mondial a fost câştigat în premieră de Germania după o finală de poveste contra marii favorite, Ungaria lui Puskas, deşi în minutul 6 era condusă cu 2-0. Cu o seară înainte de meci, Adi Dassler a adus jucătorilor ghete cu crampoane pe filet (dacă gazonul era uscat, se foloseau crampoane scurte, pe iarba udă mergeau crampoane mai lungi), iar presa a scris că, în noroiul de pe stadionul Wankdorf din Berna, inovaţia i-a ajutat pe nemţi să întoarcă scorul. Finala a fost botezată „Miracolul de la Berna“, slogan folosit de atunci încoace de Adidas pentru ediţii limitate, iar Adolf Dassler, omul care a meşterit pantofii victorioşi , a fost numit „cizmarul unei naţiuni“. În ciuda pretenţiei ulterioare a lui Rudolf că el ar fi inventat de fapt crampoanele deşurubabile, atenţia lumii sportive şi comenzile de echipament s-au îndreptat spre Adi Dassler.


FOTO: Ghetele cu crampoane deşurubabile folosite de germanul Fritz Walter în finala de la Berna

Dinu şi Lucescu, în vizită la Puma
Fiul acestuia, Horst, avea însă să ducă firma la un alt nivel cu o abordare diferită de a tatălui său. În loc să-i pună pe sportivi să-şi cumpere ghetele, el a început să le ofere drept cadou. Tactica a fost preluată rapid şi de Puma. Povesteşte Cornel Dinu pentru ProSport: „În 1965, am mers cu Dinamo într-un turneu în RFG, iar impresarul Berger ne-a dus la Herzogenaurach, la Puma. Ne-a întâmpinat chiar Rudolf Dassler  care ne-a condus direct în fabrică. Ne-am ales fiecare câte o pereche de ghete cadou, plus crampoane, ţin minte că am luat crampoane de piele şi din aluminiu. Am jucat un an cu ele“.

Odată cu apariţia televiziunii, Horst Dassler a identificat evenimentele sportive majore, Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale, ca fiind prilejurile potrivite pentru mediatizarea celor trei dungi Adidas. Tânărul a început să viziteze hotelurile sportivilor, însă nu mergea cu mâna goală.

La Mondialul din 1966, trei sferturi dintre fotbaliştii prezenţi au purtat ghete Adidas. Printre ei, englezul Alan Ball care a povestit întâlnirea cu Horst Dassler, în holul hotelului, în dimineaţa de dinaintea finalei cu Germania, câştigată cu 4-2. „Imaginaţi-vă că aveam 21 de ani şi am urcat în cameră cu 2.000 de lire sterline cash (n.red. – echivalentul a 32.000 de euro în banii de acum), primiţi ca să port ghete Adidas în meci. Nobby Stiles era încă în pat, aşa că am început să arunc bancnotele în aer ca pe confetti. Râdeam ca nişte copii“.


Info: Adidas, mai generoasă decât West Ham
Marcatorul unui hattrick în finala CM 1966, englezul Geoff Hurst primea câte 300 de lire (4.800 de euro) din partea Adidas pentru fiecare meci în care purta ghetele firmei, în timp ce West Ham avea să-i ofere după Mondial un salariu de doar 140 de lire (2240) pe săptămână


Pactul Pele, încălcat de Puma
Rămas în umbra fratelui şi a nepotului inamici, Rudolf Dassler l-a încălţat totuşi în 1966 pe portughezul Eusebio, Perla Mozambicului, şi a reuşit o dublă lovitură de maestru câţiva ani mai târziu. În 1970, Pele avea 30 de ani, era jucătorul numărul 1 al planetei, dublu campion mondial şi reprezenta un magnet la spectatori în turneele din străinătate efectuate de clubul brazilian Santos (Pele primea jumătate din încasări în aceste turnee). Înainte de Mondialul din Mexic, rivalii Adidas şi Puma au încheiat un pact de neagresiune, conştienţi că un război al ofertelor va ridica miza la un nivel inacceptabil: nimeni nu va semna un contract cu Pele. Pentru Armin Dassler, fiul lui Rudolf şi văr primar al lui Horst, brazilianul a fost însă o tentaţie prea mare. Puma a plătit un jurnalist german care a intrat în cantonamentul Braziliei şi l-a ademenit pe atacant. Pele a semnat un contract de 25.000 de dolari (170.000 de euro în 2014) pe durata turneului final plus 100.000 de dolari (678.000 de euro în 2014) pe următorii 4 ani iar, ca bonus, un procent de 10 la sută din preţul fiecărui pantof Puma - modelul Pele - vândut. La unul dintre meciuri, brazilianul le-a oferit şi el un bonus celor de la Puma: l-a rugat pe arbitru să amâne fluierul de start pentru a se lega la şireturi şi, astfel, ghetele Puma au umplut televizoarele din întreaga lume.


