Şi totuşi, de ce cântă?

27 apr 2010 69 afişări Comentează şi tu Special
Şi totuşi, de ce cântă? Şi totuşi, de ce cântă?

La început, totul e normal. "Roma, Roma, Roma", imnul luiVenditti, se aude ca o declaraţie de dragoste colectivă. Nu tacenimeni, de la Rosella Sensi la ultimul pici venit cu unchiul. Întribună, Novak Djokovic şi Rafael Nadal fotografiază tribunaroşu-galbenă cu telefonul mobil, de parcă imortalizarea acestuicrescendo al pasiunii ar putea să conţină vreun dram de fidelitate.Imnul are o siropoşenie diabetizantă, iar valurile de mieremuzicală dau impresia, mai mult ca oriunde, că echipa e soţiapublicului. Sigur, există şi "You Will Never Walk Alone", dar acoloe vorba de altceva: de o afacere pur bărbătească, de muşchi,treninguri jilave, halbe rase frenetic şi refuzul oricărei forme deidilism. Liverpool înseamnă suferinţă fără crâcnire, entuziasmbrutal şi solidaritate frământată sub ploi şi crampoane. Roma e"una storia d'amore", un imbroglio sentimental, un amestec de jocşi joacă.

Meciul se termină. Roma pierde jocul şi, foarte posibil,campionatul. Camerele nu-i mai vânează pe cei doi tenismeni. Ele seocupă, în schimb, de figurile învinşilor, mutându-se de la Mexes laTotti, cu o escală la Baptista. "France", "il nostro capitano", econsolat chiar de cel pe care îl luase cândva sub aripă, Cassanocel zăbăuc şi talentat. În jurul lor, Olimpico reia concertul.Tribuna e cotropită de o vietate enormă, un păsăroi cu mii de aripiroşu-galbene. Steagurile sunt evantaie ale speranţei şi însoţescdrumul romanilor spre vestiare. Nimeni nu fluieră, nimeni nuînjură. Bordurile şi carabinierii rămân la locul lor.

De ce cântă galeria Romei atât de frumos la înfrângere? Din douămotive fără legătură cu fotbalul. Primul vine din substanţa însăşia oraşului, din felul cum cade lumina prin tavanul decupat alPanteonului pe mormântul lui Rafael, din nobleţea decăzută acaselor, din aleile încălzite de soare în Trastevere, din leneaerotică a pisicilor din Campo de' Fiori, din veghea pinilor carel-au fermecat pe Respighi, din bucuria portocalilor care tivesc ViaBarberini, din zumzăiala Pieţei Navona, din cenaclul nocturn alFontanei di Trevi. Când trăieşti într-un asemenea loc, te simţiobligat să cânţi mereu. La Roma, parcă şi veştile proaste lovesc cumilă. Ţi se anunţă mărirea chiriei şi-ţi vine să răspunzi cu"Nessun Dorma" sau "Azzurro".

Al doilea motiv e atât de simplu, încât eşti de multe ori tentatsă nu-l vezi. Iubirea pentru Roma nu are clauze de victorie şiprime de obiectiv. E aceeaşi la victorie, la egal, la înfrângere şila pierderea campionatului. De ce? Fiindcă, dacă răsuceşti numeleechipei şi-l parcurgi de la coadă la cap, obţii Amor. Şi‑atunci îţirâd pupilele, chiar dacă îţi lăcrimează sufletul.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.