Info: România la CM 1970
La Mondialul din 1970, primul la care participa după o pauză de 32 de ani, naţionala României a fost îmbrăcată de Adidas. „Nu ştiu ce contract a semnat federaţia, dar noi, pe lângă echipamentul de joc, am mai primit de la Adidas un echipament de antrenament roşu-alb, o bluză roşie şi o pereche de pantofi de sport de stradă“, şi-a amintit Dinu pentru ProSport.


Pactul Pele, rupt de Puma, a aprins şi mai tare conflictul dintre familiile Dassler, însă tot Rudolf şi Armin au obţinut şi semnătura lui Johann Cruyff, un alt fotbalist uriaş. În 1967, mama olandezului semnase în numele fiului ei în vârstă de 20 de ani un contract cu Puma care-i aducea câte 1500 de guldeni (2800 de euro în 2014) pentru fiecare meci şi antrenament. Deşi avea linia proprie de ghete, Puma Cruyffie, tânărul din Amsterdam s-a dovedit un client mai dificil decât Pele. Nemulţumit de calitatea încălţărilor, Cruyff a început să poarte Adidas, însă a fost dat în judecată de Puma şi a pierdut. „Domnul Cruyff vrea mai mulţi bani“, a concluzionat instanţa, iar Cruyff a semnat un nou contract cu Puma, 25.000 de guldeni (47.000 de euro în 2014) pe 3 ani. După alte contacte cu rivalul Horst Dassler, în 1972, Cruyff a obţinut şi mai mult de la Puma: 150.000 de guldeni pe an (280.000 de euro în 2014).

Olanda, 3 dungi, Cruyff, doar două


FOTO Atenţie la dungile din această imagine document, surprinsă la Mondialul din 1974: Johnny Rep (numărul 16) şi Wim Jansen, ambii echipaţi cu tricouri, şort, jambiere şi ghete Adidas cu trei dungi, îl felicită pe Johann Cruyff care are în picioare ghete Puma şi poartă un echipament propriu, cu doar două dungi / sursă: Getty

La Mondialul din 1974, Cruyff a fost protagonistul unei poveşti care astăzi pare neverosimilă. Federaţia olandeză avea contract cu Adidas, iar naţionala juca în echipamentul portocaliu cu trei dungi negre. Legat contractual de Puma, Cruyff a refuzat să poarte simbolul firmei rivale şi a pus o condiţie incredibilă: să i se confecţioneze special un echipament cu două dungi, altfel nu mai joacă pentru Olanda. Imaginile de la turneul final, inclusiv din finala cu Germania, pierdută cu 2-1, par realizate în Photoshop, dar sunt 100% autentice. Căpitanul Cruyff are tricou, şort şi jambiere cu două dungi, în timp ce colegii săi poartă o dungă în plus!

La acel turneu final din 1974, disputat în Germania, Adolf Dassler a descoperit metodele folosite de fiul său Horst pentru a recruta jucători. Deşi Adidas avea contract cu federaţia vest-germană, jucătorii nu primeau nimic în schimb şi au început să ceară tot mai mulţi bani. Franz Beckenbauer, căpitanul RFG, vizita regulat casa lui Adolf Dassler de la Herzogenaurach, unde de multe ori era văzut jucându-se cu nepoţii fondatorului Adidas. În timpul Mondialului însă, Beckenbauer s-a transformat în agent şi a venit la firma Adidas cu o pretenţie din partea colegilor săi care aveau să devină peste câteva săptămâni campioni mondiali: fiecare component al RFG voia 100.000 de mărci (262.000 euro în 2014), în cele din urmă s-a ajuns la o înţelegere pentru 75.000 de mărci (196.000 euro). Din acel moment, Adidas şi-a stabilit priorităţile: jucătorii, nu federaţiile, erau cei cu care trebuia negociat. Intrat în conflict cu părinţii săi, motiv pentru care a şi fost exilat la conducerea diviziei internaţionale Adidas, Horst Dassler avea însă alte idei.

După ce a apărut în tenis purtând espadrile chinezeşti, Năstase a semnat în 1972 un contract pe 4 ani cu Adidas, pentru 50.000 de dolari anual (339.000 de euro în 2014). În ciuda reţinerilor pe care le aveau apropiaţii lui Horst Dassler, în 1973 românul devenea primul numărul 1 mondial din istoria ierarhiei ATP. Povesteşte Ilie Năstase, pentru The Industry: „Am fost invitat de Horst Dassler la discuţii în Herzogenaurach, unde era fabrica lor. M-am dus cu cel care mă reprezenta, Mark McCormack. Am mers din Belgia până acolo cu maşina. Am ajuns pe o stradă unde, din greşeală, am intrat la Puma, că era vizavi de Adidas. Am spus că am venit să ne întâlnim cu domnul Dassler. Ne-am aşezat acolo, domnul Dassler nu mai venea şi noi tot întrebam: „Dar domnu’ Dassler nu mai vine?“. Până la urmă a venit unul şi a zis: „Cred că îl căutaţi pe fratele domnului Dassler, care este cu Adidas. – Păi nu suntem la Adidas? – Nu, sunteţi la Puma, Adidas este vizavi.“ Ne-am dus apoi dincolo şi atunci ne-am dat seama că ăştia aveau birourile şi fabricile faţă în faţă, pe aceeaşi stradă. Şi la Puma era de fapt fratele lui Adi Dassler“. Năstase şi Horst Dassler au devenit prieteni. Neamţul făcea vizite dese în România unde Adidas deschisese o linie de producţie la fabrica Pionierul. „Nu aveau prese, aşa că Adidas aducea feţele de pantofi şi ele erau cusute în România“, îşi aminteşte Năstase pentru ProSport.


FOTO Doi dintre ambasadorii Adidas pe viaţă, Franz Beckenbauer şi Ilie Năstase, îl încadrează pe Horst Dassler, omul care a transformat compania într-un imperiu extrem de
influent în politica sportului / Sursă: arhivă personală


Info: Îngropat cu ceasul de la Ilie Năstase
Contactat de ProSport, Năstase a povestit: „Horst nu se încurca la bani, investea foarte mult în sportivi. Era o enciclopedie a sportului, dar şi un om de afaceri veritabil. Când a murit, în 1987, rudele lui mi-au povestit că a ţinut să fie îngropat cu un ceas Rolex la mână, un ceas pe care eu i-l făcusem cadou. Avea gravat pe spate mesajul „To my friend Horst“.


Din vara lui 1974, Adidas a luat un avantaj uriaş în faţa Puma. Potrivit scriitorului Mihir Bose, Horst Dassler, care a trecut la recrutarea prin diferite metode a oficialilor importanţi din sportul mondial, intrând astfel în politica sportului, a avut o influenţă majoră în alegerea lui Joao Havelange ca preşedinte FIFA, înaintea englezului Stanley Rous, şi apoi în numirea lui Primo Nebiolo la conducerea federaţiei internaţionale de atletism (IAAF). Horst Dassler a pus umărul serios la semnarea primului contract dintre FIFA şi Coca Cola, apoi, printr-o firmă din care deţinea 55 la sută, a intermediat toate contractele de marketing semnate de FIFA. Implicarea lui în numirea unui est-german, Karl-Heinz Wehr, în funcţia de secretar general al federaţiei de box, a atras de la sine îngroşarea dosarului lui Horst Dassler din arhiva Stasi, serviciul de securitate din RDG. Agent Stasi, Weher a scris în dosar că Dassler „are la Adidas un department de politică a sportului, cea mai importantă unitate de spionaj sportiv din lumea capitalistă“.

Horst Dassler a murit în 1987 de cancer, la 9 ani după decesul tatălui său. Adolf Dassler şi Rudolf Dassler nu s-au împăcat niciodată, ba mai mult, în 1968, în ziua aniversării a 70 de ani, fondatorul Puma a primit de la fratele său în loc de cadou o citaţie la tribunal. În 1974, la moartea lui Rudolf, Adolf a refuzat să treacă râul pentru a-şi lua rămas bun. Cei doi fraţi sunt îngropaţi în acelaşi cimitir, dar în colţuri diferite. Între timp, Adidas şi Puma au fost vândute de familiile celor doi, însă rivalitatea nu s-a stins. În vară, la Mondial - această competiţie care în trecut a creat atâta tensiune între fraţii Dassler - Adidas şi Puma vor fi pe picior de egalitate. Fiecare va îmbrăca 8 echipe participante la turneul final, însă Adidas are onoarea de a echipa Spania, campioana mondială.


Info: Asigurarea lui Beckham
David Beckham a apărut în birourile Adidas din Marea Britanie în 1995, la 20 de ani. Îşi cumpărase o decapotabilă roşie, dar nu avea bani de asigurare. „Vreţi un prieten pe viaţă?“, i-a întebat impresarul său pe oficialii Adidas. Câteva minute mai târziu, obţinea un cec pentru suma necesară asigurării. Beckham este acum ambasador Adidas pe viaţă.


Cifrele de afaceri din 2012 arată un avantaj semnificativ pentru grupul Adidas, însă Puma începe să-şi revină după ce suferise scăderi importante la vânzări şi profit, cauzate de orientarea companiei de la produse de echipament sportiv spre produse de fashion.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.